Connect with us
Publicitate

EVENIMENT

Bianca Iuga și Alba24: Despre modele și anti-modele cu Mădălina Bălășescu


Publicat

Madalina_Balasescu_parc

Împreună cu Bianca Iuga, Alba24 a plecat în căutare de modele, de români care îi inspiră și pe cei din jurul lor, de oameni care au ceva de spus, deși nu au căutat niciodată expunerea publică. Cu optimism, îi căutăm pe oamenii valoroși în toată țara, ba chiar și în Diaspora.

Astăzi, prin implicarea Biancăi, Alba24 o găzduiește pe Mădălina Bălășescu un om care caută să înțeleagă – pe sine, pe cei din jur, lumea în care trăiește.

 A făcut Jurnalism și Comunicare, a lucrat în televiziune, a început să predea la Universitatea București, a făcut un doctorat în sociologia comunicării, a decis că are nevoie să înțeleagă mai mult și a absolvit o facultate de psihologie.

Mădălina vine din Siliștea Gumești, satul din Teleorman făcut faimos de Marin Preda și probabil că, într-un fel, copilăria la țară, printre oameni cu mult umor și relativ lipsiți de griji, i-a dat niște repere care au ajutat-o mai târziu, când a început să predea, să meargă prin lume, pe la conferințe internaționale de media sau sociologie, să scrie articole și cărți.

Cu Mădălina nicio discuție nu e ușoară, pentru că analizează și explică mereu din toate unghiurile, pentru că surprinde nuanțe, pentru că intră în straturi din ce în ce mai profunde ale subiectului.

Madalina_Balasescu_catedra

Așa că în cele ce urmează este un text – lung – despre modele, despre cum vede subiectul ”modele în viață” o exponentă a generației celor care au ieșit din adolescență în 1989, care și-au trăit tinerețea în nebunia anilor 90, învățând libertatea și construind capitalismul, un om care acum, după multă introspecție, cu detașare, se uită în spate și în jur și trage niște concluzii. Este un text de o sinceritate și o claritate dureroase.

Despre modele, ne-modele, anti-modele, modele inverse. De la Ceaușescu și Winnetou la Yalom și Gandhi

Nu am primit des în vremea copilăriei și adolescenței întrebarea “ai un model în viață?» pentru că, pe vremea aceea, care era a unui comunism care părea înfipt pe viață în identitățile noastre fragede, modelul personalizat, oficial, era unul singur.

Era al lui Ceaușescu, conducătorul comunist mult iubit, a cărui fotografie era în toate manualele școlare, la toate telejurnalele, în publicațiile scrise de tip propagandastic, asupra căruia se proiecta o perfecțiune paternalistă la care trebuia doar să aspiri fără să respiri, în așa fel încât să te transformi, printr-un soi de contagiune magică, în omul nou, idealul societății socialiste multilateral-dezvoltate.

Acest om nou, prototipul no gender, ideal, în același timp și femeie, și bărbat, și copil, dar, în același timp, nici femeie, nici bărbat, nici copil, trebuia să întruchipeze o perfecțiune proiectată de minți bolnave, care să fie rotița de bază în angrenajul unei utopii sociale, cu oameni egali la interior și la exterior (ce contradicție în termeni!).

Cam asta a fost prima mea ofertă de model social, aspirațional din viața mea de copil și adolescentă în comunism, ceea ce m-a confuzat destul de mult la vremea respectivă. Am crescut într-o familie extinsă numeroasă, plină de oameni liberi, frumoși, simpli, inteligenți și plini de umor în ale vieții urcușuri și coborâșuri, într-o comună cu brand literar, aka Siliștea-Gumești, locul în care s-a născut Marin Preda.

Din perioada aceea, mi-aduc aminte de multe întâmplări care mi-au „sabotat” devenirea de luminos om al socialismului, cum ar fi: bancurile permanente la adresa conducătorilor “iubiți” la petrecerile de familie, în discuțiile zilnice, “sudălmile” piperate, spuse cu foc și cu mult umor în lupta zilnică cu ale vieții, de la lemnele de foc, la coada pentru o butelie sau un sfert de pâine peste rația alocată, mișto-urile crunte la adresa Elenei Ceaușescu și veselia contagioasă din preajma congreselor partidului sau a marilor realizări cincinale raportate de media comunistă în comparație cu realitatea de la firul ierbii… Domnul Paul Rădulescu, fost profesor și coleg cu ai mei, Dumnezeu să-l ierte, spunea bancuri savuroase despre Ceaușescu, atunci când venea cu familia în vizită la noi. Știu că se râdea în hohote, complice, fără grijă, în interiorul casei și al curții noastre.

Astfel, devenirea mea comunistă, programată, de fiică devotată și cu viața închinată partidului și conducătorului iubit, a fost din greu sabotată în perioada aceea de adulți inteligenți și plini de umor, dar și de libertatea pe care ți-o dă o viață la țară relativ lipsită de griji.

Totuși, în același timp, la școală purtam șnur galben de comandantă de detașament, făceam programe de activitate pe ore și pe zile, aveam 10 pe linie, țineam în clasă ordine și disciplină ca la televizor, nu am avut o restanță la vreo temă în viața mea, făceam serbări de Cântarea României, îl așteptam pe moș Gerilă, făceam CSP (cunoștințe social-politice, e drept cu juma’ de gură), credeam că Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare sunt cei mai mari conducători din istoria Europei, că turcii au fost niște nenorociți sălbatici care ne-au chinuit secole la rând doar pentru că au putut și că romanii au fost niște cretini cu ADHD care se plictiseau la Roma și venau să ne fure nouă aurul și femeile.

