SÂMBĂTA MARE, ultima zi din Postul Paştelui. Creştinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos

Sâmbăta Mare, ultima zi din Postul Paştelui, este ziua în care creştinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos şi pogorârea Sa la iad, prin care neamul omenesc este chemat din stricăciune şi chemat la viaţă veşnică.

După patimile suferite în zilele precedente, culminând în Vinerea Mare cu răstignirea, ziua de sâmbătă este o zi de aşteptare a glorioasei Învieri a Domnului.

Citeşte şi MESAJE de PAŞTE FERICIT 2018: Cele mai frumoase urări și felicitări pentru cei dragi, colegi şi cunoscuţi, de Sărbătoarea Învierii

Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paştilor şi ziua în care, după ce patimile lui Hristos s-au consumat, aşteptăm Învierea Lui.

Înaintea marelui eveniment, la nivel „micro”, în casele oamenilor, în paralel cu această aşteptare, se mai întâmplă încă multe pregătiri gospodăreşti şi menajere.

Tradiţia spune că aceasta este ziua în care se sacrifică mielul şi se gătesc bucatele tradiţionale. Este o zi în care nu se doarme, ci se pun la punct ultimele rămăşiţe de dezordine a caselor şi se fac ultimele retuşuri la hainele de Paşti.

În acestă zi se prăznuieşte îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad pentru a ridica la viaţa veşnică pe cei adormiţi, iar duminică se sărbătoreşte Învierea Domnului.

Iosif din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea lui: “Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul lui curat și dumnezeiesc Se pogoară în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui. Și-a dat și propriul Său sânge, preț de răscumpărare pentru noi. Trupul Domnului a suferit și despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înțelesul unei putreziri a trupului.

O preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este primenirea hainelor pentru sărbători. Tradiţia spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi: femeile trebuie să poarte cămăşi noi, cusute într-un model special pentru această ocazie, iar bărbaţii ar trebui să poarte cel puţin o pălărie nouă.

Vezi și URĂRI DE PAŞTE 2018: Mesaje și felicitări de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coş cu mâncare, pe care urmează să îl ducă la biserică pentru a fi sfinţit. În coş se asează un prosop curat, o lumânare albă, ouă roşii, cozonac, pască, drob, zahăr, fâină, ulei, câţiva câţei de usturoi şi o ramură de busuioc, toate acestea acoperite cu cel mai frumos prosop pe care îl au, în semn de preţuire a sărbătorii şi de mândrie personală.

Obiceiuri şi tradiţii în Sâmbăta Mare:

Sâmbăta Mare este ultima zi dedicată pregătirii bucatelor tradiţionale de Paşti. Tot acum, trebuie să ne ocupăm de hainele pe care le vom îmbrăca  în noaptea Învierii şi în ziua de Paşti.

În Sâmbăta Mare femeile pregătesc majoritatea mâncărurilor şi fac ultimele retuşuri pentru hainele cele noi ce vor fi purtate în zilele de Paşti. Se sacrifică mieii.

De Paşti se spune că femeile trebuie să aibă măcar o cămaşă nouă, iar bărbaţii măcar o pălărie.

Începând de luni şi până sâmbătă se îmbracă haine de doliu. În ziua de Înviere se schimbă hainele cu altele noi, albe.

În noaptea din Sâmbăta Mare nu se doarme. Se spune că în această noapte, cerurile sunt deschise şi Domnul vede înăuntrul fiinţelor, aşa că dorinţele fiecăruia sunt mai uşor de îndeplinit. Cel mai bun moment pentru formularea năzuinţelor este când bat clopotele de Înviere, acestea se vor împlini şi rezultatul lor va dura tot anul.

Dacă te împiedici în timp ce te îndrepţi către slujba de Înviere, se spune că vei avea un an greu şi plin de încercări.

Ouăle de Paşti apără de ghinioane, iar coaja lor, îngropată în pământ, apără vitele de deochi. Fetele nemăritate, dacă păstrează cojile, grăbesc căsătoria.