Interviu cu directorul general al Cuprumin Abrud, Tiberiu Rațiu, despre salarii, investiții și refacerea metalurgiei la Zlatna

Directorul general al Cupru Min Abrud a vorbit despre rezultatele celei mai de succes companii de stat, despre salarii, despre angajările din Munții Apuseni, dar și despre viitorul metalurgiei românești, care ar putea utiliza ceea ce produce industria extractivă. 

”Părerea personală este că dacă se vrea refacerea metalurgiei, condiții propice găsim în primul rând la Zlatna” spune Rațiu, în interviu. 

Acesta a explicat și care ar fi condițiile condițiile în care s-ar putea construi o uzină de prelucrare, eventual la Zlatna, idee vehiculată de mai mulți miniștrii ai Economiei, până acum.

Deschiderea de perimetre care să aducă un aport de concentrate de cel puțin 2,5 ori mai mari decât produce azi Cupru Min; achiziția de echipamente metalurgice care să producă respectând normativele de mediu și obiținrea unui preț al producției compatibil cu bursa de la Londra ar fi cele 3 condiții pe care le-a enumerat Tiberiu Rațiu.

Reporter: Cum a fost anul 2021 pentru Cupru Min Abrud din punct de vedere al cifrei de afaceri și al profitului?

Tiberiu Rațiu: Anul 2021 a fost un an de excepție din mai multe puncte de vedere. Vorbind despre cifra de afaceri, aceasta, nu a fost mult diferită de anii precedenți, dar profitul a fost așa cum am mai spus de 10 ori mai mare.

Cauzele principale care au sporit profitul au fost cotarea superioară la bursa de la Londra a cuprului, managementul responsabil, factorii favorizanți de mediu pentru activitatea minieră pe întreg parcursul anului și nu în ultimul rând factorul uman implicat în procesele de producție.

R: A fost și un an al schimbărilor de management…

T.R.: Dacă ați amintit, doresc să fac o remarcă cu privire la provizorate. Pe parcursul unui an Consiliul de Administrație a fost înlocuit de 3 ori.

Echipa executivă a fost incompletă, nu au fost numiți directorii cu producția, tehnic dezvoltare, economic, directorii general și director achiziții cu numire provizorie.

Într-un mediu de afaceri fluctuant, cu prețuri în continuă creștere la energie electrică, combustibili, fier, var, reactivi, explozivi, cauciuc, e foarte greu să te menții pe piață. Deciziile când personalul executiv lipsește sau e numit provizoriu nu avantajează mersul firesc al societății.

Vezi și: Cupru Min Abrud, compania de stat care a rezistat falimentului industriei miniere. Succesul celui mai mare angajator din Apuseni

Pe lângă aceste aspecte, criza mondială de resurse, blocajele economice și întîrzierile în livrarea unor utilaje, subansambluri pe de o parte și reașezarea unor jucători pe piață, dublată de legislații diferite față de cea românească, au fost vor și vor fi în continuare provocări, obstacole și semne de îndoială pentru un plan de afaceri pe termen mediu.

2021 a fost anul în care ne-am propus obiective posibil de atins dar, acel dar, care a oprit avântul și marile obiective pe plan mondial, a fost prezent și pentru unitatea noastră.

R: Ce investiții ați realizat anul trecut?

T.R.: Ca să vorbim de investiții trebuie neaparat să întelegem cu ce se ocupă unitatea noastră. Continuarea unor proiecte începute, achiziții noi nu înseamnă neaparat mărirea capacității de producție, înseamnă menținerea capacității și obiectivul principal reducea costurilor de producție, creșterea eficienței forței de muncă.

E foarte greu să vorbești despre 45 de ani de minerit în câteva interviuri.

E foarte greu să transmiți ceea ce fac specialiștii catalogați ca minieri. Atunci când exploatezi peste 6 milioane de tone anual, adică într-o zi cam cât exploata Roșia Montană în 6 săptămâni ”bune”, se poate să ai un termen de comparație dar doar atât.

Anul 2021 a fost deosebit și prin faptul că anumite investiții care s-au derulat pe parcursul a mai multor ani a fost anul finalizărilor, punerii în funcțiune a instalațiilor și echipamentelor achiziționate.

Pot aminti pornirea liniei 1 de măcinare, punerea în funcțiune a noii instalații de filtrare. Realizarea celor două obiective a deschis alte perspective au făcut posibilă gândirea de modernizare a flotației ne dă posibilitatea de modernizare a uzinei prin introducerea supraveghierii automate a fluxului tehnologic.

