Analiză: România, statul care și-a sabotat singur sectorul energetic. Centrale închise și hidrocentrale noi, blocate de ONG-uri

România devine un caz aproape unic la nivel european în care statul şi-a sabotat de unul singur sectorul strategic al energiei, închizând centrale fără a pune nimic în loc.

Datele publice pe site-ul Transelectrica, transportatorul naţional de energie, arată că în următorii doi ani de zile alte centrale pe cărbuni ar trebui scoase din funcţiune, astfel ca la nivelul anului 2024 capacitatea totală a acestor unităţi să ajungă undeva la 2.000 MW. Din 38 de grupuri pe cărbune câte funcţionau în 2011, anul acesta mai merg doar 13, arată o analiză ZF.

Independența energetică a României depinde de cum bate vântul

Acest exit din cărbuni fără a pune nimic în loc a subminat statutul de exportator net de energie al României în ultimii trei ani de zile. Investiţiile din partea de eoliene şi solare, unde România are acum un portofoliu de generare de circa 4.300 MW, s-au făcut fără unităţi de stocare sau de echilibrare, astfel că independenţa zilnică a alimentării cu energie a României depinde de cum bate vântul.

Ieri, de exemplu, a fost una din zilele în care vântul nu a bătut, aşa că ponderea cărbunilor a ajuns la aproape 25% din producţia internă. Dar nu a fost suficient, aşa că un sfert din consumul naţional al României se baza pe importurile de la vecinii săi.

„Am mai putea redeschide câteva unităţi“, spune Ovidiu Pop, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din domeniul termoenergeticii.

Cărbunele, deşi cu viitor limitat ţinând cont de politicile de mediu ale UE, este din nou în centrul atenţiei din cauza războiului din Ucraina. În contextul în care decizia la nivelul blocului european este de elimina dependenţa de gazul rusesc, cărbunii ar putea primi o nouă şansă la viaţă, pe un anumit termen, astfel încât securitatea energetică a economiilor europene să nu fie ameninţată de tranziţia spre zona de energie verde.

România închide centralele pe cărbuni, Polonia prelungește tranziția până în 2047

„La Deva am mai avea un grup de 210 MW, la Paroşeni 150 MW şi la Complexul Energetic Oltenia este grupul 5 de la Rovinari cu 300 MW care pot fi puse în funcţiune. Trebuie urgentate reparaţiile, iar mai departe marea problemă rămâne cea de alimentare a centralelor cu cărbuni“, a mai explicat Pop.

La rândul său, ministrul energiei, Virgil Popescu, a declarat că la CE Oltenia, cel mai mare producător de energie local pe bază de cărbuni, va fi realizată până în mai o creştere a capcităţii de producţie de 300 MW, cel mai probabil fiind vorba de grupul 5 de la Rovinari.

Dar dincolo de aceste măsuri punctuale, politica energetică a României a fost complet diferită de cea a altor state care depind de cărbuni pentru a-şi alimenta cnsumul intern, iar Polonia este cel mai bun exemplu.

Astfel, în timp ce România şi-a asumat exitul din cărbuni până în 2032, Polonia, unde 70% din energie a fost asigurată anul trecut de centralele pe cărbuni, şi-a setat ca ţintă anul 2049.

În 2020, sistemul energetic al Poloniei avea o capacitate totală de 49.238 MW, po­trivit datelor oficiale, din care 31.255 MW erau numai în centralele pe cărbuni.

În 2011, parcul de producţie de ener­gie elec­trică al Poloniei era de 37.400 MW, din care 32.900 MW erau cărbunii.

Practic, într-un deceniu, Polonia şi-a crescut flota de producţie de energie cu 30%, păstrând aproape neschimbată capacitatea centra­lelor pe cărbune.

Ce s-a pus în plus a venit din zona de energie verde, dar în comparaţie cu România, Polonia a avut grijă de producţia de energie convenţială. Rezultatul? Polonia exportă energie. În România, lucrurile au stat complet diferit.

Capacitatea de producție a energiei nu a mai crescut de 10 ani

Astfel, capacitatea de producţie a rămas relativ constantă de 10 ani încoace, la circa 17.000 MW, închiderile din zona de cărbuni fiind acoperite de instalările de eoliene şi solare.

