ANALIZĂ: Motivele pentru care apelurile pe Zoom ne lasă fără energie. Efectele psihologice ale lipsei comunicării față în față

Ecranul tău se blochează. Există un ecou ciudat. O duzină de capete te privesc. Există întâlnirile de lucru, întâlnirile individuale și apoi, odată ce ai terminat ziua, locurile de întâlnire cu prietenii și familia.

De când a avut loc pandemia Covid-19, suntem în apeluri video mai mult ca oricând – și mulți consideră că este epuizant.

Dar ce anume ne obosește? BBC Worklife a vorbit cu Gianpiero Petriglieri, profesor asociat la Insead, care explorează învățarea și dezvoltarea durabilă la locul de muncă, și Marissa Shuffler, profesor asociat la Universitatea Clemson, care studiază bunăstarea la locul de muncă și eficacitatea muncii în echipă, pentru a le auzi opiniile.

Comunicarea video este mai grea? Ce este diferit în comparație cu comunicarea față în față?

Pentru a participa la un apel video este nevoie de mai multă concentrare decât un chat față în față, spune Petriglieri.

Chaturile video înseamnă că trebuie să lucrăm mai mult pentru a procesa indicii non-verbale, cum ar fi expresiile faciale, tonul și tonul vocii și limbajul corpului; a acorda mai multă atenție acestora consumă multă energie.

Vezi și: Aplicația Zoom: Ce este, cum funcționează și cum poate fi folosită pentru școala online. Scurt ghid al utilizatorului

„Mintea noastră este împreună când corpurile noastre simt că nu suntem. Această disonanță, care determină oamenii să aibă sentimente contradictorii, este epuizantă. Nu poți să te relaxezi în conversație în mod natural ”, spune el.

Întârzierile înregistrate la telefoane sau la sistemele de conferințe de 1,2 secunde i-au făcut pe oameni să perceapă răspunsul ca fiind mai puțin prietenos sau mai concentrat

Tăcerea este o altă provocare, adaugă el.

„Tăcerea creează un ritm natural într-o conversație din viața reală. Cu toate acestea, când se întâmplă într-un apel video, ai devenit îngrijorat de tehnologie. De asemenea, îi face pe oameni să nu fie confortabili”.

Un studiu din 2014 realizat de academicieni germani a arătat că întârzierile la telefon sau la sistemele de conferințe au modelat negativ punctele noastre de vedere asupra oamenilor: chiar și întârzierile de 1,2 secunde i-au făcut pe oameni să perceapă răspunsul ca fiind mai puțin prietenos sau mai concentrat.

Un factor suplimentar, spune Shuffler, este că, dacă suntem fizic în cameră, suntem foarte conștienți că suntem urmăriți. „Când participi la o conferință video, știi că toată lumea te privește; ești pe scenă, așa că vine presiunea socială și sentimentul că trebuie să faci performanță. A fi performant este nervos și mai stresant.”

De asemenea, este foarte greu pentru oameni să nu se uite la propria lor față dacă o pot vedea pe ecran sau să nu fie conștienți de modul în care se comportă în fața camerei.

„Apelul video este memento-ul nostru pentru oamenii pe care i-am pierdut temporar. Este de suferința pe care de fiecare dată când vedeți pe cineva online, cum ar fi colegii dvs., care vă amintește că ar trebui să fim cu adevărat la locul de muncă împreună ”, spune el.

„Ceea ce constat este că suntem cu toții epuizați; Nu contează dacă sunt introvertiți sau extrovertiți. Trăim aceeași întrerupere a contextului familiar în timpul pandemiei. ”

Apoi, este faptul că aspecte din viața noastră care erau separate – muncă, prieteni, familie – se întâmplă acum în același spațiu.

Teoria auto-complexității susține că indivizii au aspecte multiple – roluri sociale, relații, activități și obiective dependente de context – și găsim varietatea sănătoasă, spune Petriglieri. Când aceste aspecte sunt reduse, devenim mai vulnerabili la sentimentele negative.

• ”Imaginați-vă dacă mergeți la un bar și în același bar discutați cu profesorii dvs., vă întâlniți cu părinții sau vă întâlniți cu cineva, nu este ciudat? Asta facem acum” – Gianpiero Petriglieri.

Dar, de exemplu, când intru pe zoom cu prietenii mei nu ar trebui să mă relaxez?

Mulți dintre noi facem discuții de grup mari pentru prima dată, fie că gătim și mâncăm o cină virtuală de Paște, participăm la o recuperare a universității sau organizăm o petrecere de ziua de naștere pentru un prieten. Dacă apelul este menit să fie distractiv, de ce s-ar putea simți obositor?

Shuffler spune că depinde: dacă vă alăturați pentru că doriți sau pentru că simțiți că ar trebui să faceți – ca un happy hour virtual cu colegii de la serviciu. Dacă o vedeți ca o obligație, asta înseamnă mai mult timp pe care îl „activați”, spre deosebire de o pauză. O conversație adecvată cu prietenii se va simți mai socială și va exista mai puțină „oboseală de zoom” din conversațiile în care ați avut șansa de a fi voi înșivă.

Nu contează dacă îl numiți un happy hour virtual, este o întâlnire, pentru că în cea mai mare parte suntem obișnuiți să folosim aceste instrumente pentru muncă – Gianpiero Petriglieri

Apelurile de grup mari se pot simți deosebit de performante, avertizează Petriglieri. Oamenilor le place să se uite la televizor pentru că îți poți lăsa mintea să rătăcească – dar un apel video mare „este ca și cum te uiți la televizor și televizorul te privește”.

Chat-urile de grupuri mari se pot simți și depersonalizante, adaugă el, deoarece puterea ta ca individ este diminuată.

Deci, cum putem ameliora oboseala Zoom?

Ambii experți sugerează limitarea apelurilor video la cele necesare. Pornirea camerei ar trebui să fie opțională și, în general, ar trebui să se înțeleagă mai mult că camerele nu trebuie să fie întotdeauna aprinse pe parcursul fiecărei întâlniri.

În unele cazuri, merită luat în considerare dacă chat-urile video sunt într-adevăr cea mai eficientă opțiune. Când vine vorba de lucru, Shuffler sugerează că fișierele partajate cu note clare pot fi o opțiune mai bună care evită supraîncărcarea informațiilor.

De asemenea, sugerează să vă luați timp în timpul întâlnirilor pentru a simți atmosefera celorlalți, înainte de a vă scufunda în afaceri.

„Petreceți ceva timp pentru a verifica efectiv starea de bine a oamenilor”, îndeamnă ea. „Este o modalitate de a ne reconecta cu lumea și de a menține încrederea și de a reduce oboseala și îngrijorarea.”

Construirea perioadelor de tranziție între întâlnirile video ne poate ajuta, de asemenea, să ne reîmprospătăm – încercați să vă întindeți, să beți o băutură sau să faceți puțin exercițiu, spun experții.

Limitele și tranzițiile sunt importante; trebuie să creăm tampoane care să ne permită să lăsăm deoparte o identitate și apoi să mergem la alta în timp ce ne deplasăm între muncă și persoane private.

Și poate, spune Petriglieri, dacă vrei să ajungi, exersați o practică de modă veche: „Scrieți o scrisoare cuiva în loc să o întâlniți pe Zoom. Spune-i că ții cu adevărat la ea.”

Sursă: BBC.com