Bianca Iuga și Alba24, în căutarea modelelor. Cătălina Zorojanu: Un eseu sincer despre decență

România dă semne că se schimbă și că poate merge spre normalitate, iar modelele noastre sunt de cele  mai multe ori lângă noi.

Împreună cu Bianca Iuga, Alba24 a plecat în căutare de modele, de români care îi inspiră și pe cei din jurul lor, de oameni care au ceva de spus, deși nu au căutat niciodată expunerea publică.

Cu optimism, îi căutăm pe oamenii valoroși în toată țara, ba chiar și în Diaspora.

Astăzi, prin implicarea Biancăi, Alba24 găzduiește un eseu de Cătălina Zorojanu, născută și crescută la Brașov, absolventă de jurnalism și comunicare și îndrăgostită de munte, căreia îi plac cărțile și oamenii care fac bine și scrie despre ceva tare simplu și tare complicat: despre decență.

Cătălina Zorojanu: Un eseu sincer despre decență și reperele avute când te raportezi la Dumnezeu, familie și țară

de Bianca Iuga

Cătălina Zorojanu este unul dintre cei mai decenți oameni pe care i-am întâlnit. Este un om asumat și direct, care, deși are abia 43 de ani, a trăit cu o intensitate cât pentru câteva vieți. Și, când viața te încearcă, devine brusc foarte ușor să discerni ce e important și ce nu, ce vrei și ce nu, care e drumul drept și care nu. Poate de aceea are Cătălina o înțelepciune și o seninătate care nu au legătură cu vârsta.

Cătălina a făcut un liceu de informativă, apoi a absolvit jurnalism și comunicare, a fost mulți ani redactor șef la o revistă tehnică, apoi a făcut trecerea spre comunicare. Este mama unui băiat de 11 ani căruia i-a dat numele Iancu și are o familie extinsă din care își trage echilibrul – părinți profesori care vin din burghezia intelectuală bucureșteană, respectiv din satul ardelean, frați, surori, veri și cumnați, la fel de decenți ca și ea, corecți, muncitori, responsabili. Oameni obișnuiți, așa cum avem fiecare dintre noi în jur, trebuie doar să ne uităm.

La final de an, Cătălina, omul născut și crescut la Brașov și îndrăgostită de munte, căreia îi plac cărțile și oamenii care fac bine, scrie despre ceva tare simplu și tare complicat. Despre decență.

Despre decenţă

de Cătălina Zorojanu

Poate că nu este întâmplător că am primit provocarea de a vorbi despre modele chiar înaintea Crăciunului. Cu toţii avem nevoie de modele, de surse de inspiraţie, care să ne facă să fim mai buni, să găsim mereu noi sensuri ale vieţii, iar Crăciunul este tocmai acel moment în care încercăm să fim puţin „altfel”.

Conştient sau nu, foarte mulţi astăzi urmează „programat” o căutare asiduă de modele. Dar determinarea de a găsi un sens ascunde deseori un pericol, acela de a „descoperi” lucruri care nu sunt potrivite sufletului şi modului nostru de a fi. Urmăm de multe ori o cale numai pentru a ne da seama peste un timp, mai lung sau mai scurt, că suntem pe o cale aridă, în care sufletul nostru nu poate înmuguri. Renunţăm la aceea cale, nu însă fără a rămâne cu un gol în inimă pe care vom încerca să îl umplem cu altceva.

Cred că toată această căutare este de fapt un strigăt după identitate. Nu mai ştim cine suntem şi ce ne dorim cu adevărat. Şi atunci, întreb? De ce să nu ne întoarcem şi nu căutăm modelele din noi? Cred că fiecare dintre noi are cimentate adânc în interior un set de reguli, care ne definesc şi pe baza cărora ne dezvoltăm coerent. Un set de reguli pe care le-am învăţat atunci când ţesătura noastră interioară era crudă, moale şi uşor impresionabilă, atunci când eram copii.

Personal, recunosc că structura mea a fost definită de Dumnezeu, familie şi ţară. Dumnezeu şi ţara sunt imuabile, concepte adânc înrădăcinate care transcend ideea de model, iar familia este cea care a lăsat în ţesătura interioară bulgări luminoşi la care mă întorc de fiecare dată când am nevoie de sens.

Bunica mea este fără îndoială compasul care mi-a îndrumat paşii. A fost definiţia modului uman şi firesc de raportare la lume. Pentru a defini acest lucru englezii au sintagma de „common sense” care defineşte relaţiile dintre noi şi lume. Tot timpul m-am raportat la această definiţie, culmea, o expresie din altă limbă, deoarece mi s-a părut că este o sferă care cuprinde absolut fiecare sens la care mă gândesc. În română „bun simţ” nu este suficient şi atunci poate că termenul de „decenţă” este cel pe care l-aş alege.

De ce vorbesc despre decenţă în căutarea modelelor? Pentru că simt că este de ajuns să ne regăsim decenţa din noi pentru a evita derapajele de orice fel şi de a ne raporta la un teren solid unde să creştem cu adevărat. Vorbesc despre decenţă pentru că indecenţa se manifestă astăzi grosier în toate aspectele societăţii, creând o dezrădăcinare cumplită pentru mult prea mulţi oameni. Tineri care nu mai ştiu ce înseamnă firescul, norma care îţi dă o imagine despre bun sau rău. Oameni care aleargă după recunoaştere avidă la locul de muncă în loc să îşi caute împlinirea în familie. Oameni care se raportează exclusiv la ei sau cei apropiaţi fără să simtă cea mai măruntă formă de empatie pentru cei care au nevoie de ajutor. Legi care ne obligă să urmăm lucruri în care nu credem. Idoli falşi. Puterea de a nu face nimic. Libertatea de a face totul.

Evident, nuanţele variază de la alb la negru prin tot spectrul de nuanţe de gri şi de aceea este importantă raportarea la modelele interioare. Revin de fiecare dată în mine, gândindu-mă la ce ar fi făcut bunica mea într-o anumită situaţie. Şi de cele mai multe ori ştiu când trebuie să continui, când este momentul să plec, când este timpul să mă opresc. Iar dacă nu găsesc, mă duc la mai în adânc, în credinţă, acolo unde răspunsurile apar atunci când zăboveşti şi ai vreme să le asculţi. Sau mă întorc către ţară şi mă inspir din decenţa cu care a trecut prin atâtea dureri.

Acum, de Crăciun, uitaţi-vă la modelele de lângă voi, poate că veţi găsi mai mult sens în ele decât în altă parte: la părinţii care vă susţin necondiţionat, la fraţii care sunt mereu acolo, la copiii care vă sunt model şi cărora le veţi fi model, la preotul care adună cadouri pentru copii, la colindătorii care duc tot ce adună la un cămin de bătrâni sau profesorul care continuă să îi înveţe colinde pe cei mici. Şi veţi vedea că atunci când descoperiţi un model potrivit pentru suflet, totul va părea firesc şi calea uşoară.

Crăciun Fericit!