Madalina_Balasescu_amfiteatru

Și multe alte bazaconii mai credeam despre istorie, în special, conform manualelor comuniste, că ani în șir mi-au trebuit să desfac sârmele încurcate din capul meu și să le pun în ordine. În orice caz, în sfârșit, cred că în anul de grație 2019, copilul meu interior i-a iertat pe turci, care cu Posada, cu tributul, cu Brâncoveanu, cu otravitul fântânilor și e bine așa că tare îmi doream să ajung în Turcia în vacanță, dar nu mă lăsa memoria afectivă impregnată de învățăturile comuniste.

La 30 de ani de la încheierea acelei epoci stranii, care mi-a rămas pe veci impregnată în memoria celulară și afectivă, cred cu tărie că portița mea spre libertatea interioară în acele timpuri au fost cărțile, cunoașterea, informațiile, mai ales dinafara școlii, prinse de pe unde le apucam.

Știu că-mi plăcea tare mult să descopăr lucruri noi, orice fel de lucruri noi, dar, cel mai mult și mai mult, îmi plăceau cărțile de literatură, pe care le devoram cu zecile în vacanțele de vară.

Mi-aduc aminte și acum de cât de mândră eram de prima carte întreagă citită: Prinț și cerșetor a lui Mark Twain, la 10 ani, care m-a entuziasmat, pentru că mi-a arătat oameni diferiți față de ce vedeam și auzeam. Intrasem într-o lume secretă, dincolo de văzul și auzul celorlalți în care au încăput apoi toate cărțile pe care le-am găsit în bliblioteca de acasă, apoi cele ale profesorilor din școala generală, apoi de la prieteni, apoi, de la alții, de la gazda unde am stat la liceu. Eram fascinată de lumile care mi se revelau prin acele cărți, aventurile din cărțile lui Jules Verne, intrigile lui Dumas, enigmele Agathei Christie, bogăția afectivă din literatura rusă, nevrotismul personajelor lui Flaubert, nebunia descriptivă a lui Blazac, expresivitatea narativă a lui Fowels sau filosofia existențialistă a lui Hesse.

Și multe altele, probabil sute, din care am luat câte ceva, de la un mod de scriere până la un contur de personaj, de la o lumină sufletească până la o adâncime psihologică și existențială de nepătruns la o vârstă atât de mică… dar, mai presus de toate, dincolo de ce am luat de la fiecare în parte, știu că acele cărți au fost izvorul meu subteran de bucurie și optimism, un izvor magic, din care mi-am alimentat constant ideea centrală asupra vieții, intuitiv, inconștient, care îmi spunea că oamenii, grupurile, întâmplările, poveștile sunt întotdeauna mai mult decât ceea ce par. Că ascund în ele motivații, cauze, trăiri și viață interioară mai multă decât ne putem noi imagina.

Că este nepermis de simplificator să reduci realitatea, oamenii, faptele la clișee și șabloane… care, pe lângă că sunt super-plictisitoare, îi jefuiesc pe oameni de unicitate și originalitate, de libertatea de a fi așa cum sunt ei, pe nivelul lor de evoluție… și cred acum că ceea ce făceam atunci era rezultatul nevoii acute de răspunsuri, de explorare și de cunoaștere a vieții, altfel decât în varianta oficială de la televizor, standardizată, oficială, de lemn.

Moartă. Pe undeva, simțeam că ceva nu era în ordine în ceea ce se spunea, că mai era ceva acolo care nu se spune.

Continua pendulare între ce se vede și ce mai este pe lângă s-a transformat în timp într-un reflex permanent de evaluare a realității cu două măsuri, în scopul de a ajunge la un adevăr cât de cât conturat, comparând tot timpul ce se spune și ce nu se spune, ce se vede și ce nu se vede, ce se arată și ce nu se arată. Și mai ales de ce.

Mi-aduc aminte și acum cât de revoltată eram când ascultam Europa Liberă la radio-ul gazdei mele din Târgoviște, mă sufocam de furie când mă gândeam că oamenii nu au voie să spună ce gândesc, să vorbească ce vor, când vor… adică, mă gândeam eu, după ce că viața asta atât de mișto e atât de scurtă și nu prea ai timp să faci cine știe ce după principiul te naști, trăiești și mori înainte să te prinzi și mai trebuie să dai socoteală și altora despre ce ai tu de gând să faci? Pe bune? Cine sunt ceilalți să-ți spună cine ești tu și cum ar trebui să fii? Ce drept au să facă asta? Cine sunt toți oamenii ăștia și cum reușesc să fie atât de obedienți? Cum poate fi cineva așa? Desigur, am răspunsuri acum pentru atunci, științifice chiar, dar încă trăiesc, ca și cum ar fi prima dată, uimirea transformării umane de la firesc la nefiresc.

Nu sunt eu aceea care să îi judece, dar sunt unul dintre aceia care se întreabă dacă nu exista și o lată variantă și dacă a meritat prețul pentru fiecare.