Amintesc prin enumerare câteva achiziții de utilaje și echipamente noi: o autobasculantă de 92 tone, 2 încărcătoare frontale de peste 4 mc la cupă, șenilată pentru montaj conducte transport tulbureală, instalație de foraj pentru procesele de derocare, înlocuirea instalațiilor electrice de conectare, de comandă și distribuție pentru o serie de echipamente din cadrul releului de transport pe benzi magistrale, alte utilaje și echipamente destinate înlocuirii muncii fizice, buldoexcavator, motostivuitor, autobasculante, aparaturi și automatizări care pot supraveghea și regla fluxurile tehnologice și pot suplini anumite activități umane.

Asigurarea spațiului de depozitare a sterilelor provenite din procesare prin execuția de lucrări de supra-înălțare a barajului din Valea Șesei, deschiderea și pregătirea unor noi perimetre în cadrul Carierei Roșia Poieni, încheierea unor contracte pentru achiziționarea unor piese și subansambluri cu ”mișcare lentă” care nu mai pot fi produse în industria noastră au constituit alte tipuri de investiții necesare menținerii capacității de producție.

R.: De ce sunt importante investițiile pentru o firmă de stat? Aveți profit mare, dar salariile rămân mici… 

T.R.: De ce sunt importante investițiile… practic reînoirea utilajelor reîntinerirea instalațiilor scoaterea din funcțiune a unor instalații pentru care nu se mai produc piese de schimb sunt întrebări firești care salariații și le pun deseori.

O altă întrebare pe care o rostesc, așa cum spuneți, este de ce nu cresc salariile dacă crește profitul cât Făt-Frumos ?

Expresia consacrată este: ”ceva gloanțe… nu tot utilaje noi”. Am să încerc să răspund foarte pe scurt. Produsul finit, concentratul se vinde pe bursă.

Prețul de vânzare este stabilit de cerința pieței. Dacă prețul crește profitul crește. Dacă prețul scade, profitul scade. Întrebarea pe care uită unii să o pună este: cu cât producem noi tona de concentrat?

Dacă o producem mai scumpă decât prețul pe bursă, riscul ca unitatea să nu mai fie rentabilă este maxim, și cum nu avem subvenție de la stat, eu vă las să rostiți voi ce se întâmplă.

Dacă produsul e mai scump cine îl cumpără când piața e plină la preț mai mic ? Dacă utilajele sunt mai noi, ele consumă mai puțin și produc mai mult. Iată răspunsul la prima întrebare.

Un aspect foarte important este că zăcământul nostru, rezerva este una săracă. Trebuie să exploatăm milioane de tone pentru a putea obține mii de tone de concentrate și doar …sute de kilograme de cupru.

Alte țări care vând aceleași produse ca ale noastre au zăcăminte mai bogate deci ei exploatează mai puțin și produc mai mult. Să poți face față concurenței trebuie să te dotezi cu utilaje mai noi, să ai specialiști mai buni și salariați care să iubească ce fac.

R: Ați vorbit despre profit, cum se împarte profitul?

T.R.: Profitul realizat conform legislației se repartizează 50% la Stat, cealaltă parte Ministerul de resort, Guvernul practic hotărăște tot procentual dacă rămâne unității.

Din ce rămâne societății, modul de repartizare este prevăzut tot prin reglementări legislative unde se va repartiza. În 2021, pe lângă investițiile făcute și salariații au beneficiat de o sumă repartizată din profit, adică din 11 milioane profit /2020, fiecărui salariat i-a revenit suma acordată deja.

Anul 2022, va fi de zece ori mai generos dacă procentul ce revine unității atinge 50% din realizare pe 2021.

Directorul executiv este mandatat prin Consiliu de Administrație să gestioneze rezerva națională de Cupru. Pentru fiecare an calendaristic, se aprobă un Program Anual al Exploatării.

Acest program cuprinde cantitățile ce se vor exploata, costuri de exploatare, număr de persoane salariate, strategii de dezvoltare, investiții etc.

În consecință, pentru fiecare an calendaristic se stabilesc indicatori care ghidează activitatea din unitate. Salariile angajaților cât și numărul acestora sunt aprobați prin buget, adică, de specialiștii în macroeconomie care stabilesc practic ce trebuie să execute conducerea societății astfel încât să fie rentabilă.

Ca urmare, majorările de salarii, mărirea numărului de salariați, și practic tot ce e legat de cheltuieli cu munca vie sunt elemente care se stabilesc nu în directă legătură cu profitul sau alte elemente. Directorii executivi, au o anumită libertate de fluctuare pentru forța de muncă dar limitată.

Din acest motiv cred că am atins o parte a răspunsului legat de creșterile salariale.

Majorarea salariilor s-a făcut în trimestrul 4 anul 2020, luna noiembrie, deci practic în anul 2021 salariații au beneficiat de o majorare a salariilor.

Majorarea a fost de 500 de lei în brut, adică în baza salarizării la care s-au adăugat sporurile și s-a aplicat impozitare. Cei care au beneficiat și beneficiază de sporuri mai mari e firesc au simțit mai mult creșterea.

