Iepurașul de Paște: Evoluția simbolului de la religiile păgâne până la Creștinism. De ce aduce cadouri și care e legătura cu ouăle

Paștele este o sărbătoare creștină care sărbătorește învierea lui Hristos după răstignirea sa în Vinerea Mare. Și totuși, de unde asocierea cu iepurașul de Paște? 

Trei teme legate de iepuri traversează mitologia și religia globală: sacralitatea percepută în raport cu ei, legătura lor mistică cu luna și legătura lor cu fertilitatea.

Sunt iepurii legați de Paște pentru că adesea au fost considerați sfinți? Iepurii de câmp au fost venerați în mitologia celtică și sunt înfățișați ca niște șmecheri înțelepți în miturile triburilor native americane, de unde s-a inspirat și modelul lui Bugs Bunny.

Povești similare se găsesc în fabulele din Africa Centrală și în figura aferentă lui Br’er Rabbit, eroul suprem al vicleniei.

Potrivit folclorului din Regatul Unit, vrăjitoarele se pot transforma în iepuri de casă și iepuri de câmp.

Iepurii de câmp sunt alergători rapizi și ageri, ceea ce poate explica percepția generală a acestora fie ca fiind vicleni, fie misterioși și obscuri.

Simbolul ”trei iepuri”

În sprijinul acestui punct de vedere se află fenomenul fascinant de transnațional al simbolului „trei iepuri”.

URĂRI DE PAŞTE 2023 Mesaje și FELICITĂRI de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

Înfățișează trei iepuri care aleargă într-un cerc fără sfârșit, cu urechile atingându-se pentru a forma un triunghi.

A fost folosit în multe biserici medievale din Marea Britanie – în South Tawton (Devon), Long Melford (Suffolk), Cotehele (Cornwall), Catedrala St David din Pembrokeshire și Catedrala Chester.

Simbolul a fost descoperit ulterior în toată Europa, în catedrale și sinagogi din Germania, în bisericile parohiale franceze – dar și pe artefacte create în Siria, Egipt și Valea Swat din Pakistan, datând încă din secolul al IX-lea.

Cel mai vechi exemplu poate fi găsit în Peșterile Dunhuang din China, un loc sfânt budist creat în secolul al VI-lea d.Hr.

Atractia simbolului „trei iepuri” este parțial dată de iluzia optică centrală – fiecare iepure individual are două urechi, dar se pare că sunt trei în total.

Motivul pentru care a fost dispersat atât de larg se datorează probabil comerțului internațional din primul mileniu d.Hr.

Alături de multe alte simboluri artistice răspândite, probabil că a apărut pe obiecte care au fost cumpărate, vândute și exportate de-a lungul Drumurilor Mătăsii care legau Europa de Asia.

Se crede că simbolul implică prosperitate și regenerare prin compoziția sa ciclică și formele suprapuse.

Temele reînnoirii și renașterii par legate de mesajul de Paște.

Iepurașul de Paște ar fi putut deriva din acest simbol budist antic?

Se crede că simbolul „trei iepuri” își are originea într-o poveste din Jatakas (povesti despre viețile lui Buddha) despre „ieepurele abnegației”.

În această poveste, iepurele este o încarnare anterioară a lui Buddha istoric, Siddhartha Gautama.

Este atât de generos și de devotat, încât atunci când întâlnește un preot înfometat, s-a autosacrificat pentru a-i oferi o masă.

Drept răsplată pentru virtutea sa, imaginea iepurelui a fost aruncată pe lună. Această poveste și asocierile lunare ale iepurilor de câmp în general au derivat probabil din religii mult mai vechi din India.

Luna are într-adevăr un marcaj pe suprafața ei care arată (cu puțină imaginație și strâmbând ochii) ca un iepure de câmp.

Fertilitatea și iepurașii

Chiar dacă simbolismul și fabulele animale din Orient au intrat în iconografia europeană, Iepurașul de Paște a fost preluat în simbolurile pascale.

Biblia oferă atitudini mixte față de iepuri. În cărțile Deuteronom și Levitic, ele sunt denumite animale impure.

