Bradul de Crăciun: ce semnifică pomul de iarnă împodobit în case sau în localități. Tradiții de sărbători

Bradul de Crăciun: unul din elementele nelipsite din casele oamenilor sau din localități, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, este pomul de Crăciun. Istoria acestui obicei este una interesantă și datează din timpuri demult apuse. Dincolo de bucuria de a găsi cadouri sub brad, semnificația acestui simbol are mai multe valențe.

În zilele noastre, bradul de Crăciun, fie că este unul natural ori artificial, este împoobit încă din prima parte a lunii decembrie. Însă tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie.

Vezi MESAJE de CRĂCIUN 2025: Urări de Sărbători pentru cei dragi

Bradul de Crăciun: de ce se împodobește pomul de iarnă. Semnificații

Se alege un brad pentru a fi împodobit și nu altă specie de copac pentru că acesta rămâne veșnic verde, indiferent de anotimp. Astfel, bradul simbolizează eternitatea, tinerețea și speranța.

Originile obiceiului de a împodobi bradul de Crăciun sunt legate de solstițiul de iarnă, moment care celebrează viața și speranța. Ca simbol în creștinism, forma bradului aduce aminte de Sfânta Treime. Globurile și luminițele simbolizează stelele și darurile magilor, la nașterea lui Iisus Hristos.

Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.

Bradul de Crăciun: pomii, simbol al vieții

Pomii au fost un simbol al vieţii cu mult înainte de creştinism. În cea mai scurtă zi a anului, în decembrie, egiptenii antici duceau în casele lor ramuri verzi de palmier, care simbolizau triumful vieţii asupra morţii.

În aceeaşi perioadă a anului, preoţii druizi serbau solstiţiul de iarnă decorând stejarii cu mere aurii.

Până în secolul al XII-lea, pomii de Crăciun erau atârnaţi de tavan ca un simbol al creştinătăţii. Mai târziu, în Evul Mediu, în luna decembrie, în copaci erau atârnate mere roşii.

Acestea erau un simbol al lui Adam şi al Evei (alungaţi din Paradis din cauza unui măr), Pomii erau numiţi Copacii Paradisului.

Bradul de Crăciun. Origini și tradiții din diferite țări

Prima referire la un brad decorat pentru Crăciun a apărut la Riga, în Letonia, în 1510. Mai târziu, în 1521, prinţesa Helene de Mecklembourg a împodobit primul brad de Crăciun din Paris, după căsătoria cu ducele de Orleans.

O altă menţiune scrisă referitoare la împodobirea unui pom de Crăciun, în Germania, datează din 1531, potrivit Agerpres.

Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania. În anul 1804, soldaţii din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care şi-au decorat adăposturile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate Naşterii Mântuitorului.

Se consemnează că sărbătoarea Crăciunului cu împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1836. Tot din secolul al XIX-lea s-a păstrat tradiţia, iniţiată de un cofetar din statul Indiana (SUA), care propunea folosirea unor acadele în formă de baston alb, simbolizând puritatea

În Anglia, bradul de Crăciun a apărut prima dată în anul 1841, când prinţul Albert (de origine germană) a dăruit un brad soţiei sale, regina Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger, care ulterior a fost înlocuit cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit, potrivit Agerpres.

În literatură, prima menţionare a bradului împodobit datează din 1774, în "Suferinţele tânărului Werther" a lui Goethe, în care Werther o găseşte pe Lotta decorând bradul în duminica dinaintea Crăciunului. În Statele Unite, cartea pentru copii "Kriss Kringle's Christmas Tree", publicată la Philadelphia în 1845, a contribuit la răspândirea popularităţii bradului de Crăciun.

Bradul de Crăciun în România

În ţara noastră, primul brad împodobit de Crăciun a fost la palatul lui Carol I, domnitor (10 mai 1866 - 10 mai 1881) şi rege (10 mai 1881 - 27 septembrie 1914) al României.

În Palatul Regal de pe Calea Victoriei, în noaptea de Crăciun, invitaţii de seamă sosiţi la palat împodobeau bradul cântând colinde.

Și dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înţeles total diferit: bradul era un copac ritual tăiat la nunta sau la moartea cuiva. Obiceiul încă se păstrează în regiuni din Oltenia şi sudul Banatului. Astfel, în cadrul ritualului de înmormântare, bradul reprezenta ”nunta” mortului cu divinitatea şi natura.

Simbolul bradului se regăseşte în foarte multe piese de artă populară, precum covoarele, ştergarele şi iile.

În prezent, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite tradiţii atât în mediul urban, cât şi în mediul rural. În dimineaţa de 25 decembrie, copiii se trezesc bucuroşi şi nerăbdători să descopere ce daruri le-a lăsat Moş Crăciun sub brad.

După zilele de Crăciun, bradul rămâne decoraţiune de sezon, motiv de mândrie mai ales pentru gospodarii care sunt gazde în această perioadă.

În cele mai multe din casele românilor există obiceiul ca bradul să fie aruncat (ars în foc) înainte de Bobotează, urmând să se primenească locuinţa pentru sărbătoarea Botezului Domnului. În acel moment, nostalgia pomului de Crăciun este alungată, spre a se face loc Noului An, în deplinul sens al cuvântului.

Bradul de Crăciun. Legenda pomului veșnic verde

În apropierea iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre ţările calde, avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele.

Astfel aceasta a ajuns în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată.

Dar, în seara de Crăciun, s-a iscat un vânt puternic peste pădure şi toţi copacii şi-au pierdut frunzele. A scăpat bradul cel generous. Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul de bunăvoinţă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre au fost greutățile iernilor care au urmat.

O altă legendă, din nordul Europei, povesteşte că, odată, în vremi foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun