DOCUMENTAR: 15 octombrie 1922, ziua în care Ferdinand și Maria au fost încoronați ca regi ai României Mari la Alba Iulia

Ziua de 15 octombrie 1922, va rămâne permanent în memoria românilor și a albaiulienilor – ziua în care Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost încoronaţi ca regi ai României Mari.

Era o zi de duminică, o zi ploioasă de toamnă, o zi de care o lume întreagă îşi aminteşte şi care a umplut paginile de istorie a României: pentru prima dată în istorie, românii aveau un Rege al României Mari.

Încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria va rămâne pentru totdeauna în inima albaiulienilor care, pe lângă mândria de a găzdui un asemenea eveniment, s-au ales cu unul dintre cele mai deosebite şi cunoscute lăcaşe de cult din ţară şi anume Catedrala Reîntregirii.

Iar pentru că orice eveniment de o asemenea anvergură necesită timp de pregătire, aşa s-a întâmplat şi atunci.

Încoronarea pregătită încă de la sfârșitul Primului Război Mondial

Momentul care a rămas în istoria unei întregi țări a început să fie pregătit încă de la sfârşitul primului război mondial din timpul guvernării lui Alexandru Averescu.

În anul 1920, era deja creată o comisie a încoronării, condusă de generalul Coandă şi din care făceau parte mari personalităţi alte momentului precum George Enescu, comisie care a ţinut în această formulă până la abdicarea lui Avrămescu în 1921.

Noul guvern condus de liberalul Ionel Brătianu a luat sub aripa sa organizarea evenimentului şi a fost constituită o nouă comisie, al cărei preşedinte a fost Anghel Saligny, cunoscut pentru construirea podului feroviar Carol I de la Cernavodă, dar din care făceau parte şi foşti membri ai comisiei.

Odată cu povestea încoronării am aflat şi povestea catedralei care face mândria oraşului Alba Iulia.

Povestea Catedralei Încoronării din Alba Iulia

Catedrala Reîntregirii sau Încoronării a fost ridicată special pentru acest moment istoric, întrucât acesta necesita un lăcaş de cult special, unde să aibă loc slujba religioasă în care trebuiau să fie sfinţite simbolurile regale şi în faţa căreia trebuia să aibă loc ceremonia încoronării.

Construcţia acesteia a început în a doua zi de Paşti, la sfârşitul lunii martie, a anului 1921, iar spre sfârşitul anului era ridicată chiar şi clopotniţa.

Familia Regală şi membrii Guvernului au vizitat destul de des şantierul, fiind interesaţi de construcţia cât mai rapidă a catedralei.

Tot pentru acest moment s-a făcut drumul care leagă gara de Cetate, pentru accesul mai uşor al coloanei oficiale.

De asemenea, a fost dărâmată o parte din Bastionul Mihail şi o parte a fortificaţiei pentru a crea panorama vestică a cetăţii. Oraşul a fost, astfel, înfrumuseţat.

Cu o lună mai târziu faţă de momentul în care era programată încoronarea, în data de 15 octombrie 1922, ora 9.00, într-o dimineaţă ploioasă de duminică, Familia Regală a ajuns la Alba Iulia în gara special amenajată pentru ei.

Aici au fost întâmpinaţi de primul ministru Ionel Brătianu şi primarul oraşului din acea perioadă.

Iar pentru a primi regimul cuvenit, cei doi regi, împreună cu prinţul moştenitor Carol şi soţia sa Elena, au fost transportaţi în două caleşti până la catedrala unde erau aşteptaţi de mii de oameni.

Încoronarea regelui Ferdinand: Primii regi ai României Mari

Încet, istoria începea să se rescrie, iar România urma să aibă un nou rege şi o nouă regină. Aşa cum era de aşteptat, atât slujba sfinţirii coroanelor, cât şi încoronarea au fost emoţionante.

Regele a primit coroana de la preşedintele senatului şi şi-a aşezat-o singur pe cap. Regina, îngenuncheată, îşi aştepta coroana din aur. Regele Ferdinand i-a pus coroana pe cap, a ridicat-o de jos şi a sărutat-o pe frunte.

După festivitatea de încoronare, cei doi regi, alături de încă aproximativ 400 de invitaţi s-au îndreptat spre Sala Unirii unde se servea dineul oficial.

O altă parte din invitaţi şi presa au luat dineul la teatrul de atunci, actuala Casă de Cultură a Studenţilor.

Încoronarea regelui Ferdinand: Paradă militară cu 50.000 de soldați

După terminarea dineului, familia regală a ieşit în partea de vest a Cetăţii, unde a avut loc o impresionată paradă militară la care au participat 50.000 de soldaţi.

Onorul a fost dat de rege şi regină, fiecare călărind în faţa regimentelor proprii.

Regele a fost însoţit de regimentul I Vânătorii Regelui Ferdinand, iar regina a fost însoţită de regimentul Roşiori Regina Maria. La sfârşitul paradei, familia regală şi invitaţii au părăsit Alba Iulia.

Simbolurile care au fost sfinţite în dimineaţa încoronării au fost coroana de oţel a unchiului lui Ferdinand, Carol I, cu care a fost încoronat în 1881 ca prim rege al României (coroana a fost făcută din oţelul de la un tun turcesc, capturat în timpul războiului de independenţă, de la turci).