Whatever, cam așa gândeam atunci despre oameni, viață, societate, cam așa am ieșit eu la 17 ani din comunism, cam asta a rezultat în planul identității mele din suprapunerea celor două modele mari care mi-au marcat existența: comunismul (dat, nenegociabil, karmic?) și libertatea interioară (datorată familiei, pădurii, buncilor, naturii, prietenilor, cărților, datelor de personalitate, curiozității, bucuriei, dragului de oameni etc). Și știu că îmi spuneam pe la 18 ani că sunt “rebel fără cauză” (eram plină de furie împotriva comunismului) și că singurul lucru care mă deranjează la mine este sistemul (social, comunist) din care fac parte…

Și era frumos dacă lucrurile s-ar fi terminat așa, atunci și acolo, în lupta cu modelul, sistemul, balaurii anti-libertate, așa cum spune ceasul istoric care, în 1989, a întors o nouă filă și a mutat, hocus-pocus, România din regimul totalitar în cel democratic. Când în decembrie 89 se încheia o lume pe care o rejectasem aprioric și căreia îi dădusem din mine atât cât fusese nevoie, minimul necesar… un anumit grad de contagiune, neconștientizat, fusese deja făcut.

Și astfel eram cu un picior în comunism, prin tot ceea ce însemnase formare și cu unul în democrație, o lume despre care nu știam absolut NIMIC, pentru care nu învățasem NIMIC la școală, pentru care nu ne pregătise NIMENI. Lucrurile se văd clar acum, dar atunci habar nu aveam că habar n-avem de nimic.

Ieșisem din comunism în total habarnism istoric, economic, social, politic, democratic. Aveam 17 ani și nu știam, de fapt, nimic despre lume și viață.

Dar aveam să aflu cât de curând, pe pielea mea. În primii ani, am trăit iluzia totală, deplină a democrației și a libertății… timp în care am călărit nori, crezând într-o lume mai bună. Pe atunci încă mai credeam că oamenii sunt luminoși și că scopul vieții este ceva evident pentru toți: să își optimizeze potențialul, datele genetice și de personalitate, să își caute bucuria vieții și libertatea de a face ce poftesc cu viețile lor.

Madalina_Balasescu_profil_catedrala

Haha, știu. Și am ținut-o așa o perioadă bună, de ani și ani, în care am proiectat asupra unora, din cercul de referință social și profesional, aceste idealuri personale și valori, dar nu pentru că aș fi fost o naivă, ci pentru că chiar acele personaje spuneau constant acele lucruri, afirmau această viziune de viață și purtau în piept valori precum: libertatea, democrația, gândirea, spiritul autentic… ba chiar erau bine plătite pentru asta.

Și cum să nu-ți placă să auzi asemenea lucruri când tu însăți crezi în ele și, mai ales, înțelegi intuitiv, că faci parte dintr-un joc social și profesional extrem de complex, dinamic, creativ, complicat, sofisticat, cu provocări fabuloase de creștere personală (nu mă refer aici la titluri și funcții, ci la achiziția de cunoaștere și orizontul de înțelegere a lumii)?

Cum nimic nu se întâmplă fără permisiunea nostră, proiectând, din nou, propriile idealuri și aspirații de libertate, conștiință, progres, potențial, rațiune, bine comun, viziune luminoasă asupra vieții, asupra altor persoane, am intrat în siajul unor situații de viață complexe, pline de provocări, cu lumină și întuneric.

În lumină, înțeleg cu mintea de acum că au stat re-evaluarea propriei vieți, iar și iar, până la a mă confrunta, cu adevărul propriei autenticități și aruncarea peste bord a tot ceea ce fusese pus nelalocul lui, de către ceilalți, în personalitatea mea.

Un psiholog ar înțelege mai bine dacă aș spune că mi-am pescuit, ani în șir, introiecțiile (imaginile interioare a/despre ceva acumulate în procesul de dezvoltare a personalității) “greșite” de tipul: ceilalți au drepturi/putere asupra ta, există deșteptăciune mai mare și deșteptăciune mai mică, raportul social și profesional de putere este locul/pretextul unor compromisuri de sine, unii oameni sunt mai oameni decât ceilalți, părerea lui X e mai părere decât a ta etc.

Dar, în lumina propriei re-evaluări, chirurgicale și dureros de lentă uneori sau încremenit de stagnantă pentru perioade nepermis de lungi la scara vieții de om, am descoperit totodată și propriile resurse de a depăși în mod convenabil pentru mine respectivele provocări. Din fericire, sunt o norocoasă și am primit mult potențial cu care să lucrez, așa încât, ca o concluzie unică a modului în care am reușit să scot de pe mine ceea ce mi-a fost greșit administrat de la alții, mai mult cu voie decât fără voie, aș putea să spun că, pentru mine, a fost și este întotdeauna mai ușor să fac ca mine, nu ca alții, în felul meu și că cea mai mare lecție învățată în joaca de-a “Fă ca mine, Ba nu! O să te coste, ;Și ce dacă, Eu sunt the best, Mă lași?, Te vei lovi și va durea rău, Da, doar că va fi în povestea mea, nu a ta” a fost lecția autenticității, a identității de sine: orice presupune preluare/imitare/copiere/abandon valoric non-critic, cu orice beneficii ar veni la pachet, are un cost mult mai mare decât acela de a fi coerent și în perfectă armonie cu tine însuți/însăți.

