VIDEO DOCUMENTE: 144 de ani de la nașterea Reginei Maria a României. Încoronarea de la Alba Iulia și vizita extraordinară în SUA

La 29 octombrie1875, în urmă cu 144 de ani, s-a născut la Eastwell Park, Kent, Anglia, Maria a României. Principesă de coroană şi a doua regină a României, în calitate de soţie a principelui de coroană devenit regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea, și bunica regelui Mihai I. Mare prinţesă a Marii Britanii şi a Irlandei, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii.

La naștere s-a numit Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha. Părinții săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și, începând din 1914, ca regină.

A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.

Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”.

În perioada Conferința de Pace de la Paris (1919) dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-mediei europene.

După moartea lui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.

În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în vara lui 1938, murind la reședința sa de la Pelișor.

A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran.

Regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie de personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor povești și versuri pentru copii.

Personalitate complexă și puternică, regina Maria a fost supusă unor campanii denigratoare sistematice, cele mai cunoscute fiind cele orchestrate de Puterile Centrale în Primul Război Mondial și autoritățile comuniste, în primii ani după al Doilea Război Mondial, campanii ale căror reminiscențe mai pot fi întâlnite și astăzi.

Încoronarea de la Alba Iulia

A fost încoronată la Alba Iulia, împreună cu Regele Ferdinand. Întreg orașul a fost supus atunci unor ample transformări edilitare, iar Sala Unirii a primit o nouă înfățișare:

„Sala propriu-zisă a suferit importante modificări. Zidul de răsărit a fost deschis până jos, în dreptul fostelor ferestre, rezultând cinci ferestre-uși. Două arcade mai proeminente separă sala în trei spații distincte. În spațiul din dreapta sălii au fost pictați Horea, Cloșca, Crișan, Avram Iancu, iar în cel din stânga: Iancu de Hunedoara, Matei Corvin, Petru Maior, apoi episcopii de la 1848, Șaguna și Lemeni.” (Constantin I. Stan)

De ceremonialul propriu-zis al încoronării s-a ocupat mitropolitul Miron Cristea, care a studiat zeci de cronici și de gravuri înfățișând diferite ritualuri de încoronare ale împăraților bizantini, țarilor ruși sau regilor unguri.

Lui Miron Cristea încoronarea lui Carol I din 1881 i se păruse foarte sobră și dorea ca acum Alba Iulia să fie martora unei ceremonii fastuoase, în care biserica și clerul să joace un rol foarte important.

Regele însă s-a opus deoarece dorea o încoronare mai simplă, mai austeră. În acest sens, el a impus să fie încoronat cu coroana unchiului său, Regele Carol I, cea confecționată din oțelul unui tun turcesc capturat de români la Plevna, în 1877.

Mai jos puteți vedea un documentar cu imagini extraordinare de la eveniment:

Constantin Argetoianu , Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri

”Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său.

Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.”

Vizita în America

Regina a făcut o vizită în SUA, care a reprezentant la vremea respectivă unul dintre cele mai mari succese pe plan extern ale României. America a primit-o pe Regina Maria cu braţele deschise. Şi nici Regina nu s-a lăsat mai prejos.

Se îmbarcase pe 12 octombrie pe „metropola plutitoare“ Leviathan, în direcţia New York, nu înainte să treacă, la Paris, pe la couturierul Jean Patou, care să-i pregătească o garderobă demnă de un cap încoronat. Îşi făcuse o coafură permanent, o inovaţie în acei ani, şi trecuse cu brio şi de un moment tensionat:se întâlnise în preziua plecării cu Carol, fiul rătăcitor, aflat la Paris cu Elena Lupescu, după ce renunţase la prerogativele de moştenitor.

Primirea americană a fost fabuloasă, iar Regina şi-a notat impresiile în jurnalul riguros ţinut în timpul vizitei:„Maria!, Maria! Îmi auzeam numele strigat de mii de voci şi, după obiceiul american, de la geamuri se aruncau lungi ghirlande de hârtie şi tot felul de alte bucăţele de hârtie, de la miile de geamuri ale fantasticelor clădiri, până când tot aerul se umpluse de fâlfâiri albe, ca de milioane de păsări mari şi mici“.

Jurnaliștii de la Historia scriu că la momentul vizitei, toţi americanii îşi doreau s-o vadă, s-o întâmpine şi să-i vorbească, exprimând „bucuria unei naţiuni tinere la întâlnirea cu o reprezentantă a Lumii Vechi“. Formularea îi aparține autorului unei cărți pe acest subiect, Adrian-Silvan Ionescu.

Indienii Sioux din Mandan, Dakota de Nord, i-au spus suveranei „Winyan Kipanpi Win“ („Femeia pe care o chemi“) şi i-au făcut onoarea de a-i dărui o coroană din pene de vultur. Câteva zile mai târziu, altă cunună din pene şi alte denumiri onorifice din partea indienilor Blackfoot din statul Montana:regina e „Morning Star“ („Luceafărul de ziuă“), Ileana e „Pretty Dove“ („Hulub frumos“), iar Nicolae – „Mountain Chief“ („Şeful munte“).