6 martie – Lăsatul Secului pentru Postul Paștelui 2022: Tradiții și obiceiuri. Ultima zi înainte de cel mai aspru post din an

În calendarul bisericesc, Lăsatul secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paști: Duminica Înfricoșatei Judecăți (27 februarie) – când se lasa sec de carne și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (6 martie) – când se lasa sec de brânză, potrivit crestinortodox.ro

Postul Paştilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea în popor este numit, în general Postul Mare sau Postul prin excelenţă („Liturgica Generală”, pr. prof. dr. Ene Branişte, 2002).

Postul Sfintelor Paşti a fost rânduit pentru pregătirea catehumenilor de odinioară, care urmau să primească Botezul la Paşti şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a sărbătorii Învierii Domnului.

Vezi și Începe Postul Paștelui 2022. Semnificațiile perioadei premergătoare Învierii Domnului. Zilele de post și cele cu dezlegare

Totodată face aducere aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul înaintea începerii activităţii Sale mesianice (Luca 4, 1-2), de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul Quadragesima) sau Patruzecime (Liturgica Generală, pr. prof. dr. Ene Branişte, 2002).

„Dintre toate posturile, acesta este cel mai mare şi mai însemnat post pe care l-a postit şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în pustiul Carantania. Am fost acolo şi am văzut locul unde S-a închinat Domnul, este biserică mare”, spune părintele arhimandrit Ilie Cleopa.

Lăsata Secului la Postul Paștilor – 6 martie: Strădania de a supune trupul spiritului

Lăsata Secului se sărbătorește de către creștinii ortodocși pe 6 martie și este ziua ce anunță Postul Paştelui. De această sărbătoare sunt legate o serie de tradiţii şi obiceiuri bine înrădăcinate în folclorul românesc.

Creştinismul a dat postului o însemnătate mare în viaţa religioasă, mai ales în viaţa monahală, făcând din el un act de virtute şi de cult, un mijloc de progres în viaţa spirituală, de luptă împotriva patimilor şi a poftelor şi, totodată, un semn de respect şi de omagiu adus lui Dumnezeu, arată pr. prof. Ene Branişte.

Strădania de a supune trupul spiritului este o luptă grea, un efort pentru înnoirea vieţii, care constă în întărirea voinţei şi a raţiunii sănătoase, în disciplinarea instinctelor, în înfrânarea sufletului, tinzând la stabilirea unui echilibru lăuntric, în care spiritul, partea superioară şi nobilă a fiinţei noastre, să domine toată viaţa omului.

Postul face parte din mijloacele de cultivare şi desăvârşire ale sufletului, fiind inseparabil de alte virtuţi şi acte creştine, ca: rugăciunea, căinţa, smerenia, milostenia ş.a.

Postul Mare, cel mai lung și aspru post din an

Postul Mare are loc înaintea Învierii și este cel mai lung și mai aspru dintre toate cele patru posturi importante de peste an.

Postul Paștelui la ortodocși, în 2022, începe pe 7 martie și se încheie pe 23 aprilie, potrivit Calendar Ortodox 2022.

Postul Mare are origine apostolică, potrivit Sfinţilor Părinţi şi scriitori bisericeşti. Dar în primele secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. La Ierusalim, în secolul IV se postea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus, în aceeaşi vreme se postea numai patruzeci de zile.

Începând de pe la sfârşitul secolului al III-lea, Postul Mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind un post foarte aspru.

În secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şase săptămâni.

Vezi și Când pică Paștele în 2022. Zile libere și minivacanțele din an. În ce zile ale săptămânii sunt sărbătorile legale

După disciplina ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din rai şi postim până în seara sâmbetei din Săptămâna Patimilor, inclusiv. Ultima dintre aceste şapte săptămâni de post, adică săptămâna dintre Florii şi Paşti, pe care o numim a Sfintelor Patimi, nu este socotită însă în Postul Păresimilor, ci este considerată aparte, sub denumirea de Săptămâna Paştilor.