Coroana reginei Maria făcută din 1,8 kg de aur din munții Apuseni

În timp ce Ferdinand a preferat să folosească coroana unchiului său, pentru Maria a fost comandată o coroană specială la o casă de bijuterii celebră, din Paris, iar aurul a fost donat de un proprietar de mină din Munţii Apuseni, mai exact 1,8 kg.

Pe cât de specială şi de valoroasă, pe atât este de plină de simboluri.

Pe pandantivele laterale ale coroanei sunt inscripţionate simboluri, mai exact în partea dreaptă simbolul heraldic al României, iar în partea stângă simbolul heraldic al casei ei din Borough.

De menţionat este faptul că regina Maria era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexandru al II-lea. De asemenea, pentru ceremonia de încoronare au fost comandate două mantii, cea a regelui fiind făcută în străinătate, iar cea a reginei a fost făcută în ţară.

Atentat dejucat înainte de festivitățile de Încoronare de la Alba Iulia

O poveste din primii ani ai României Mari oferă detalii despre un terorist care a plănuit un atentat la viaţa regelui Ferdinand, chiar de ziua încoronării de la Alba Iulia.

Înainte de încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite, Szabo Bela, un tânăr electrician din Simeria, a fost arestat pentru că ar fi plănuit un atentat la viaţa regelui, chiar cu ocazia încoronării sale, se arată într-un rechizitoriu Parchetului de pe lângă Tribunalul din Deva în care hunedoreanul a fost acuzat de crimă de înaltă trădare.

Potrivit anchetatorilor săi, Szabo Bela, un tânăr din Simeria, de naţionalitate maghiară, plănuia să schimbe istoria printr-un atentat terorist. Acesta lucra la iluminatul Catedralei în care urmau să fie încoronați Regele Ferdinand și regina Maria.

Planurile sale au fost dejucate de autorităţi, în urma unui denunţ, iar tânărul de 27 de ani a ajuns în închisoare.

În octombrie 1921, Szabo Bela a fost ridicat de forţele de ordine şi trimis în arest, în urma denunţurilor depuse de cei cu care lucrase la instalarea sistemului de iluminat în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, unde urma să aibă loc încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari.

Electricianul care a vrut să îl omoare pe regele Ferdinand

Tânărul revizor electrician, angajat al CFR, a ajuns în arest, se arăta în dosarul său. Apoi a fost trimis, pentru o scurtă perioadă, în spital pentru a fi tratat de boli venerice, iar în final s-a întors în închisoare.

Szabo Bela a fost pus sub acuzare pentru tentativă de crimă contra M.S. Regelui, iar colegii săi au fost chemaţi ca martori în dosarul trimis la Tribunalul Deva.

„În luna august, pe când trebuia să mergem la Alba Iulia, împreună cu colegii mei, pentru instalarea luminei electrice în locul unde se va încorona M.S. Regele, în afara atelierului unde lucram am auzit pe Szabo Bela spunând cum am putea face ca să omorâm pe Împăratul, când el se va încorona.

A spus că ar trebui să punem la cele patru colţuri ale bisericii bombe şi să le punem în legătură cu curentul electric şi pe când se va face Încoronarea să îi dăm drumul la curent şi să-l aruncăm în aer, că după ce îl vom omorî se va face revoluţie şi se va întoarce lumea.

Eu nu am zis nimic, dar am observat că el chiar era intenţionat de a săvârşi acest fapt, fără să facă vreo glumă”, relata ceferistul. Şi ceilalţi martori la discuţie au confirmat relatarea lui Alexandu Ţaco.

Bombe în cele patru colțuri ale biseriicii

„Am onoarea a vă informa că la acest cabinet se află în audienţe un individ care şi-ar fi exprimat dorinţa ca atunci când se va încorona M.S. Regele la Alba Iulia ar fi bine a fi aşezate câte o bombă în cele patru colţuri ale bisericii, în legătură cu un buton electric care să explodeze şi să omoare pe rege.

Puneţi în vedere organelor care conduc lucrările, în vederea organizării Încoronării M.S. Regelui să aleagă muncitori din cei mai de bună credinţă să instituiască un cât mai strict serviciu de pricepere, pentru ca să nu avem nenorocirea ca o dorinţă exprimată astăzi de cineva să se traducă într-un fapt real”, transmitea judecătorul de instrucţie, de la Tribunalul Deva, într-un document trimis şefului Poliţiei de stat din Alba Iulia.

Lucruri mai puțin cunoscute despre regele Ferdinand

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia), numit și Întregitorul, a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.

Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a a Portugaliei.

Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.

Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania.

În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei.

A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889.

Cum a ajuns să moștenească coroana României

Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României.

Din acel moment s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, fiind înaintat până la gradul de general de corp de armată.

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Alexandrovna Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I.

A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.

• La 14 august 1916 regele Ferdinand a prezidat Consiliul de Coroană în cadrul căruia s-a luat o hotărâre dramatică: intrarea României în război împotriva țării sale natale, Germania. La aflarea veștii că România s-a aliat cu Antanta, familia din Germania l-a renegat, iar la Castelul Hohenzollern s-a arborat în doliu stindardul heraldic al familiei.

La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat.

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari.

foto: reginamaria.org,