Pe parcursul anului 2021, nu s-au crescut salarii, tot din cauza prevederilor legale. Vreau să precizez că așa cum am anunțat încă de la începutul anului 2022, legislația permite majorarea tuturor salariilor cu un procent egal cu inflația și se pot majora salariile cu un procent stabilit deja dacă productivitatea muncii crește.

R.: Când se vor majora?

T.R.: Este întrebarea la care azi nu pot răspunde exact dar, promit să informez prin toate mijloacele de care dispun când se va întâmpla. Am dorit să explic puțin situația actuală. Sunt multe de discutat cei care doresc să fie informați o pot face nu din presă doar.

După reluarea activității oprită pentru puțin timp de privatizarea eșuată, salariații beneficiau de prea puține zile de odihnă în raport cu domeniul de activitate.

Numărul de salariați raportat pentru anumite perioade la activitatea desfășurată și la producția realizată nu a ținut pasul cu cerințele reale.

R.: Cupru Min este unul dintre cei mai importanți angajatori din Munții Apuseni. Cum vă descurcați cu forța de muncă. Este o problemă să găsiți specialiști?

T.R.: Azi, sunt locuri de muncă în care e nevoie acută de infuzie de angajați, concediile sunt mai mari și numărul de salariați pe post, insuficient.

La această problemă se mai adaugă și lipsa unui personal calificat care să suplinească posturile neacoperite. Calificarea la locul de muncă, susținerea în paralel a specialistului cu a celui nou angajat, e greu de realizat.

Lipsa acută a forței de muncă specializată pentru procesele unicat din unitate e un factor care va influența negativ și pe termen lung activitatea minieră. Sunt foarte mulți care nu au unde să lucreze.

Nu toată lumea care dorește să intre în sistem e pregătită pentru sistem. Să faci selecție e foarte greu, și, să angajezi apoi să asiguri salariul în Apuseni e și mai greu.

Va fi probabil o altă temă pe care să o dezvoltăm. Poate prin informații despre activitatea noastră, cei care sunt în căutarea unui loc de muncă vor putea să privească corect și vor putea decide dacă li se potrivește calificarea cu munca oferită la noi.

R.: Care ar fi liniile de investiții în 2022?

T.R.: Despre investițiile din 2022, pot să vă fac o imagine cât mai aproape de adevăr, astfel: în anii precedenți, fondurile destinate acestui capitol au fost foarte mici în comparație cu ce au realizat în 2021. Profitul record de 10 ori mai mare permite investirea unor sume considerabile.

Discuțiile legate de investiții avute cu domnul ministru Spătaru, au relevat interesul pentru dezvoltarea unității și au dat asigurări că dorința de a ne reutila se potrivește cu obiectivele de guvernare.

Pe scurt, 2 noi autobasculante de 92 to, 2 autobasculante 27 to pentru lucrări grele, 2 excavatoare de peste 8mc/cupă, instalație de foraj de mare capacitate, modernizări ale instalațiilor de distribuție energie electrică, achiziții de piese cu mișcare lentă, reparații substanțiale a instalațiilor de separare util/steril adică refacerea unei linii de flotație.

Lucrări de menținere a echilibrului cu mediu, creșterea capacității de înmagazinare a sterilelor și multe alte lucrări și achiziții de o mai mică anvergură vor caracteriza anul în curs.

R: Există de ceva vreme o discuție legată de reconstrucția unei fabrici de prelucrare în zonă, eventual la Zlatna. Mai este de actualitate?

T.R.: În discuțiile avute cu specialiști din ministerul economiei s-au detașat tendințe de revigorare a metalurgiei. Metalurgia nu mai există în România, am avut cuptoare la Zlatna și Baia Mare.

Concentratele produse de noi, împreună cu alte concentrate produse în bazine miniere, Baia Mare, Bălan, Apuseni-Roșia Montană, Baia de Arieș, Zlatna, Brad, Deva, erau topite și se obțineau produse finite.

Părerea personală este că dacă se vrea refacerea metalurgiei, condiții propice găsim în primul rând la Zlatna.

Sunt platforme, gazul e disponibil, energia electrică de asemenea, mai sunt și specialiști, privim ce bine arată Zlatna, opinia primarului este cunoscută și este pro investiții.

Sunt de rezolvat 3 probleme:

1. Deschiderea de perimetre care să aducă un aport de concentrate de cel puțin 2,5 ori cât produce azi Cupru Min;

2. Achiziția de echipamente metalurgice care să producă respectând normativele de mediu la care suntem aliniați;

3. Prețul oferit de metalurgia românească să se situeze în concordanță cu bursa de la Londra, dacă e posibil, mai mare, lucru care ar determina interesul producătorilor vecini să proceseze de concentrate în România.

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News