Denumire de Păresimi sau Patruzecime, care se întâlneşte prima oară în canonul 5 al Sinodului I Ecumenic, era, spune pr. prof. Ene Branişte, perfect justificată pentru cel şase săptămâni care rămâneau şi care constituiau în vechime Postul mare sau Postul Păresimilor; el se considera încheiat în Vinerea lui Lazăr (vinerea dinaintea Floriilor), iar Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor erau socotite praznice aparte.

Din cele mai vechi timpuri, Postul Păresimilor a fost ţinut cu multă rigurozitate. Canonul 69 apostolic pedepsea cu caterisirea pe slujitorii Bisericii şi cu excomunicarea (afurisirea) pe credincioşii laici care nu ar fi respectat postul de miercuri şi de vineri şi pe cel al Păresimilor, neadmiţând excepţii decât în cazuri de boală.

Porunca data omului rostită la începutul Postului Mare

„Porunca dată omului: ‘Din tot pomul din rai să mâncaţi, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi”,( Facere 2, 16-17) este poruncă de post, spune Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia a cincea – rostită la începutul Postului Mare; „Omiliile despre pocainţă” – Sfântul Ioan Gură de Aur).

„Dacă în rai a fost de neapărată trebuinţă postul, cu mult mai mult în afară de rai; dacă leacul a fost folositor înainte de rănire, apoi cu mult mai mult după rănire; dacă arma ne-a fost bună când încă nu se pornise împotriva noastră războiul dat de pofte, apoi cu mult mai mult ne este de neapărată trebuinţă ajutorul dat de post după ce a început lupta aceasta atât de mare, şi a poftelor, şi a dracilor”, arată Sfântul Ioan Gură de Aur.

Dacă Adam ar fi ascultat de această poruncă, n-ar mai fi auzit a doua poruncă, care spune: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!” (Facere 3, 19); dar pentru că n-a ascultat de porunca postului, pentru aceasta: moarte, griji, osteneli, supărări şi o viaţă mai împovărătoare decât moartea; pentru aceasta, spini şi ciulini; pentru aceasta, oboseli, dureri şi o viaţă plină de chin (Omilia a cincea – Sfântul Ioan Gură de Aur).

6 martie, Lăsata Secului de brânză. Sărbătoare în calendar ortodox

În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paști: Duminică Înfricoşatoarei Judecați – când se lasă sec de carne și Duminică Izgonirii lui Adam din Rai, potrivit calendarortodox.ro

Cuvântul sec, din sintagma „lăsatul secului”, este înțeles că fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare.

Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum, adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat.

Sfinții Părinți au atras atenția că postul înțeles doar că efort alimentar, nu are nici o valoare: „De mâncare postînd, suflete al meu, dar de pofte necuratindu-te, în deșert te lauzi cu nemancarea… Că un mincinos vei fi urat de Dumnezeu și demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea…”.

Lăsata Secului. Tradiţii şi obiceiuri la români

Praznicul de duminică este împodobit, din moși-strămoși, de tradiții pe care creștinii ortodocși le respectă pentru a avea un post ușor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.

În foarte multe localități din sudul țării se obișnuiește ca gazda să lege o bucată de halviță cu o sfoară și începe să o plimbe prin fața tinerilor, organizați în echipe de câte doi, având mâinile legate la spate.

Fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviță cu gura, un lucru mai greu decât și-ar închipui mulți. Majoritatea celor care participa la această tradiție ajung să se murdărească din plin pe față și chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halvița în gură o primește drept recompensă.

O altă datină care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru că păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.

Lăsata Secului este o sărbătoare care marchează ultima zi când se poate mânca de dulce, dinaintea începerii unuia dintre cele mai mari posturi rânduite de Biserica Ortodoxă, postul Paştelui.