În întunericul acelor situații pline de provocări a stat puțin din iad, cu frici, angoase, lipsă de orizont existențial, dezamăgire, frustrare, vinovăție, rușine, izolare, apărari, în diverse combinații. Adică, fix rezultatele, în diverse doze și concentrații,ale unor programări anterioare din partea unor surse generatoare de modele, de la cele educaționale, formale, social-instituționale, dar și empirice, construite, activate, re-circulate prin interacțiunea socială directă, simplă sau mediată, complexă, mediatizată.

Mi-a luat ceva să descopăr pe pielea mea acele soft-uri interne, culturale, social-ideologice, pe care modelul general al societății românești le pune pe hard-ul unei ființe (Sinele) ca să scoată din el un mecanism cât mai ușor de programat și de controlat.

Dacă nu la război, măcar la consum, știm vorba-aia. Cu cât mai mult zgomot și gălăgie în exterior, cu atât mai slabă vocea sinelui, cu cât mai multă putere socială și agresivitate teritorială, cu atât mai mic terenul de joacă al conștiinței și al autenticității ființei. Plus pedeapsa socială, marginalizarea, izolarea, stâlpul infamiei vs. libertatea de exprimare, dreptul la opinie și la conștiință. Asta era societatea liberă după care tânjisem? Nu, nu, nu. Undeva, ceva este profund greșit.

Așa că, dată fiind această perspectivă, deloc nouă (remember cultură vs. natură a lui S. Freud) asupra ideii de model, mă tem că eu personal nu cred în modele. Nu pentru că nu ar fi bune, Doamne-ferește, dimpotrivă, modelele pozitive fac lumea mai bună și schimbă, efectiv, vieți, prin forța de impact pe care o au, fie la nivel concret, fie la nivel mai sofisticat, în jocurile de tip maestru-discipol.

Nu cred pentru că: modelele sunt conjucturale; se proiectează mult asupra lor ideea de perfecțiune, se exclude combinația unică de factori care duc la nașterea unui model, fie individual, fie social, se ignoră cu desăvârșire narcisismul sursei de tip model și a jocului de putere pe care îl implică ce include ideea de subordonare, de obediență; spațiul variabil de joc în exercitarea puterii personale, privitul de sus în jos de la o ființă umană la altă ființă umană, faptul că, de fapt, oamenii sunt diferiți ca univers interior, deci, unici, deci, aflați în propria lor călătorie spre nicărieri sau spre desăvârșire; că viața este o călătorie care se face de unul singur, pentru scopuri care se dezvăluie sau nu. Cine ce să-ți spună, în condițiile acestea?

O preluare de model, în absența conștiinței, înseamnă că ești doar o roată sau, cel mult, vizitiul care-i duce pe ceilalți la destinația dorită. Și chiar dacă lumea în care trăim este astfel făcută încât oamenii să fie mai mult roți și vizitii pentru trăsurile altora decât călători în trăsurile proprii, eu tot cred că merită să te întrebi, de fiecare dată când ești gata să îl urmezi pe celălalt, ce a făcut el pentru tine ca să te merite, să-ți merite supremul sacrificiu de a te sacrifica pe tine pentru a-l urma pe el în lumea lui.

Sau, mai bine, ce crezi tu că-ți lipsește ție să faci de unul singur, fără a trece prin marele compromis.

Orice idee de acceptare a unui model echivalează în sine cu acceptarea că tu nu ești suficient de bun pentru a face asta sau asta. Dar sunt total de acord cu modelele de autoritate, instituționale, luminoase, de tip școală, intelectual, coordonări științifice etc cu condiția să fie tranzacții în care transferul de informații, de valori etc să nu fie contaminat de abuz de putere și manifestare de pulsiuni care nu pot fi conținute și sublimate în comportament acceptabil în limitele convenției sociale.

Nimeni nu e mai Dumnezeu decât celălalt, dar întâmplător are această putere în relație cu altcineva. Personal, cred că cele mai periculoase situații sunt acelea când ți se oferă prea mult, prea repede și fără termeni contractuali precizați. Mai devreme sau mai târziu, vine o notă de plată pe care nu o poți duce.

La nivel personal, nu cred în ideea de model de urmat orbește, ci în ideea de construcție personală și în preluarea unor aspecte care ne plac de la unii și alții cu care ne intersectăm prin viață, prin cărți, prin filme, real sau imaginar. Cred, însă, pe deplin în bunătatea, bogăția interioară și generozitatea unor ființe care împărtășesc din preaplinul lor, de la o farfurie cu mâncare întinsă unuia căruia îi este foame până la implicarea în mari proiecte și campanii sociale care ating viețile oamenilor și le transformă viețile.

La nivel social, suntem bombardați de modele, de standarde, de moduri perfecte de a fi, de a face. În aceste modele, nu cred deloc, pentru că, prin natura formării mele (doctorat în sociologie, facultate de psihologie, studii de jurnalism și comunicare), știu că ceea ce se vede la nivel public este doar vârful aisbergului care plutește prin spațiu public cu scopul de a vinde cât mai multe bilete la spectacolul lumii, pentru a crea dependență și mai mare pentru următoarea reprezentație, politică, militară, socială de pe scena globală.

