Băncile au solicitat devansarea termenului de intrare în vigoare a Legii pentru insolvenţa persoanelor fizice. Motivele şi propuneri pentru darea în plată

Comunitatea bancară din România a cerut devansarea termenului de intrare în vigoare a Legii 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice. O consideră mai avantajoasă ca legea dării în plată, aceasta din urmă aflată în reexaminare şi pentru care vin cu propuneri de condiţii obiective.

Reamintim că Guvernul a amânat cu un an aplicarea legii insolvenţei persoanelor fizice, până la 31 decembrie 2016.

Vezi şi Intrarea în vigoare a Legii privind procedura insolvenței persoanelor fizice, AMÂNATĂ cu un an de Executiv

“Comunitatea bancară din România consideră că se impune devansarea termenului de intrare în vigoare a Legii 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice. Avantajul major al legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice faţă de legea privind darea în plată este că după insolvenţă debitorul persoană fizică de bună credinţă poate rămâne în posesia bunului imobil care este adus în garanţie, pe când darea în plată înseamnă pierderea locuinţei de familie/ terenului”, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Române a Băncilor (ASRB) şi Consiliului Patronatelor Bancare din România.

Precizările vin în contextul în care legea dării în plată încă este în discuţii, fiind trimisă pentru reexaminare Parlamentului. Reprezentanţii băncilor susţin că se impune un dialog la nivel de experți din toate domeniile ce pot fi afectate de efectele acestei Legi, inclusiv cu participarea reprezentaților asociațiilor de consumatori.

Comunitatea bancară subliniază că este necesară asigurarea “stabilității şi predictibilității cadrului legislativ şi a raporturilor de creditare, evitarea hazardului moral, precum şi a consecințelor negative ce pot fi generate de o astfel de inițiativă legislativă atât pentru consumatori, sistemul bancar, cât şi pentru economie în general”, dar şi “corelarea Legii cu prevederile Constituției României, ale Codului Civil, ale Codului de Procedură Civilă, ale Legii nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice, dar şi ale Directivei UE 17/2014”.

Concret, băncile cer condiţii obiective aplicabile doar debitorului, astfel încât efectul legii să nu fie extins la orice debitor (inclusiv debitori perfect solvabili şi bun-platnici), “caz în care ar opera o veritabilă modificare a conținutului juridic al contractului de credit ipotecar, care se transformă într-un contract cu obligație alternativă, respectiv plata creditului sau predarea bunului imobil, complet independent de capacitatea de rambursare a creditului sau de existența unui incident de plată în privința debitorului”.

Potrivit ASRB, “o asemenea modificare ar fi echivalentă cu o vânzare forțată a imobilului către bancă de către debitor, interzisă conform OG 99/2000 în raportul consumator-agent economic, si care trebuie interzisă și în raportul agent economic-consumator în baza principiului egalității de tratament juridic, al egalității în fața legii, al egalității de arme, dar și al principiului echilibrului contractual. În redactarea actuală, Legea nu reglementează de fapt o datio in solutum, ci chiar un solutio alternativ plății creditului, respectiv creditul va putea fi plătit în două modalități: plata principalului și a accesoriilor sau predarea bunului ipotecat. Aceasta independent dacă acest credit este sau nu neperformant, dacă debitorul este sau nu (in)solvabil, și întotdeauna în mod obligatoriu pentru bancă. Adică în orice circumstanță”.

Astfel, sunt de părere că Legea ar trebui să se aplice doar celor care nu au capacitatea de plată a creditului și sunt dispuși să renunțe la bunul imobil ipotecat.

Prin corelarea legii cu codul civil, ar trebui să rezulte fără echivoc drepturile şi obligațiile părților (ex. răspunderea pentru vicii, evicțiune, starea imobilului, alte sarcini ce grevează imobilul sau obligații ale proprietarului care pot afecta imobilul etc.) precum și aspectele procedurale incidente (ex. competenţa instanțelor de judecată, termenele procedurale, procedura de judecată şi cea de soluționare a căilor de atac etc.).

În sumar, solicitările băncilor privind legea dării în plată sunt:

– legea trebuie să stabilească condițiile clare și obiective de aplicare astfel încât să fie definită situația de nevoie a debitorului

– corelarea cu legea insolvenței persoanelor fizice

– corelarea procedurilor pentru implementarea mecanismului de dare în plată

– neretroactivitatea dispozițiilor legale.

– asigurarea nediscriminării creditorilor ipotecari în raport cu creditorii chirografari și asigurarea eficacității efectelor legislației din perspectiva protecției consumatorului,

– clarificarea modalităților de recurs la instanțele de judecată

– eliminarea de la aplicabilitatea Legii a creditelor acordate în cadrul Programului Prima Casă

Condițiile obiective pentru darea în plată a imobilului ar fi:

– debitorul este un consumator

– contractul de credit este pentru achiziția sau construcția de locuință pentru debitor sau familia acestuia

– consumatorul este în stare de insolvență sau în mari dificultăți financiare

– consumatorul nu este incompatibil conform altor legi și nu a mai beneficiat de protecție

– consumatorul aflat în stare de insolvență nu are alți creditori

– bunul imobil este locuința familială, nu se află într-o stare improprie scopului pentru care a fost construit/achiziționat, iar consumatorul nu are alte bunuri urmăribile.

Vezi integral Propuneri_ARB_CPBR_Legea darii in plata