27 decembrie 1784, ziua cea neagră a Munților Apuseni. Cum au fost prinși Horea și Cloșca și cum au fost recompensați trădătorii

Cum au fost prinși Horea și Cloșca: 27 decembrie, ziua cea neagră a Munților Apuseni. Este data la care cei doi conducători ai răscoalei țărănești din Apuseni, au fost prinși, în urma unei trădări. Tot prin trădare a căzut și Crișan, care a fost prins mai târziu. 

La sfârşitul lunii decembrie, Horea şi Cloşca au fost arestaţi şi, după câteva zile, întemniţaţi la Alba Iulia. Pe 30 ianuarie 1785 a fost prins şi Crişan, trădat de nişte ţărani români şi întemniţat.

Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan a fost o pagină sângeroasă din istoria Transilvaniei. După momentul Unio Trium Nationum (16 septembrie 1437), răscoala este strigătul şi suspinul de disperare cel mai accentuat, menţionează Corneliu Albu în lucrarea ''De la Bobâlna la Alba-Iulia. Lupta Transilvaniei pentru Dreptate şi Libertate''.

La 5 noiembrie 1784, ţăranii răsculaţi au ocupat Câmpenii, iar apoi Abrudul. La 21 noiembrie 1784, împăratul Austriei Iosif al II-lea a ordonat reprimarea răscoalei conduse de Horea, Cloşca şi Crişan.

Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Pasurile de trecere în Țara Românească și Moldova erau riguros supravegheate, ca nu cumva capii revoluției să fugă acolo.

Guvernul din Viena a intervenit și la Constantinopol, pentru ca turcii să nu dea azil răsculaților transilvani.

Cum au fost prinși Horea și Cloșca

Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului, fiind trădați de câțiva moți din Albac și de pădurarul Meltzer, pentru banii puși la bătaie de austrieci.

În momentul prinderii, Horea ar fi scos o mână de hârtii din sân și le-ar fi aruncat în foc. Țăranii, ocupați fiind cu legarea lui, nu le-au putut salva.

Este vorba despre țăranii Ștefan Trif și Nuțu Matieș, alături de alți 5 țărani care au participat la prinderea lui Horea.

Horea i-a primit pe trădători ca pe niște amici

Din Abrud, la data de 1 ianuarie 1785, vicecolonelul Kray descria capturarea lui Horea şi a lui Cloşca, după ce au fost trădaţi de nişte ţărani din Abrud:

''Prinderea lor s-a întâmplat în ziua de 27 Decembrie, sub un brad de jumătate găunos, în jurul căruia pusese nişte crengi de lemne şi făcuse un foc mare ca să se încălzească.

Ţăranii, de cari m-am folosit eu, au dat de urma lor pe zăpada proaspătă ce căzuse de curând şi dânşii prinseră mai întâi, la o depărtare mai mică, pe un păzitor al revoluţionarilor, pe care îl siliră să le descopere locul unde se află căpitanii.

Ţăranii, cari se angajase să-i prindă, erau 7 inşi la număr, dintre cari numai 4 mai aveau puşti, şi aceştia patru plecară înainte şi când se apropiară de colibă, Horea îi primi ca pe amici şi-i întreba, dacă umblă cumva după vânat, la care ei răspunseră că da, sunt siliţi să caute vânat pentru armată, dar nu pot să capete nimic şi de jumătate sunt mai îngheţaţi.

Atunci Horea îi invită să şează la foc. Doi dintre ţăranii aceştia se aşezară lângă Horia şi alţi doi inşi lângă Cloşca, şi acest din urmă îi întrebă numaidecât ce noutăţi mai sunt prin comune, iar ei răspunseră că oamenii în general se plâng de mulţimea cea mare de soldaţi şi că poporul trebuie să fugă. (...)

În timpul acesta se apropiară de foc şi ceilalţi trei ţărani şi în momentul acesta cei doi ţărani credincioşi, cari aveau certificate din partea mea, anume Ştefan Trifu şi Nutu Maties, se aruncară asupra lui Horia şi Cloşca, îi prinseră de gât, îi trântiră la pământ şi cu ajutorul celorlalţi doi inşi şi cu încă cei trei soţi, cari încă alergară la dânşii, îi prinseră şi îi legară.

În timpul acesta Horia scoase din sân un volum de hârtii, cât ţii într-o mână, şi le aruncă în flăcările cele mari ale focului, dar ocupaţi cu legarea lor dânşii n-au putut să le scape din foc.

În urmă temându-se, că nu cumva să năvalească asupra lor nişte oameni de ai lui Horia, se retraseră în graba mare cu ei într-o poiană de oi, ceva mai depărtată şi de aici dederă îndată ştire trupei de soldaţi, care înconjurase şi dânsa pădurea şi ţinutul acesta şi era ocupată cu căutarea lor.

Soldaţii aceştia sosiră numaidecât şi gornicii îi predară pe amândoi'', conform volumului ''Răscoala lui Horea'' (David Prodan, Volumul II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979).

În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani din Cărpiniș, căpeteniile lor fiind preoții ortodocși din acel sat, tată și fiu (Popa Moise/ă și Popa Moise/ă cel Tânăr).

Arestații au fost depuși la Alba Iulia.

Cum au fost recompensați trădătorii

Pentru răsplătirea celor care au participat la prinderea lui Horea şi Cloşca, împăratul Iosif al II-lea a dispus la 14 ianuarie 1784 plata recompenselor.

Astfel, cei şapte ţărani români din Albac care i-au prins efectiv pe Horea şi Cloşca urmau să fie eliberaţi din iobăgie, atât ei, cât şi urmaşii lor, şi să primească suma de 600 ducaţi pe care sa o împartă între ei. Pădurarul Meltzer urma să primească 100 ducaţi.

Istoricul Cătălin Borangic aduce o serie de informații legate de ceea ce s-a întâmplat după trădarea lui Horea, Cloșca și Crișan.

În cinstea trădătorilor a fost dat un ospăț, la Zlatna. Se întâmpla după martiriul capilor răscoalei. Trădătorii n-ar fi avut nici o remușcare. Poate cu o mică excepție.

”La ospățul dat în cinstea vânzătorilor, petrecut la 5 februarie 1785, la un han din Zlatna, toți iobagii participanți la capturarea căpeteniilor răscoalei sunt eliberați din iobăgie și li se acordă 600 de monede, iar ceilalți primesc diferite sume de bani și medalii.

Poate este legendă, dar singurul care a părut să aibă remușcări, datorate mai ales supliciului de pe eșafod la care asistase, a fost vărul lui Horea, Gheorghe Nicola, care ar fi zis popii Moise din Clisaru, căpetenia grupului care l-au prins și predat pe Crișan la o lună după evenimentele de la Scorușet, lângă scaunului căruia era așezat:

”De bună seamă o să cadă blestemul pe noi și mai ales pe mine pentru păcatul săvârșit vânzând pe Horia, dușmanilor!”

Preotul îi răspunde: ”Stăpânirile sunt de la Dumnezeu și cine-i cu stăpânirea, cu Dumnezeu este!” a scris Cătălin Borangic.

În dimineaţa zilei de 28 februarie 1785, Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată. Despre acest eveniment există o serie de documente care descriu, cu amănunte dintre cele mai atroce, martiriul lui Horea și Cloșca.