Interviu cu rapperul Kafu din Alba Iulia: Despre muzica de pe casete, la hip-hopul actual, dar și influența AI în lumea artistică

În Alba Iulia, cultura ”underground” este slab dezvoltată. Din cauza faptului că orașul este unul mic, iar cultura are lipsuri mari pe toate planurile: de la muzică, la teatru.

Însă, chiar și într-un mediu slab pentru ceea ce înseamnă cultură urbană, sau underground, câteva nume și-au făcută simțită prezența în lumea hip-hop, la Alba Iulia. Unul dintre ei este Kafu, rapper și producător muzical.

Actorul Mădălin Costea a stat de vorbă cu Kafu, pentru un reportaj în alba24.ro. Au vorbit despre începuturi, cum a ajuns să ia contact cu muzica, dar și cum vede hip-hop-ul actual.

O discuție despre hip-hop cu Mădălin și Vlad

Pe Kafu l-am întâlnit cu câteva minute înainte de party-ul de sâmbătă seara din Art Café.

Îmbrăcat în stil old-school hip-hop, Kafu își pregatea laptop-ul și platanele. M-am hotărât să îi adresez câteva întrebări.

Mădălin: Spune-ne câteva cuvinte despre tine. 

Kaffu: Mă numesc Vlad, sunt producător muzical. Fac treaba asta de vreo 25 de ani și… cam atâta. Eu am început să fac hip-hop când aveam vreo 14 ani,. Am avut o trupă care pe vremuri a făcut o treabă foarte faină, Zombie THC.

Prin 2009 am început să colaborez cu Morometzii, cu ei am lucrat aproape 8 ani și a fost o perioadă în care m-am simțit extrem de bine pentru că, am cântat pe scenă piesele cu care am crescut.

Primul contact cu lumea hip-hop

Care a fost primul tău contact cu lumea hip-hop?

Primul meu contact a fost pe la vreo 14 ani. Când primul meu coleg de trupă, care ulterior mi-a devenit și cel mai bun prieten. Avea casete cu DaHood Justice, R.A.C.L.A., ceva complații cu Getto Dacii și underground-ul vechi românesc.

Printr-un „schimb” de informații muzic ale am ajuns să împrietenim. Eu mă îmbrăcam foarte larg, cochetam cu hip-hop-ul de ceva vreme, fiindcă un unchi de-al meu la 10 ani mi-a dat să ascult o casetă de la B.U.G Mafia.

Probabil și viața m-a dus în direcția asta să nu uităm că în anii ‘90 era sărăcie mare și lucrul care cred ca m-a salvat a fost întâlnirea cu oamenii cu care mai târziu mi-am făcut trupa.

La 14 ani am înregistrat prima piesă la un studio din Sebeș și de acolo până să fac o trupă serioasă nu a fost decât un pas.

Țin minte că mă uitam cu colegul de trupă la tv și era un interviu cu K-Gula din R.A.C.L.A și visam să fac piese cu ei. Nu am reușit dar s-au concretizat alte proiecte.

Care a fost primul tău concert sau un eveniment mai important?

Prin 2005 sau 2006, o casă de discuri, independentă la acea vreme, Hades Records organizase un concurs în București în clubul B52.

Concert la București

Era un concurs între trupe și câștigătorii primeau bilete la concertul Wu-Tang Killa Beez de la Sala Polivalentă și posibilitatea de a cânta la after-party.

Ne-am dus la București cu trupa Zombie THC , eram a 9-a trupă din 10 înscrise. A fost multă lume, veniseră peste 500 de oameni, veniseră și câteva televiziuni să filmeze evenimentul.

Țin minte că după prima piesă lumea a început să facă „pogo” în sală. A fost cea mai faină reacție, pentru că noi aveam un stil aparte față de trupele de atunci din România.

După ce am terminat, au venit organizatorii la noi și ne-au spus „voi o să câștigați, clar”. Au fost niște vremuri foarte mișto.

Cum ți se pare că a evouluat hip-hop-ul în România?

Nu am o părere clară. Pur și simplu se schimbă generațiile și se pierde anumite lucruri. Pe vremuri, hip-hop-ul vorbea de problemele adevărate pe care le avea toată lumea.

Noi trăim niște vremuri în care e promovată ideea de super-abundență, se vorbește de multă „vrăjeală” și „toată lumea e șmecheră și toată lumea face…” asta vine dintr-o insuficiență a stimei de sine.

Nu am nimic cu ce se întâmplă în momentul de față în hip-hop, dar mi se pare că nu are nici un vibe.

Mai există trupe bune la noi în țară: La Familia, Phunk-B, etc. Să nu uitam să muzica este unul din criteriile care ajută la formarea societății.

Ce părere ai de fenomenul Inteligenței Artificiale în muzică?

În primul rând lumea merge în direcția firească, tot timpul au existat „instrumente” pe care dacă știm cum să le folosim, putem să facem o treabă faină.

Inteligența Artificială nu va putea lua niciodată sufletul unui om, din puctul meu de vedere, dar totodată e un instrument de care ne putem folosi. Creatorul rămâne spiritul.

Un interviu realizat de Mădălin Costea.