Lăsata Secului de Postul Paștelui: Obiceiuri vechi

Lăsatul Secului de Paște este o sărbătoare extrem de importantă şi marchează momentul de cumpănă dintre noul an agrar și cel vechi.

O altă tradiție este ideea de masă festivă la care se adună toată familia și petrec această sărbătoare.

În Bărăgan, un vechi obicei spune că de Lăsata Secului trebuie strânse toate oasele și resturile de mâncare într-o față de masă, iar a doua zi trebuie aruncate afară spre răsărit. Oamenii trebuie să rostească cuvintele „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiţi îndestulate şi de la holdele mele oprite”.

Tot de Lăsata Secului fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviță cu gura, un lucru mai greu decât și-ar închipui mulți. Majoritatea celor care participa la această tradiție ajung să se murdărească din plin pe față și chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halvița în gură o primește drept recompensă.

O altă datină de Lăsata Secului care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru că păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.

De asemenea, de Lăsata secului, creștinii petrec alături de familie si mănâncă bucate alese. Totodată, în această zi este bine ca finii să meargă la nași cu plocon, care constă într-o găină friptă, un colac mare sau o turtă în foi și o sticlă de vin.

Finii își cer iertare de la nași pentru greșelile pe care le-au făcut peste ani, iar după ce se împacă, se întinde masa.se serv plăcinte cu fructe și legume, struguri sau stafide care simbolizează sporul și vigoarea spirituală.

Rugăciunea Iertării din Lăsatului Secului pentru Postul Mare

„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Preamilostiv, Răscumpărător al celor păcătoşi, pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat Cerurile şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult păcătoasă a plângerii şi ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre şi ai purtat durerile noastre!

Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit şi chinuit pentru păcatele şi fărădelegile noastre şi de aceea noi înălţăm către Tine, Iubitorule de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne şi Te pogoară către neputinţele noastre şi păcatele noastre nu le pomeni! Iartă-ne Doamne Iisuse Hristoase!

Cel care prin Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Mântuitorul nostru şi pe noi, cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria desăvârşitei Tale iertări! Iartă-ne, Doamne Iisuse Hristoase!

Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură, cădem la picioarele milostivirii Tale Dumnezeieşti. Iartă-ne Doamne Iisuse Hristoase! Curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu Harul Tău cel Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre, ca întru sfinţenia iubirii Tale de oameni, să-Ţi mulţumim pentru toate milele Tale, să lăudăm Preasfânt Numele Tău, dimpreună cu al Tatălui şi al Preabunului şi de Viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!”

Cum se ține Postul Mare – Postul Paștelui

Conform tradiţiei stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se posteşte astfel:

• în primele două zile (luni şi marţi din săptămâna primă) se recomandă, pentru cei ce pot să ţină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marţi şi miercuri) şi ultimele două zile (vinerea şi sâmbăta) din Săptămâna Patimilor.
• Miercuri se ajunează până seara (odinioară până după săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite), când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn.
• În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv) se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta şi duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin.
• Se dezleagă de asemenea la vin şi untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), la următoarele sărbători fără ţinere (însemnate în calendar cu cruce neagră): Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie 2020), Sfinţii 40 de mucenici (9 martie 2020) și duminicile din post.
• De BunaVestire (25 martie și de Florii (17 aprilie) este dezlegare la pește.

Timp de 40 de zile, cât va ţine Postul Paştelui sau Postul Mare, nu se mănâncă de dulce, iar trupul se purifică odată cu sufletul, cel dintâi prin regim, cel de-al doilea prin rugăciune şi gânduri bune. Aşadar, în aceste săptămâni, nu se consumă carne, ouă, lapte sau brânzeturi. De asemenea, nu vom mânca nici peşte sau untdelemn şi este interzis fumatul şi alcoolul.

După perioada de post, creștinii merg la biserică, unde se spovedesc și se împărtășesc.

surse: agerpres, crestinortodox.ro