27 decembrie, Sfântul Ștefan, sărbătorit în a treia zi de Crăciun: Martirul ucis pentru iubirea față de Hristos. Tradiții

În a treia zi de Crăciun, pe data de 27 decembrie, românii sărbătoresc unul dintre cei mai importanți sfinți ai calendarului creștin: Sfântul Ștefan. Sfântul Ștefan este sărbătorit atât de credincioşii ortodocşi, dar și cei greco-catolici. 

Sfântul Ștefan este potrivit scrierilor religioase primul martir creștin condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim. Mai exact a fost primul martir ucis care a mărturisit credința în Isus Hristos.

Acesta a suferit o moarte cumplită fiind lapidat.

Cine a fost Sfântul Ștefan

Sfântul Ştefan era un evreu care trăia în provinciile elene, înrudit cu apostolul Pavel şi unul dintre primii şapte diaconi rânduiţi de apostoli pentru a sluji Biserica din Ierusalim (făcându-l astfel arhidiacon).

Evreii în ura lor faţă de Sf. Ştefan au minţit despre el oamenilor, dar Sfântul Ştefan, cu faţa luminată, a reamintit oamenilor minunile pe care Dumnezeu le-a făcut prin el şi chiar i-a mustrat pe evrei pentru uciderea lui Hristos nevinovat.

Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ştefan a intrat rapid în atenţia fariseilor, care erau nemulţumiţi de faptul că el predica public învăţăturile lui Iisus din Nazaret.

A fost acuzat de blasfemie

La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în faţa Sinedriului, a fost acuzat de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu şi condamnat la moarte prin Lapidare. Evreii l-au dus în afara oraşului şi l-au ucis cu pietre.

Conform Noului Testament şi tradiţiei creştine, printre cei ce l-au judecat şi care au asistat la uciderea lui s-a aflat şi Saul, convertit ulterior la creştinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

De departe, pe un deal, se afla Fecioara Maria şi Sfântul Ioan Teologul, care au asistat la acest prim martiriu pentru Fiul lui Dumnezeu şi s-au rugat pentru el în timp ce era omorât. Acest lucru a avut loc la aproximativ un an după Rusalii.

Lapidat și trupul abandonat

Când evreii l-au ucis cu pietre pe Sfântul Ştefan, i-au lăsat trupul la poalele oraşului timp de două zile pentru a fi mâncat de câini. Dar în a doua noapte, Gamaliel - învăţătorul apostolului Pavel şi al apostolului Barnaba - a venit şi i-a mutat trupul în propria ţară din Capharganda. Nicodim, care a murit în timp ce plângea la acest mormânt, a fost de asemenea îngropat acolo, împreună cu fiul lui Gamaliel, Abibus şi Gamaliel însuşi.

Tradiții, obiceiuri și superstiții

De această zi sunt legate o serie de tradiţii, obiceiuri şi superstiţii: creştinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi, sau este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie.

Se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.

În unele zone din Muntenia se prepară „Pâinicile lui Ştefan”. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde.

Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart copiilor săraci.

Tot de Sfântul Ştefan, se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.

Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.

În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în pericol.