Rechizitoriul unei șpăgi de 100 de lei la Casa de Pensii Alba, DEMONTAT și CRITICAT DUR de magistrații Curții de Apel Alba Iulia

Judecătorii Curții de Apel Alba Iulia au demontat rechizitoriul procurorilor dar și sentința dată de Tribunalul Alba, într-un dosar de dare de mită de 100 de lei, către un funcționar al Casei Județene de Pensii Alba, de către un bărbat din Câmpeni care ar fi vrut ca dosarul său să îi fie urgentat. 

Magistrații Curții au criticat atât modul în care procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba au obținut probele de acuzare, dar și judecătorii care au preluat starea de fapt reținută de procurorul de caz fără ”a se raporta la particularitățile speței și fără a o trece prin propriul filtru”, se arată îm motivarea Curții de Apel Alba Iulia. 

Cazul în sine nu este singular: în ultimii doi ani mai multe dosare penale de dare de mită de 100 de lei către angajații Casei de Pensii Alba au fost instrumentate și au primit decizii de condamnare. 

Particularitatea specială a dosarelor este aceea că darea de mită a fost probată de procurori nu în momentul în care inculpații ofereau mita în dosarul de pensii ci după o perioadă de timp, după ce inculpatul era chemat la Casa de Pensii și în timpul unui flagrant angajatul îî dădea dosarul acestuia înapoi, dosar în care se aflau și  banii.

CITEȘTE ȘI: Bărbat din Alba, condamnat la DOI ANI de ÎNCHISOARE cu suspendare pentru o șpagă de 100 de lei la Casa de Pensii

Într-un caz similar, un inculpat a declarat că a fost învățat de un alt bărbat că dacă vrea urgentarea dosarului de pensii, trebuie să introducă în filele acestuia o bancnotă de 100 de lei.

Toate condamnările în dosare au constat în închisoare cu suspendare.

Inculpatul: ”un moț neaoș” care a venit la judecată însoțit de soție

În dosarul demonant de magistrații Curții de Apel, inculpatul a primit în primă instanță, la Tribunalul Alba, o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare.

Bărbatul este caracterizat de către magistrații instanței superioare ca ”fiind  o persoană cu o formare rudimentară, având doar 8 clase, lucrând toată viața în perimetrul zonei în care locuiește, în Munții Apuseni, ”moț”, neaoș, fără prea multe perspective de a se fi îndepărtat vreodată foarte mult de aria domiciliului său.

Ne-am convins de simplitatea acestuia prin prisma înscrisurilor în circumstanțiere din dosarul primei instanțe, dar și față de prezența sa la judecata în apel, fiind însoțit de soție”, se arată în motivarea instanței.

Cum au demontat magistrații rechizitoriul dar și pedeapsa de la Tribunalul Alba

Până ca dosarul să ajungă la funcționara care a făcut denunțul, dosarul a mai trecut și pe la alți angajați ai Casei de Pensii Alba. Unul dintre ei a numerotat documentele și a declarat ”că deși a verificat carnetul de muncă al inculpatului, nu a constatat existența bancnotei, asigurând că dacă ar fi fost acolo, cu siguranță ar fi văzut-o”, se arată în motivarea instanței.

Apoi, dosarul a mai trecut și prin alte mâini, dar potrivit documentului citat, cei care au avut dosarul nu trebuiau să îl și deschidă ci doar să îl repartizeze unui alt angajat.

CITEȘTE ȘI: Încă o șpagă de 100 de lei la Casa de Pensii Alba. Un bărbat care a pus bani în dosarul de pensionare, trimis în judecată

Un aspect foarte important reținut de judecătorii instanței superioare este acela că angajata care a făcut denunțul ”înainte ca aceasta să sesizeze organele de poliție, la sugestia șefului de serviciu, a interpelat funcționarul responsabil cu preluarea dosarelor de pensionare, pe numitul (…), dacă nu cumva, umblând cu bani în ziua depunerii dosarului de pensionare de către inculpatul G., este posibil să fi lăsat din greșeală suma de 100 lei în dosarul acestuia.

Răspunsul funcționarului însărcinat cu preluarea dosarelor direct de la persoanele eligibile de pensionare naște instanței de control judiciar o primă îndoială rezonabilă cu privire la concretețea celor reținute de prima instanță, întrucât, după ce i se arată dosarul de către numita (…), acesta afirmă că ”în momentul înregistrării dosarului, bancnota nu era acolo””, se mai arată în documentul citat.

”Drept urmare, ne-am format convingerea că denunțul doamnei referent cu privire la fapta de dare de mită, vine mai mult pe fondul necesității de clarificare a probității deontologice personale, decât ca urmare a unei certitudini cu privire la intenția inculpatului de a-i oferi bani, în legătură cu urgentarea soluționării dosarului de pensionare.

Contextul atipic în care a găsit suma de 100 lei, într-un dosar de pensionare, al unui solicitant necunoscut pentru aceasta, fără ca anterior solicitantul sau altcineva să își fi manifestat vreo intenție de corupere a sa ori măcar solicitare de acordare de ”ajutor” într-o anume problemă ce are legătură cu atribuțiile sale de serviciu, ar pune pe gânduri pe oricine, fiind comprehensibilă poziția incertă a denunțătoarei și nevoia acesteia de eliminare a oricărei suspiciuni care ar putea plana asupra sa, suspiciune cu rezonanță penală, de altfel”, au precizat judecătorii.

