Sfântul Vasile. Superstiții din prima zi a anului. Ce nu ar trebui să faci și ce aduce noroc, bunăstare și sănătate

În prima zi a anului este sărbătorit Sfântul Vasile, dar sunt și o serie de tradiții și superstiții legate de un nou început. Unele dintre acestea se păstrează în anumite zone din țară.

După trecerea dintre ani, prima zi din 2024 este însoțită de o serie de obiceiuri, pentru noroc, bunăstare și sănătate.

Cine a fost Sfântul Vasile

Sfântul Vasile, episcopul Cezareei, este sărbătorit de credincioși în 1 ianuarie. Este considerat ocrotitorul săracilor și un nume important în istoria creștinismului.

A scris regulile monahale, a fost un om învățat, având cunoștințe profunde în filosofie, astronomie, geometrie, medicină, retorică.

A fost un renumit învățător în Pont. Sora sa Macrina și fratele său Grigore din Nyssa au devenit de asemenea sfinți.

Sub influența sorei sale Sfânta Macrina, Sfântul Vasile se apropie mai mult de biserică.

Devenit episcop, Vasile a depus multe eforturi în organizarea bisericii.

A luptat pentru drepturile clerului. A pus un mare accent pe temeinica pregătire canonică și spirituală a preoților.

O mare atenție a acordat Sfântul Vasile păturii sărace și a celor oprimați, inițiind nenumărate acte de caritate. A înființat centre de ocrotire pentru săraci, numite Vasiliade.

Sfântul Vasile: Semnificația numelui

Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 1 ianuarie și pe 30 ianuarie, alături de Sfinții Grigorie Teologul si Ioan Gură de Aur. Sfântul Vasile este unul dintre cele mai complexe personaje din tradiția Bisericii. „Primul petrecăreț”, cel „păzitor de duhuri rele” și „cu mare putere asupra dracilor”.

Numele Vasile, foarte răspândit în toată lumea creștină, provine din grecescul basileios, care la rândul lui stă în legatură cu basileos, „rege”, „împărat”, „bazileu”.

Latinii l-au redat prin Basilius. La noi astăzi e curenta formă Vasile (la vechiul Vasilie pare să fi renunțat chiar și conservatoarea limbă bisericească), cu prescurtarea populară Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se întâlnesc astăzi destul de rar, fiind preferat numele Vasilica. Diminutivele cele mai frecvente sunt Vasilica și Sică/Sica.

Cui trebuie să transmiți mesaje de la mulți ani de Sfântul Vasile:

• Vasile
• Vasilica
• Vasilică
• Silică
• Sile
• Vasi
• Sică
• Sica
• Vasila
• Vasilca

Dar, fiind prima zi a noului an, nu uita să transmiți și celorlalți oameni dragi mesaje și urări de Anul Nou 2024.

1 ianuarie – obiceiuri, tradiții superstiții

Sfântul Vasile este considerat, tradițional, drept sfântul petrecăreț. De aceea, în prima zi a anului se spune că este bine să petreci și să te veselești.

Ar fi bine ca prima persoană care-ți intră în casă în prima zi din an să fie bărbat.

Bătrânii spun că anul îţi va fi bogat sau sărac, în funcţie de situaţia materială a acestui musafir.

Tot în ziua de Sfântul Vasile se zice că este bine să bei vin. Atât cât va bea omul în această zi va avea sânge în obraz în timpul anului.

Este bine să verşi vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac, ca să ai noroc tot anul.

Acelaşi lucru e valabil şi dacă îţi ţiuie urechea stângă.

Dacă, în ziua de Sfântul Vasile, după ce te speli pe faţă, te ştergi cu un prosop în care pui un ban de aur sau de argint, vei fi curat şi sănătos în tot anul. Totodată , dacă dormi în această zi, rişti să fii leneş tot anul.

Dezlegarea Anului

Un obicei de Sfântul Vasile este cel al Dezlegării Anului. Grupuri mici sau cete de feciori dezleagă anul şi rodul colindând pe uliţe. Vacarmul pe care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele are ca scop înlăturarea forţelor malefice: seceta, tăciunele de grâu, insectele şi animalele dăunătoare recoltei.