Madalina_Balasescu_selfie

Așa că, ce să zic, nu că n-am încercat sau n-am vrut să am un model, au fost vremuri când am resimțit acut nevoia de împărtășire… dar nu prea mi-a reușit să am un maestru sau o maestră magică în viața asta, de la care să iau lumină atunci când îmi este mai greu.

Cei care au avut un sens pentru mine au fost fie anti-modele, fie ne-modele, iar corpul meu subtil, cu mult mai inteligent decât mine în multe situații, i-a respins ca pe niște corpi străini incompatibili cu viața mea.

Omul nou capitalist, standardizat după logica consumului și a perfecțiunii individuale mi se pare la fel de periculos ca omul nou vechi, socialist, standardizat după logica comunității și a egalitarismului social.

Între cele două extreme și abstracțiuni care sunt bazate pe nivelarea & ecranarea creierelor, crearea de comportamente programate și aplatizarea instinctelor, suntem noi, oamenii normali, care își ascultă instinctele, își ascultă gândirea critică și își îmbogățesc sufletele cu ce poate fiecare și știu fără să simtă nevoia să fie dați la TV că omul sfințește locul și că, dacă vrei să vezi schimbarea în lume, poți să începi cu tine chiar acum.



ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

EVENIMENT

Alți trei români plecați în Grecia, testați pozitiv COVID-19. În ce zone se aflau și ce măsuri au luat autoritățile

Publicat

Ministerul Afacerilor Externe a anunțat, luni, că alți trei români aflați în Grecia au fost testați pozitiv COVID-19. Doi dintre ei se află în Insula Evia și altul în Salonic.

”În continuarea informațiilor cu privire la situația turiștilor români aflați în Republica Elenă, Ministerul Afacerilor Externe precizează că, potrivit datelor comunicate de către autoritățile locale competente Ambasadei României la Atena și Consulatului General al României la Salonic, doi cetățeni români aflați în Insula Evia și un cetățean român aflat în Salonic au fost testați pozitiv pentru infecția cu COVID-19.

Vezi și Teste COVID-19 la cerere, în județul Alba. Cât costă și unde se pot face

Cei doi cetățeni români confirmați pozitiv în insula Evia au fost transferați într-o unitate hotelieră special destinată pentru carantină unde vor rămâne pentru 12 zile.

Ceilalți membri ai grupului cu care cele două persoane confirmate pozitiv au intrat pe teritoriul R. Elene și care au fost testați, la rândul lor, la momentul intrării în Grecia, au fost plasați în izolare, autoritățile locale asigurându-le apa și alimente, precum și produse de strictă necesitate”, anunță MAE, într-un comunicat.

Vezi și Noi reguli pentru turiștii români care merg în vacanță în Grecia. Formularele pentru deplasarea terestră, suspendate până marți

Aceștia urmează să revină în țară marți, cu un autocar pus la dispoziție de agenția turistică prin care a fost achiziționat pachetul turistic, potrivit sursei citate.
MAE precizează că la nivelul Ambasadei României la Atena nu au fost recepționate solicitări de asistență consulară din partea persoanelor în cauză, misiunea diplomatică fiind în contact cu o parte dintre turiști.

Cetățeanul român aflat în Salonic a contactat Consulatul General al României la Salonic, menționând că a fost anunțat de autoritățile elene, la data de 11 iulie, cu privire la rezultatul pozitiv al testării efectuate la intrarea pe teritoriul acestui stat.

Citește și LISTA centrelor de testare COVID-19 din țară. Unde vă puteți testa înainte de a pleca în vacanță în Grecia, din 15 iulie

”Persoana în cauză a sosit în Republica Elenă la data de 8 iulie, aflându-se în prezent într-un apartament închiriat în Salonic, împreună cu un alt cetățean român care până la acest moment nu a fost testat. Consulatul General al României la Salonic întreprinde demersuri pe lângă autoritățile elene pentru aplicarea procedurii prevăzute de legislația elenă în astfel de cazuri, inclusiv o eventuală retestare a persoanei infectate”, mai informează MAE.

Ambasada României la Atena și Consulatul General al României la Salonic au întreprins demersuri de urgență pentru solicitarea de date oficiale din partea autorităților elene centrale cu privire la situația celor trei cetățeni români depistați pozitiv, precum și pentru a se asigura că aceștia primesc îngrijirea și asistența necesare în astfel de situații.

Ministerul Afacerilor Externe reamintește că cetățenii români pot solicita asistență consulară la numerele de telefon ale Ambasadei României la Atena 00302106774035 și Consulatului General al României de la Salonic 00302310340088, apelurile fiind redirecționate către Centrul de Contact și Suport al Cetățenilor Români din Străinătate (CCSCRS) şi preluate de către operatorii Call Center, în regim de permanență. De asemenea, cetățenii români care se confruntă cu o situație dificilă, specială, cu un caracter de urgență, au la dispoziție şi telefonul de urgență al misiunii diplomatice a României în Republica Elenă 00306978996222 și al Consulatului General al României de la Salonic 00306946049076.

sursă: mae.ro

Citeste mai mult
Publicitate

ADMINISTRATIE

FOTO: Se pregătește un nou șantier la Alba Iulia. Lucrări pentru completarea traseului turistic în șanțurile Cetății

Publicat

alba iulia

Primăria Alba Iulia pregătește o nouă investiție pentru amenajarea șanțurilor exterioare ale Cetății Alba Carolina. Este vizată latura de Nord, adică zona adiacentă străzilor Decebal – Gemina – Aurel Vlaicu, până aproape de Hotel Cetate. În locul spațiilor în prezent neamenajate sau parțial ocupate cu grădini private, vor fi alei pietonale și pentru bicicliști, locuri de relaxare și promenadă.

