ALBUM FOTO inedit cu Cetatea Alba Carolina. Cum arată una din cele şapte minuni ale României, imortalizată în 108 pagini

A apărut un album foto inedit despre Alba Iulia şi Cetatea Alba Carolina, care are texte în trei limbi: română, engleză şi germană. Publicația a fost lansată recent la Târgul de Carte și învățătură Gaudeamus, iar „vinovaţii” pentru acest album sunt George Avanu, Adrian Tudorache & AgeArt.ro.

Astfel cei care doresc să cumpere publicaţia, costă 20 de lei, iar printre paginile albumului au ocazia să frumuseţea Cetăţii Alba Carolina, la care este uşor de ajuns, dar greu de uitat. Albumul foto are 108 pagini şi se numeşte „Alba Iulia/Alba Carolina”.

„Există istoria cu faptele și evenimentele ei și mai există ceva, imaginile pe care vi le dăruim, încercând să fiu mesagerul a tot ceea ce oamenii reușesc atât de frumos să lucreze în piatră, în lemn și mai ales în ei înșiși”, scriu autorii albumului foto.

În cele peste 100 de pagini de fotografii apar fotografii cu Cetatea Alba Carolina atât vara, cât şi iarna. De asemenea au fost imortalizate momente cu schimbul Gărzii Cetăţii şi sunt descrise obiective istorice importante din municipiul Alba Iulia.

Putem spune că o fotografie parcă rupă din filele unei poveşti de iarnă este cea a Catedralei Reîntregrii, luminată şi ca într-un basm de iarnă, învăluită în albul zăpezii.

Dacă nu aţi apucat să „gustaţi” pe viu din magia Cetăţii Carolina şi să vedeţi frumuseţile de care este înconjurată, cu acest album foto aveţi ocazia să „respiraţi” puţin din aerul istoriei de aici, din Cetatea Alba Carolina.

„În îndelungata sa existență de așezare urbană, Alba Iulia, a cunoscut mai multe vetre de locuire, la alegerea cărora au contribuit factori teritoriali, politici, militari, religioși și economici, determinant fiind însă contextul istoric.

Istoria medie a orașului, începe cu cetatea dacică de la Piatra Craivei. Vechiul Apoulon dacic, era reședința unui trib sau uniuni de triburi, care stăpânea zona centrală a Mureșului și o parte din Munții Apuseni. Apoulon, ajunge unul dintre cele mai mari centre urbane al Daciei, în perioada în care imperiul traco-daco-get din veacul I î.Ch, devenise al doilea mare imperiu din Europa, după imperiul Roman.

Al doilea război daco-roman, care viza aici regiunea bogată și minele de aur și argint, i-a adus distrugerea definitivă. în epoca romană, Apoulon-ul dacic devenit Apulum, cunoaște o mare dezvoltare. Castrul roman a fost construit în scopul cantonării în zona a legiunii XIII Gemina, ce avea rolul de a păzi ținutul aurifer din Munții Apuseni și drumul aurului. Retragerea armatei și a administrației romane din provincia Dacia (271-275 d. Hr.) sub atacurile repetate ale valurilor de migratori, au dus la abandonarea castrului.

La începutul evului mediu, pe măsura organizării politico-administrative a teritoriului cucerit, autoritățile maghiare revitalizează vestigiile antice păstrate în perimetrul fortificației romane, stabilindu-și la adăpostul zidurilor, sediile institutionale.

O etapă importantă în evolutia cetății, începe odată cu domnia principelui Gabriel Bethlen (1613-1629), în timpul căruia au fost ridicate două bastioane din cărămidă:

Bastionul Sașilor și Bastionul Bethlen.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, în urma semnării tratatului de la Karlovitz din anul 1699, Transilvania trece sub stăpânire austriacă. Conform tratatului, principele Transilvaniei, Mihail Apaffy, cedează cetatea autorităților austriece. Pentru întărirea stăpânirii habsburgice în

Transilvania și apărarea granițelor imperiului de invaziile turcești, autoritățile habsburgice hotărăsc în anul 1704, să construiască la Alba Iulia, cetatea bastionară de tip Vauban. „Alba Carolina”, cea mai reprezentativă cetate bastionară din țară, este construită la inițiativa împăratului Carol al VI-lea de Habsburg sub supravegherea feldmareșalului austriac de origine franceză Eugeniu de Savoia. Lucrările se efectuează între anii 1715 și 1728, după planurile arhitectului Giovanni Morando Visconti, fortificația fiind realizată după tipul celor de la frontierele Franței.

Construită în stil Vauban, stil promovat de inginerul militar Sebastien Le Prestre de Vauban, mareșal care a servit în armata regelui Ludovic al XIV-lea, cetatea înglobează toate celelalte fortificații preexistente.

Orașul este consemnat în documentele oficiale în diferitele etape ale existenței cetății, atât cu denumirea de Bălgrad, Weissenburg, Gyulafehérvár, Carlsburg, Karolyfehérvár cât și cu acela de Alba Carolina, de unde și numele cetății bastionare.

Odată cu dispariția orașului medieval și a strămutării forțate a populației, autoritățile au fost nevoite să pună bazele unei noi așezări urbane. Cunoscând o dezvoltare lentă, Orașul de Jos, va dobândi trăsături moderne, la începutul secolului al XX-lea, odată cu pierderea importanței militare a zonei fortificate și în contextul evenimentelor care au culminat cu realizarea dezideratului național, la 1 Decembrie 1918, când Adunarea Națională desfășurată în prezența celor 1228 de delegați români din Transilvania, aleși prin vot și a celor cca. 350 de supleanți, au hotărât în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

Un moment important în istoria Cetății, se petrece la 15 octombrie 1922, când are loc festivitatea încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca regi ai României Mari”, apare în descrierea albumului foto.

sursa foto: ageart.ro