Tradiţia populară spune că de Anul Nou se înnoiesc toate şi de aceea oamenii trebuie ca în prima zi din an să-şi pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul:

• „Atunci să te păzeşti să nu te superi, să nu te sfădeşti, să fii vesel şi tot anul aşa vei fi”.

La Anul Nou, pe nemâncate, fiecare om trebuie să ia în mână unealta cu care lucrează în timpul anului şi s-o mânuiască de trei ori, pentru spor la lucru în anul ce vine.

Se mai spune că aşa cum este ziua de Anul Nou aşa va fi tot anul: bun sau rău.

Dacă pe 1 ianuarie e ger mare şi dacă pe zăpadă se văd multe steluţe, e semn că anul ce urmează va fi bun şi vor fi multe cununii.

Dacă în ziua de Sfântul Vasile ninge, anul ce urmează va fi unul îmbelşugat, iar, dacă este senin şi geros, oamenii vor fi sănătoşi pe parcursul anului.

Totodată, se spune că, dacă noaptea de Anul Nou este „lină şi senină”, este un semn că noul an va fi unul bun.

Pentru un an de veselie, ţine un pahar de tărie. Vrei dragoste? Atunci ţine în mână un mănunchi de flori de vâsc.

Obiceiuri pentru măritiș

De asemenea, feciorii dezleagă şi cununiile, cu un descântec: „Slobozim căşlegiile/ Să mărităm fetele/ Umblaţi, feciori,/ Să fie peţitori”.

Pe 1 ianuarie, fetele nemăritate împletesc crenguţe de măr, pe care atârnă busuioc, o batistă, o pară argintată, un şir de mărgele şi un inel. Apoi ascund aceste crenguţe afară.

În tradiţia populară, se spune că, dacă a doua zi, găsesc aceste împletituri acoperite cu brumă, se vor mărita cu un om bogat. În caz contrar, se vor căsători cu un om sărac.

Tradiții și obiceiuri populare: plugușorul și sorcova

În prima zi a noului an, se merge cu Pluguşorul şi cu Sorcova.

Obiceiurile ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii.

Pluguşorul a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe.

Textul este o naraţie privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase.

Începe cu aratul, fiind urmat de semănat, îngrijirea plantelor, recoltat şi adusul boabelor în hambare.

Plugușorul

Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei. Plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, Pluguşorul este însă extrem de complex. Alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.

Colindătorii, purtând traiste de gât încărcate cu seminţe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor. Urează gazdelor sănătate şi roade bogate. Ei sunt răsplătiţi cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună seminţele şi le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an.

Obiceiul de a merge cu Pluguşorul este practicat de copii sau de adolescenţi. Mai demult, îl practicau numai bărbaţii în puterea vârstei. Izolat (în judeţele Botoşani şi Galaţi) este consemnată şi prezenţa femeilor în ceată. În general, se practică în cete mici, de 2-3 persoane.

Cu ceva vreme în urmă, se ura şi în cete mai mari, care îşi alegeau un vătaf. Recitarea textului este însoţită de sunetul clopoţeilor, al buhaiului şi de pocnetul bicelor.

În scenariile mai complexe ale obiceiului apar şi instrumente muzicale (fluier, cimpoi, tobă, cobză, vioară). Erau şi pocnitori şi puşcoace, care amplifică atmosfera zgomotoasă în care se desfăşoară obiceiul, potrivit Agerpres.

Unii cercetători leagă obiceiul de începutul primăverii, când se sărbătorea, mai demult, Anul Nou. Odată cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune că a migrat şi obiceiul. Ca răsplată, colindătorilor li se dădeau colaci, fructe, bani, cârnaţi. În unele locuri se mai practică Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flăcăi. Dar în Moldova, Muntenia şi Nordul Dobrogei acesta a fost înlocuit de buhai.

Umblatul cu Sorcova, bucuria copiilor

Copiii poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia sunt împletite flori de hârtie colorată.

Numele „sorcovă” vine de la cuvântul bulgar ”surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.

Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe persoanei vizate.

În vremuri trecute, sorcova era o mlădiţă înmugurită de măr. Aceasta se punea în apă încă din noaptea Sfântului Andrei, iar până în ziua de Sfântul Vasile înflorea.

Din acest motiv în colindele româneşti se cântă despre flori de măr, florile dalbe sau despre măruţ mărgăritar.