Practic, ce a pierdut România pe zona de producţie de energie stabilă ca şi capacitate, a câştigat pe zona de energie verde volatilă. Astfel, boomul energiei verzi a venit fără a pune în loc capacităţi de echilibrare, astfel că acum, atunci când nu bate vântul, România nu are ce să facă altceva decât să importe.

Paradox românesc: Două hidrocentrale noi-nouțe, blocate de ONG-uri deși sunt construite în proporție de 90%

Energie ieftină și curată, blocata de ecologiști. Este paradoxul pe care-l trăiește România, într-o vreme în care tranziția la verde devine obligatorie. Două hidrocentrale pe râul Jiu, construite în proporție de 90 la sută, stau blocate din 2017 scrie observatornews.ro

Proiectul, în care statul a pompat 155 de milioane de euro, a fost declarat ilegal de instanță. Motivul? lucrările sunt reclamate de ecologiști drept o crimă împotriva naturii.

Proiectul prevedea construirea unei adevărate salbe de hidrocentrale pe Jiu, nu mai puţin de zece. Amenajările de la Livezeni și Bumbești singure urmau să aprindă lumina în 100.000 de case.

Doar că, în 2005, statul declară Defileul Jiului parc naţional, iar în 2007, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, zona este inclusă în situl Natura 2000. Apar restricții pentru șantiere și reguli noi pentru constructori.

Hidroelectrica nu ar fi fost nevoită să joace după noile reguli, dacă ar fi terminat lucrările la timp, până în 2008, atunci când expira autorizația. Însă proiectul a fost tărăgănat, șantierul sistat şi amânat, iar în 2012, Hidroelectrica a intrat în insolvenţă.

În acel moment, doar 50% din lucrări fuseseră executate. La câțiva ani după, odată cu ieșirea din insolvență, a fost nevoie de noi autorizaţii de construcţie, care să corespundă cu normele europene de mediu. Hidroelectrica a continuat însă construcția, fără să prezinte nicio hârtie.

Lovitura de graţie a venit în 2017. La insistențele activiștilor de mediu, Curtea de Apel Bucureşti blochează lucrările, gata în proporție de 90 la sută.

Dacă ar funcţiona toate la capacitate maximă, procentul de producție în sistemul național de energie ar fi de peste 20%, fără Porțile de Fier 1 și 2.

Microhidrocentrală abandonată pe râul Sebeș. Investiția abandonată pentru că nu se justifică economic

O amenajare hidroenergetică „zace” abandonată la marginea Parcului Arini din Sebeș. Investiția „Lac redresor Sebeș”, începută în 2006, avea ca obiective regularizarea debitelor de apă provenite de la hidrocentrala şi lacul de acumulare Petreşti, situate în amonte și realizarea unei microhidrocentrale care urma să furnizeze energie electrică în Sistemul Energetic Național.

De asemenea, barajul (Acumularea Sebeș), care urma să aibă un volum de 750.000 mc, ar fi permis alimentarea cu apă a ştrandului din Parcul Arini, a lacului din Parcul Tineretului şi ar fi făcut posibilă curgerea apei pe rigolele din municipiu. 

Vezi aici FOTO-VIDEO: Cum arată proiectul barajului abandonat de pe râul Sebeș, la marginea Parcului Arini

Lucrarea nu a mai fost recepţionata niciodată. Reprezentantanţii companiei de stat confirmă faptul că, foarte probabil, se va renunţa la construcţia microhidrocentralei, urmând să fie finalizate doar primele două etape ale investiţiei.

„Microhidrocentrala Sebeş făcea parte din obiectivul de investiţii <Lac redresor Sebeş>, obiectiv care a fost structurat pentru execuţie în trei etape. Până la acest moment, au fost contractate lucrări de execuţie doar pentru etapele I şi II, Microhidrocentrala Sebeş reprezentând etapa a treia a investiţiei, etapă care nu a mai fost demarată.

Prin urmare, pentru această etapă nu au fost executate lucrări până în prezent şi nu s-au alocat fonduri. Având în vedere faptul că obiectivele de investiţii ale companiei sunt în proces de reanalizare în vederea optimizării acestora, se are în vedere ca pentru acest obiectiv să se renunţe la etapa a treia a investiţiei – Microhidrocentrala Sebeş, aceasta nemaifiind justificată economic”, se precizează într-o comunicare a sucursalei Hidroelectrica din Sebeş, citată de adevărul.ro.

surse: Mediafax, Zf.ro, observatornews.ro, adevărul.ro

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News