13 februarie: 237 de ani de la sfârșitul lui Crișan, la Alba Iulia. Povestea prinderii sale și atrocitățile la care a fost supus

Unul dintre liderii Răscoalei de la 1784, Crișan, pe numele adevărat de Marcu Giurgiu, a murit la 13 februarie 1785, la Alba Iulia. Sunt 237 de ani de atunci, dar numele său are încă o rezonanță puternică pentru Munții Apuseni, dar și pentru Alba Iulia.

Multă lume știe că acesta s-a sinucis în celulă, dar puțină lume cunoaște atrocitățile la care au fost supuse rămășițele sale pământești. 

Marcu Giurgiu (i se spunea Crişan pentru că era de loc din ţinutul prin care trece Crişul Alb, iar acestor localnici moţii, oameni de munte, le spun „crişeni”) s-a născut în anul 1733 în localitatea Vaca (astăzi satul Crișan, comuna Ribița, județul Hunedoara) şi a fost fiul lui Petru Golda şi a fiicei preotului Giurgiu din satul Bulzeşti.

Era căsătorit şi avea un copil. În urma însurătorii se stabilise în satul Cărpeniş, de unde era de fel Cloşca.

Împreună cu Horea și Cloșca, unul dintre conducătorii răscoalei din Transilvania din 1784.

A comandat acțiunile țăranilor răsculați din Zarand, activând apoi la Câmpeni, Abrud și Cricău.

Din tabăra sa a pornit, în numele lui Horea, Ultimatumul țăranilor (11 noiembrie 1784) care au luptat apoi împotriva trupelor imperiale austriece în zona Zarandului, la Brad și la Hălmagiu. După reprimarea răscoalei, a fost prins (30 ianuarie 1785).

• Dacă Horea a fost conducătorul principal şi inspiratorul răscoalei ţărăneşti, Crişan a fost fără îndoială elementul de acţiune al acesteia. Fost militar în armata imperială, era o fire aprigă şi hotărâtă, era mândru, impunător şi sever. În locurile unde a acţionat, confruntările dintre ţărani şi oamenii înarmaţi ai nobililor unguri au fost de o deosebită violenţă.

A fost trădat chiar de moți și închis la Alba Iulia, unde s-a sinucis, sugrumându-se cu curelele de la opinci (13 februarie 1785). Cel puțin aceasta este varianta oficială, pentru că alte variante spun că acesta ar fi fost de fapt ucis în temniță.

Citește și: Ultimele zile ale lui Horea, Cloșca și Crișan, prezentate în câteva scrisori din secolul XVIII. Cum este descrisă execuția lor

Împăratul Iosif al II-lea a ordonat la 21 noiembrie reprimarea răscoalei de către armată. Între 27 şi 29 noiembrie au loc o serie de ciocniri între răsculaţi şi armată, la Brad, Hălmagiu, Râmeţ şi Lupşa. Victoria a fost a ţăranilor.

Armata a înfrânt rezistenţa ţărănimii la începutul lunii decembrie, ocupând Abrudul, apoi Câmpeniul (11 decembrie).

Citește și 236 de ani de la martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan. Ce a provocat revolta țărănimii iobage din Transilvania de la 1784-1785

Refugiaţi în munţi, Horea şi Cloşca au fost prinşi la 27 decembrie 1784, în pădurea Scoruşet din Munţii Gilăului. Au fost duşi şi închişi la Alba Iulia.

Crişan a fost prins la sfârşitul lunii ianuarie şi întemniţat tot la Alba Iulia.

Imediat după capturare, Crişan a fost dus la Abrud, iar de aici la Zlatna, pentru ca în final să fie încarcerat la Alba Iulia. Deodată cu el au fost prinşi soţia şi fiul său, precum şi un om care îl ajuta ca servitor.

Ajuns la Abrud sub escortă militară tot în ziua de 30 ianuarie 1785, a fost interogat imediat de către maiorul Pückler, asistat de ofiţerii săi şi de magistratul oraşului Abrud.

Trupul i-a fost despicat, iar capul i-a fost pus în fața casei

I s-au pus 30 de întrebări, benevolum examen (adică fără tortură; tortura la interogatorii era un fapt considerat normal şi obişnuit în acea epocă).

În ziua de 1 februarie 1785 a fost dus sub escortă militară la Alba Iulia, unde a ajuns în aceeaşi zi, fiind întemniţat în cazematele care se aflau sub clădirea gărzii mari (clădirea nu mai există în zilele noastre, fiind demolată în secolul al XVIII-lea).

Aici a fost despărţit de soţie şi fiu, care fuseseră şi ei duşi la Alba Iulia. La 7 februarie 1785 vestea prinderii lui Crişan a ajuns la împăratul Iosif al II-lea, care a dispus recompensarea celor care l-au prins cu suma de 300 ducaţi, pe care să-i împartă între ei.

Ştiind ce avea să urmeze, Crişan se spânzură în închisoare cu nojiţele de la opinci, la data de 13 februarie 1785. Capul său a fost expus într-o ţeapă în faţa propriei case.

Trupul i-a fost despicat de călău în bucăţi, iar acestea trimise şi expuse public în diverse localităţi (Abrud, Bucium, Brad şi Mihăileni) ai căror ţărani se răsculaseră, cu scopul de a-i îngrozi pe aceştia şi a-i descuraja, ca să nu mai încerce pe viitor să se ridice împotriva nobilimii maghiare din Transilvania.

Sursă: Casa Memorială Crișan – inforibita.ro

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News