Contractul pentru implementarea proiectului „Reconversia funcțională, șanț exterior – Latura de Nord a Cetății Alba Carolina, spații publice amenajate pentru agrement și petrecerea timpului liber” este programat la semnare pentru data de 15 iulie, iar până în 20 iulie pot fi depuse oferte pentru lucrările de dirigenție șantier. Cel de finanțare a fost semnat la finalul anului trecut.

Proiectul presupune realizarea de noi spații urbane destinate activităților de recreere prin amenajarea unui parc situat în șanțul perimetral al Laturii de Nord a Cetății Alba Carolina pe o suprafată ce însumează peste două hectare, contribuind astfel la creșterea atractivității Cetății, înfrumusețarea și regenerararea mediului urban.

Presupune crearea de zone verzi pe latura nordică perimetrală a Cetății Alba Carolina în suprafață de 26.476 mp, într-o perioadă de 12 luni, crearea de facilități pentru recreere pe terenurile amenajate: trasee de vizitare mobilate, piste biciclete, module de odihnă într-un spațiu deschis în zona perimetrală nordică a Cetății Alba Carolina, pe o suprafață de 29.000 mp.

Valoarea totală a proiectului este de 9.247.426,36 lei, din care 7.647.177,61 lei reprezintă finanțarea nerambursabilă. Durata de implementare a proiectului este de 24 luni. Contractul de finanțare a fost semnat la 16 decembrie 2019.

Proiectul prevede defrișarea vegetației crescute necontrolat, aducerea terenului la nivel, racordarea la sistemul de alimentare cu apa, canalizare, energie electrică și rețele de comunicații, amenajarea de spații verzi cu vegetație decorativă, montarea de foișoare / pergole, grupuri sanitare (cabine automate cu autocurățare), mobilier urban (bănci, coșuri de gunoi, suporți pentru parcare biciclete, cișmele, împrejmuiri, etc.), realizarea sistemului de iluminat si sistemului de irigații, realizarea sistemelor de supraveghere și wi-fi, crearea de spații de joacă pentru copii, amenajarea unei rampe pentru persoanele cu dizabilități (lângă Hotel Cetate), delimitare față de proprietățile private cu un gard viu, cu rol de mascare, panouri informative, inclusiv sistem cu cod QR și sisteme de informare pentru nevăzători.

zona santuri nord

În prezent, această zonă degradată prezintă o serie de disfuncționalități urbanistice, cum ar fi: modificarea nivelului de călcare pe aproape toată zona luată în studiu, prăbușirea zidului fortificației în zona contragărzii bastionului Sf. Carol (aripa nord-estică), vegetație necontrolată, vecinătăți cu anexe gospodărești cu un aspect dezolant, afectarea proprietății municipiului Alba Iulia prin extinderea grădinilor locuințelor de pe strada Aurel Vlaicu spre zidurile Cetății, blocarea șanțurilor prin garduri de plasă de sârmă de resturi de la toaletarea vegetației, canalizări locale sau fose septice necontrolate care necesită o intervenție rapidă în vederea punerii în valoare a patrimonial istoric.

Primăria municipiului Alba Iulia a obținut finanțarea pentru acest proiect prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Axa prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării urbane durabile / Prioritatea de investiții 4.2 Realizarea de acțiuni destinate îmbunătățirii mediului urban, revitalizării orașelor, regenerării și decontaminării terenurilor industriale dezafectate (inclusiv a zonelor de reconversie), reducerii poluării aerului și promovării măsurilor de reducere a zgomotului.

Alte detalii despre proiect

Potrivit documentației, aleile pietonale sunt dimensionate pentru a permite promenade persoanelor, simultan, în ambele sensuri, pentru pietoni, persoane cu un cărucior pentru copii și pentru persoane cu handicap locomotor în cărucioare.

Pistele pentru bicicliști permit circulația în ambele sensuri, simultan, având o lățime de 2,1 metri.

Suprafața totală de reconversie este de 29.000 mp, din care 1132, 53 mp alei pietonale, 277,12 mp pistă bicicliști, 450 mp platforme bănci, 4,63 mp zone info, 172,95 zonă zid de sprijin, 150,78 zone scări, 336 mp, module de odihnă.

Traseul de vizitare și promenade este propus să fie amenajat paralel cu zidurile Cetății. Punctele de legătură cu traseul nordin sunt marcate prin forma aleilor, compoziții florale, materiale diferite.

Se propune o zonă de protecție față de zidurile fortificației cu o lățime de 3 metri, în care se interzice amplasarea amenajărilor (pavaje, vegetație joasă etc). Pista de biciclete va fi la 5 metri față de ziduri și aleile de promenadă la circa 11 metri față de ziduri. Modulele de odihnă vor fi amplasate între pista pentru bicicliști/expo-floră și alei, cu o lățime de 6 metri și lungime de 24 de metri. În prezent, șanțul exterior are o lățime de 20 de metri.