Cronologia faptelor și cum a fost organizat flagrantul

Potrivit motivării instanței, cronologia este următoarea:

la data de 13 iunie inculpatul a depus dosarul de pensionare, împreună cu pretinsa sumă de bani;

– la data de 05 iulie se susține că ar fi fost descoperită acea sumă de bani de către denunțătoare;

– la data de 08 iulie denunțătoarea formulează denunțul scris care a doua zi este înregistrat

– la data de 09 iulie a fost începută urmărirea penală cu privire la infracțiunea de dare de mită;

– la data de 11 iulie este audiată pentru prima dată denunțătoarea;

– la data de 15 iulie se emit două autorizări de interceptare provizorie, una pe perioada 15.07-17.07, iar cea de-a doua pe perioada 16.07-18.07 și

– la data de 16 iulie se organizează flagrantul iar suma de 100 lei este găsită asupra inculpatului.

Judecătorii Curții de Apel Alba Iulia au criticat în termeni duri modul de obținere a intercepătorilor ambientale ale inculpatului. 

”Ne arătăm complet descumpăniți de modalitatea de obținere a interceptării comunicațiilor purtate de la postul telefonic aparținând inculpatului, dar și a înregistrării ambientale, audio și video, îndeobște a interpretării caracterului ”urgent” ce caracterizează această procedură specială de obținere a mijlocului de probă.

Autorizarea măsurilor de supraveghere tehnică incidente în cauză (interceptarea comunicațiilor purtate de la postul telefonic aparținând inculpatului și supravegherea audio-video) pot fi autorizate și de procuror, pe o durată de maxim 48 ore, atunci când există urgență, iar obținerea mandatului de supraveghere tehnică de la judecătorul de drepturi și libertăți ar conduce la o întârziere substanțială a cercetărilor, la pierderea alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranța martorului (art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală).

Or, această autorizare realizată de procuror reprezintă o situație excepțională, ea neputând, în niciun caz și în nicio împrejurare, să se constituie într-un abuz de drept din partea procurorului, care tinde la o interpretare subiectivă, excesivă a condițiilor expuse de lege cu caracter imperativ, în favoarea inițierii unei asemenea autorizări, cu sincopa eludării emiterii unui mandat de către judecătorul de drepturi și libertăți. Transferul acestei atribuții, de la judecătorul de drepturi și libertăți la procuror, chiar și într-o variantă restrânsă ca timp, este îngăduită numai pe fondul urgenței, or nu putem să nu ne întrebăm în ce anume a constat urgența în prezenta cauză (…)”, se arată în motivarea instanței.

Concluzia magistraților

Judecătorii Curții de Apel Alba Iulia după ce au dezbătut dosarul au sintetizat toate concluziile: 

”1. Existența dubiului cu privire la motivul pentru care banii găsiți de denunțătoare au fost depuși în dosarul de pensionare impune adoptarea unei soluții de achitare, întrucât prezumția de nevinovăție nu este înlăturată decât prin certitudinea dovedită a vinovăției inculpatului. Per a contrario, dacă certitudinea nu există, prezumția de nevinovăție funcționează și este completată de principiul conform căruia orice îndoială operează în favoarea inculpatului.

CITEȘTE ȘI: Povestea incredibilă a unei șpăgi de 100 de lei la Casa de Pensii Alba. Flagrant la un pensionar care își primea mita înapoi

2. Banii trebuie să fi fost oferiți cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care inculpatul dorea ca funcționarul public să o aibă, reieșind fără echivoc din cele prezentate mai sus de ce premisa nu este aplicabilă în cauza noastră; neexistând o legătura de cauzalitate, fapta este lipsită de caracterul penal.

În plus, pentru săvârșirea acestei infracțiuni este necesară și participarea unei alte persoane, chiar reprezentantul Ministerului Public făcând vorbire în concluziile sale de recunoașterea de către doctrina de specialitate a unei ”convenții de mituire”, în care subiecții sunt determinați.

Or, inculpatul nu putea cunoaște cine avea să beneficieze de cei 100 lei.

La interpelarea denunțătoarei, inculpatul afirmă că banii nu au fost depuși pentru o anumită persoană, astfel că este eronată convingerea primei instanțe că banii aveau să ajungă tocmai la funcționarul cu atribuții de serviciu în legătură cu soluționarea dosarului (atribuții cu „urgentarea” nelegală a dosarului nu avea niciun funcționar).

D. printr-o întâmplare, persoana care a găsit banii în dosarul inculpatului avea, în drept, îndatoriri de serviciu relative la soluționarea în termenul legal a dosarului, dar la momentul luării presupusei rezoluții infracționale, denunțătoarea avea pentru inculpat profilul unui funcționar nedeterminat.

P. în fața unei asemenea ipoteze, nu putem să nu ne întrebăm care ar fi situația celorlalți 3 funcționari publici, prin mâinile cărora, de asemenea, a trecut dosarul inculpatului. De vreme ce au ignorat banii din dosar, să presupunem că au cunoscut că banii nu le revin lor, ci funcționarului public cu atribuții relative la dosarul inculpatului? În acest caz, actele lor tacite sunt echivalente unei acțiuni intermediate, cu caracter de complicitate? Ducând raționamentul mai departe, nu rezultă altceva decât imperativul tragerii lor la răspundere penală, ceea ce ar fi nu doar exagerat, dar cu adevărat deplasat și de neluat în seamă.

În fine, credem că prin toate cele antamate mai sus, am dovedit de ce soluția primei instanțe este greșită și trebuie, în integralitate, desființată”, se arată în soluția judeătorilor Curții de Apel Alba Iulia.

Drept urmare, în data de 7 aprilie 2021, magistrații instanței superioare au desființat sentința dată de Tribunalul Alba și l-au achitat pe bărbat de acuzația de dare de mită. e