Cu toate acestea, în Psalmi și Proverbe ei sunt descriși ca având o oarecare inteligență, deși în cele din urmă condamnați ca fiind slabi.

Ceea ce i-a fascinat pe anticii greci și romani a fost fertilitatea lor. Filosoful Aristotel (384-322 î.Hr.), de exemplu, a observat cum iepurii s-ar putea reproduce cu o viteză uluitoare.

Un alt scriitor influent, Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.), a crezut în mod eronat că iepurii de câmp erau hermafrodiți și că nașterea era împărtășită atât de masculi, cât și de femele.

În perioadele medievale și renascentiste, iepurii puteau fi fie simboluri ale castității, fie ale sexualității fără margini, în funcție de context.

Astfel de abilități uimitoare în reproducerea biologică au avut cu siguranță un impact asupra simbolismului european, scrie BBC.

În arta medievală și renascentistă, iepurii au fost reprezentați frecvent alături de Venus, vechea zeiță romană a iubirii și sexualității.

Pofta este unul dintre cele șapte păcate capitale, iar când artiștii l-au descris în formă alegorică („Luxuria”), uneori a luat forma unei femei cu un iepuraș.

Chiar și în Europa, diferite societăți au folosit iepurii ca o icoană a fecundității și i-au legat de zeitățile reproducerii.

Conform scrierilor Venerabilului Beda (673-735 d.Hr.), o zeitate anglo-saxonă numită Ēostre era însoțită de un iepure, deoarece reprezenta întinerirea și fertilitatea primăverii.

Era sărbătorită în aprilie și se crede că prin Ēostre am dobândit numele pentru Paște (Easter – în limba engleză) și tot așa asocierea cu iepurele.

Dacă este corect, înseamnă că cu mult timp în urmă, iconografia creștină și-a însușit și a adoptat simboluri din religiile păgâne mai vechi, îmbinându-le cu propriile sale.

• Învierea Domnului are de asemenea corespondenţi în religii antice, cum ar fi în religia sumeriană. Zeiţa sumeriană Ishtar a fost spânzurată goală de un par, apoi a revenit din lumea morţilor. De asemenea, unul din cele mai vechi mituri ale învierii este cel al lui Horus, zeu egiptean care s-a născut pe 25 decembrie, scrie The Guardian.

În afară de Bede, nu există o legătură clară între Ēostre și Paște, iar Bede nu poate fi considerat o sursă directă a religiei anglo-saxone, deoarece scria dintr-o perspectivă creștină.

De-a lungul istoriei, iepurii și iepurii de câmp au fost văzuți ca fiind sacre și simbolul vicleniei. Ei au fost asociați cu puritatea enigmatică a lunii.

Iepurașul de Paște: De unde povestea cu cadourile aduse de el?

Se pare că prin 1680 a fost publicată o poveste despre tradiția Iepurașului de Paște care ascunde darurile pascale într-o grădină.

Unii istorici consideră originea iepurașului de proveniență germană luterană, rolul său inițial fiind acela de a judeca la începutul Paștilor dacă copiii au avut un comportament bun sau au fost neascultători.

Una dincele mai drăguțe povești este legată de o așezare săracă unde mămici iubitoare dar lipsite de mijloace bănești, au avut inițiativa de a pregăti copiilor lor o surpiză de Paște, dăruindu-le ouă fierte colorate, pe post de cadouri Paște.

Pentru a păstra secretul, au ascuns ouăle cu o zi înainte, într-un tufiș de la marginea pădurii. Surpriza a fost că în joaca lor copii s-au apropiat de marginea pădurii și au zărit un iepuraș țâșnind din tufișul cu ouăle ascunse.

Acesta a luat-o la fugă, dar astfel copii au descoperit ascunzătoarea cu ouă colorate. Convinși fiind că iepurașul le-a adus în dar ouăle în ajunul Paștelui, copii și-au adus cadourile acasă, iar mamele au păstrat secretul și astfel a început tradiția Iepurașului de Paște.