Zona va avea ”sistem complex de informare”, inclusiv cu cod QR și ”sistem complex de gestiune” – suprveghere video, servicii de pază  și întreținere.

Punctele de acces vor fi din zona Hotel Cetate (la vest) și zona intersecției străzilor Decebal-Calea Moților (strada Gemina) și vor fi marcate special, cu sistem informativ de intrare pe traseu. Vor fi rampe cu pantă sub 8%. Va fi acces doar pietonal din traseul nordic (şanţul Cetăţii pe latura de nord), printre Ravelinul Sfântul Carol şi contragarda Bastionului Sf. Michael sau printre Ravelinul Sf. Elisabetha şi contragarda Bastionului Sf. Carol, respectiv printre Ravelinul Sf. Eliabetha şi contragarda Bastionului Sf. Elisabetha.

Scările de acces în șanț vor fi fin plăci de piatră naturală bej, aleile din plăci de piatră gri deschis (granit), iar modulele de odihnă vor cuprinde banchete din metal/lemn, pergolă din metal/stică, platformă din patră naturală gri.

Locul de joacă pentru copii va fi amenajat cu gradene din dale înierbate și structură spațiu din lemn tratat.

În suprafața studiată, va fi și persea de vegetație pentru mascarea împrejmuirilor – gard viu din arbuști (ulm ucrainian și tuya), cu înălțime de 2,5 m

Lucrările de execuție se vor desfășura sub supravegherea specialiștilor arheologi. Prima etapă se va concentra asupra cercetării nivelului de calcare inițial și detectării elementelor profilului transversal. Ulterior, dacă este cazul, proiectul de execuție va fi modificat.

Istoric – începuturile de pe vremea romanilor

În perioada romană, șanțul exterior de pe latura de nord al actualei Cetăți Alba Carolina era în zona drumului Via principalis, ce ieșea pe poarta de nord a castrului (porta principalis sinistra). Drumul continua spre nord, ieșind din zona taberei civile (canabae) a castrului roman și ducea spre municipiul antic Ampelum (acum, Zlatna).

Așezarea numită canabae a fost înființată de cetățeni și peregrini (oameni de afaceri, negustori, meșteșugari), cu statut cvasiurban. În timpul lui Septimius Severus a primit statutul de municipium.

Așezarea civilă romană (canabae) se dezvoltă în secolul al II-lea în sectorul estic și sudic, iar după primirea statutului municipal s-a extins spre vest, sud-vest și mai ales spre nord-vest, ajungând la o suprafață de aproximativ 140 de hectare și o populație de până la 15.000 de locuitori. Populația era alcătuită din familiile soldaților, servitorii acestora, meșteșugari, comercianți. Istoricii cred că la Apulum, ”zona industrială” era în sectorul nord-vestic.

Așezarea a fost fondată pe timpul lui Traian și cunoaște o dezvoltare remarcabilă în perioada Marcus Aurelius – Septimius Severus. Administrația era exclusiv în mâna cetățenilor romani.

Limita de nord este amplasată pe străzile actuale Septimius Severus, Marcus Aurelius și Vasile Alecsandri, cea de nord-vest (unde se presupune că era zona atelierelor meșteșugărești), pe linia străzilor Calea Moților, Timotei Cipariu și Avântului, iar spre vest se întindea până la Bd. 1 Decembrie și spre sud-vest până pe strada Lalelelor și Brândușei. La sud, așezarea se întindea până la aliniamentele străzilor Nicolae Labiș și Dealul Furcilor.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

VREMEA în Transilvania, la mare și la munte până în 26 iulie. Când mai cresc temperaturile. Prognoza meteo pe două săptămâni

Publicat

Administrația Națională de Meteorologie anunță vremea pentru următoarele două săptămâni, în regiuni din țară. Temperaturile vor crește după 15 iulie, apoi vor scădea din nou. Se încălzește iar după 20 iulie.

În Transilvania, vremea va fi răcoroasă în primele două zile, când, în medie, maximele termice vor fi în jurul a 21 de grade, iar minimele de 7-10 grade. Ulterior, temperatura aerului va fi în creştere, astfel că în data de 16 iulie se va atinge o medie a maximelor de 27-28 de grade, iar în 17 iulie, a minimelor, de 12-13 grade. În următoarele 2 zile se va răci cu până la 2-3 grade, apoi media maximelor va fi din nou în creștere, până la 28 de grade la finalul intervalului de prognoză, iar a minimelor nu va avea variații semnificative și se va situa în jurul a 13 grade.

Probabilitatea pentru averse va fi în creștere după data de 16 iulie.

În Dobrogea și pe litoral, în prima săptămână media temperaturilor maxime va avea variații între 24 și 29 de grade, iar a minimelor între 15 și 19 grade. În cea de a doua săptămână nu vor mai fi modificări semnificative, maximele se vor situa, în medie, între 27 și 29 de grade, iar media minimelor va fi între 18 și 20 de grade.

Condiții pentru averse vor fi la începutul intervalului și trecător după data de 18 iulie.

La munte, în prima săptămână, media maximelor termice se va situa între 12 și 18 grade, iar a minimelor între 4 și 9 grade, iar în cea de a doua săptămână temperaturile maxime vor avea o medie cuprinsă între 16 și 21 de grade, iar minimele între 8 și 11 grade.

