SÂMBĂTĂ: Mini-expoziţie „Şcoala Ardeleană” la Catedrala Mitropolitană din Blaj. Copii după documente din perioada 1785-1821

Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime”din Blaj va găzdui sâmbătă, la ora 17.00, vernisajul expoziţiei „Şcoala Ardeleană”. În cadrul acesteia vor fi expuse copii după documente din perioada 1785-1821, referitoare la reprezentanţii mişcării culturale numită Şcoala Ardeleană.

Primul document este datat august 1785 şi reprezintă solicitarea lui Petru Maior, pe atunci preot în Reghin, de numire în funcţia de protopop al Gurghiului.

Solicitarea sa este aprobată, următorul document, datat septembrie 1785, fiind un raport prin care se aduce la cunoştinţa episcopului Ioan Bob că în data de 9 septembrie 1785 Petru Maior a fost instalat în funcţia de protopop al Gurghiului şi inspector al Apalinei. După acest moment festiv, noul protopop a trebuit să se ocupe de activităţile administrative specifice funcţiei.

Din perioada cât a ocupat scaunul de protopop, 1785-1809, provin rapoarte, scrisori şi note privind probleme de stare civilă (preotul Vasile din Runc cunună ilegitim o credincioasă, iar când este somat să se prezinte în faţa soborului pribegeşte peste munţi), numiri de preoţi (intervine pentru numirea preotului Şimon la Runc, parohia fiind vacantă), solicitări de scutire de taxe(îl roagă pe episcopul Ioan Bob să scutească de taxe protopopiatul Gurghiului, neputând a strânge sumele necesare), recomandări pentru înscrierea la studii teologice a unor tineri, dar şi strădaniile de păstrare a lăcaşelor de cult în condiţiile în care mai marii perioadei încercau să distrugă aceste redute ale rezistenţei româneşti (mănăstirea Hudacului a fost desfiinţată în anul 1806 de către baronul Leopold Bornemisa.

Şcoala mănăstirii a fost mutată în oraşul Gurghiu şi dotată cu loc de arat, fân şi lemne de foc, iar bisearica a fost mutată în satul Ibăneşti).

Deşi contribuţia reprezentanţilor Şcolii ardelene la dezvoltarea filologiei şi istoriei este remarcabilă, nu trebuie să omitem faptul că ei au fost, poate în primul rând, teologi. De aceea, documentele expuse nu fac referire doar la preocupările intelectuale ale acestora, dar şi la activităţile de zi cu zi.

Sunt expuse şi documente care fac referire la Samuil Micu, precum scrisoarea în care se comunică episcopului Ioan Bob numirea cărturarului ca cenzol al Tipografiei Universităţii Regale din Pesta în 1804, solicitarea noului cenzor de a fi sprijiniţi studenţii greco-catolici din Budapesta , dar şi un concept al unei scrisori prin care episcopul Ioan Bob îi mulţumeşte lui Samuil Micu pentru activitatea tipografică desfăşurată.

Însemnare a lui Petru Maior, fără dată şi loc, dar probabil din perioada în care era protopop, privind proprietatea dintr-un sat pe care s-ar putea ridica o bisericuţă.

Ultimul document expus este scrisoarea prin care Samuil Vulcan, episcopul greco-catolic din Oradea anunţă episcopului Ioan Bob decesul lui Petru Maior, la Budapesta.

O dată cu decesul lui Petru Maior se stinge ultimul reprezentant a Şcolii Ardelene. Cu toate acestea, eu cred că toţi cei patru reprezentanţi (Ioan Budai Deleanu, Petru Maior, Gheorghe Şincai şi Samuil Micu) au fost prezenţi în 1918 la Alba Iulia şi şi-au zis cu mândrie „NO, AŞE!”