Vor fi posibile averse aproape în fiecare zi, dar mai ales la începutul intervalului, precum și între 16 și 21 iulie.

sursă: meteoromania.ro

Citeste mai mult
Publicitate

ACTUALITATE

Cât a crescut averea financiară a românilor în ultimii 20 de ani și cum ar putea fi afectată de criza generată de COVID

Publicat

bani

Averea financiară a românilor a crescut în medie cu 7% în ultimii 20 de ani, într-un ritm mai lent decât creşterea de 10% înregistrată în Europa Centrală şi de Est, Statele Baltice şi Rusia în aceeaşi perioadă, însă aceasta ar putea fi mai puţin afectată de criza generată de Covid-19, arată Boston Consulting Group (BCG) în cel mai recent raport al său, Global Wealth Report.

„Averea financiară a românilor creşte mai lent decât media din Europa de Est şi rămâne puternic concentrată: aproximativ 20% din averea financiară naţională este deţinută de persoane care au până la 100.000 de dolari, segment reprezentat de mult peste 95% din populaţia României; 37% este deţinută de persoane care au între 100.000 şi 250.000 de dolari; 17% din averea naţională este deţinută de segmentul de peste 100 milioane de dolari; restul de aproximativ 26% se împarte în ponderi relativ egale în categoriile 250.000 – 1 milion, 1-5 milioane, 5-20 milioane, 20-100 milioane de dolari”, se arată în raport.

Potrivit raportului, românii deţin acum 4% din averea financiară totală din această regiune, într-o scădere semnificativă de la valoarea de 7,3% înregistrată în 1999.

„Acest lucru poate părea surprinzător, într-un context în care România a avut una dintre cele mai mari rate de creştere economică din Europa din ultimii 10 ani, dar ar putea fi explicată prin doi factori: o dezvoltare puternică a consumului, care a determinat creşterea economică din ultimii ani şi rate mari de creştere a investiţiilor non-financiare, în primul rând imobiliare, care nu sunt incluse în calculul averii financiare adresate de studiul nostru”, subliniază realizatorii raportului.

Concentraţia averii în România este mai mică decât în Europa Centrală şi de Est, Balcani şi Rusia, conform aceluiaşi raport. Românii care deţin în cont mai puţin de 250.000 de dolari în valoare netă reprezintă 57% din totalul averii financiare personale, cu 11 procente mai mare decât în Europa Centrală şi de Est, Balcani şi Rusia. Ponderea indivizilor cu avere foarte mare, adică cei care deţin o avere financiară de peste 100 de milioane de dolari, reprezintă un procent de doar 17%, comparativ cu media de 29% în regiune.

Persoanele cu o avere cuprinsă între 250.000 şi 1 milion de dolari vor avea cea mai rapidă rată de creştere în următorii cinci ani, conform prognozelor BCG.

Nu în ultimul rând, alocarea activelor arată o tendinţă interesantă în România, asigurările de viaţă şi, în cea mai mare parte economiile aferente pensiilor deţinând o pondere semnificativă, mai mare decât în Europa Centrală şi de Est, Balcani şi Rusia, dar se plasează sub media globală. Fondurile mutuale şi investiţiile directe în acţiuni sunt în linie cu tendinţele regionale, în timp ce numerarul şi depozitele au o pondere mult mai mică în averea totală, arată raportul.

La nivel global, averea financiară netă aproape s-a triplat în ultimii 20 de ani, trecând de la 80 de miliarde de dolari în 1999 la 226 de miliarde de dolari la sfârşitul lui 2019, arată studiul citat.

Pe de altă parte însă, criza COVID-19 va impacta averea românilor într-o măsură mai mică decât media din regiunea est-europeană.

În raport, BCG prezintă trei scenarii posibile pentru evoluţia post-COVID-19 la nivel global, care va impacta diferit industria administratorilor de investiţii. Primul scenariu vizează o recuperare rapidă: deşi PIB-ul mondial scade rapid, această situaţie va fi trecătoare, iar averea globală va creşte de la 226 trilioane de dolari în 2019 la 282 trilioane de dolari până în 2024, cu o rată de creştere de 4,5%. Pentru administratorii de active va exista o scădere a profiturilor pe termen scurt, dar pandemia nu va avea un impact pe termen lung asupra industriei.

În cazul unei recuperări economice lente va exista un impact mai puternic asupra economiei, criza va fi mai severă şi va dura mai mult până la recuperare. În acest scenariu, averea globală va scădea la 215 trilioane de dolari în acest an şi apoi va creşte la 265 trilioane de dolari până în 2024, o creştere anuală de 3,2%. În acest caz, marja de venit a administratorilor de active va fi în scădere, în special pentru cei care lucrează cu raport cost-beneficiu ridicat. Drept urmare, consolidarea industriei poate creşte.

Scenariul trei arată un impact prelungit asupra economiei, a pieţei muncii şi productivităţii, iar averea globală va scădea la 210 trilioane de dolari în acest an, ca să crească apoi la 243 de miliarde de dolari până în 2024, o creştere anuală de doar 1,4%. Ca rezultat, administratorii de active vor trebui să lucreze într-o piaţă deosebit de dificilă, costul achiziţiilor în acest caz ar putea creşte semnificativ.

sursă: Agerpres

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate