Ce este ileismul: Trucul străvechi care te ajută să gândești mai înțelept și să te cerți mai puțin cu cei din jur

Oamenii intră de multe ori în conflicte pe cele mai banale teme. Prietenii se rup din nimic și toată lumea are senzația că are dreptate.

Pandemia de COVID, războiul din Ucraina, politica, alegerile… toate au generat în ultima vreme adevărate falii în societate și în familie.

Dar cine are dreptate de fapt și de ce se întâmplă această radicalizare? Cercetătorii constată că este greu să raționezi echidistant, dar există modalități de a fi mai obiectiv și mai puțin părtinitor în gândire.

BBC vorbește despre ileism ca fiind o metodă eficientă. Pentru cine nu știe, ileismul este practica de a vorbi despre sine la persoana a treia, mai degrabă decât la persoana întâi.

Dispozitivul retoric este adesea folosit de politicieni pentru a încerca să dea cuvintelor lor un aer de obiectivitate.

În relatarea sa despre războiul galic, de exemplu, împăratul Iulius Cezar a scris „Cezar a răzbunat publicul” mai degrabă decât „Am răzbunat publicul”.

Mica schimbare lingvistică pare menită să facă afirmația să pară puțin mai mult ca un fapt istoric, înregistrat de un observator imparțial

Pentru urechea modernă, ileismul poate suna puțin prostesc sau pompos – și putem chiar să-i batjocorim pe oameni celebri care aleg să vorbească în acest fel.

Cu toate acestea, cercetările psihologice recente sugerează că ileismul poate aduce unele beneficii cognitive reale.

Atenție, doar atunci când este exersat intenționat. Dacă utilizarea lui este neintenționată, atunci putem vorbi despre altceva.

• Există cazuri cunoscute în care vorbirea la persoana a treia este un indiciu al tulburării de identitate disociativă (DID).
• Aceasta este o tulburare care se caracterizează prin comutarea persoanelor între una sau mai multe identități.

Dacă încercăm să luăm o decizie dificilă, a vorbi despre noi înșine la persoana a treia poate ajuta la neutralizarea emoțiilor care ne-ar putea conduce gândirea rătăcită, permițându-ne să găsim o soluție mai înțeleaptă la problema noastră.

Paradoxul lui Solomon: cum să dai sfaturi bune pentru alții și tu să le aplici dezastruos

Pentru a înțelege aceste beneficii ale ileismului, trebuie mai întâi să examinăm modurile în care oamenii de știință măsoară înțelepciunea raționamentului cuiva.

Studiul științific al înțelepciunii a fost condus de Igor Grossmann de la Universitatea din Waterloo din Canada.

Grossmann sa bazat mai întâi pe munca a numeroși filozofi pentru a decide asupra unei serii de „componente metacognitive” – inclusiv umilința intelectuală, recunoașterea punctelor de vedere ale altora și căutarea compromisului – care sunt considerate de obicei esențiale pentru luarea deciziilor înțeleapte.

Într-unul dintre primele sale studii, Grossmann le-a cerut participanților să se gândească cu voce tare la răspunsurile lor la diferite dileme.

Grossmann a descoperit că aceste teste de raționament înțelept au fost mai bune decât testele de IQ pentru a prezice satisfacția generală a oamenilor în viață și calitatea relațiilor lor sociale.

Studiile ulterioare ale lui Grossmann au relevat că înțelepciunea raționamentului oamenilor poate depinde de context.

În special, el a descoperit că scorurile lor de raționament înțelept tindeau să fie mult mai mari atunci când se iau în considerare situațiile altor oameni decât propriile dileme personale.

Grossmann a numit acest lucru „Paradoxul lui Solomon” după vechiul rege biblic, care era renumit pentru că îi sfătuia pe alții cu înțelepciune, luând în același timp o serie de decizii personale dezastruoase care, în cele din urmă, au lăsat regatul său în haos.

Este de multe ori cazul părinților care le oferă sfaturi bune copiilor, pe care ei însă nu le urmează sau al preoților către enoriași.

Problema pare să fie că atunci când facem alegeri personale, devenim prea cufundați în emoțiile noastre, care ne întunecă gândirea și ne împiedică să ne punem problemele în perspectivă.

Dacă am primit feedback negativ de la un coleg, de exemplu, sentimentul meu de jenă m-ar putea face să devin exagerat de autodefensiv.

Prin urmare, aș putea respinge opiniile lor fără să mă gândesc dacă sfaturile lor ar putea fi de ajutor pe termen lung.

Cum să fii mai înțelept

Ar putea ileismul să rezolve paradoxul lui Solomon? Ideea are sens intuitiv: prin trecerea la persoana a treia, descrierile noastre ale situației vor începe să sune ca și cum am vorbi despre altcineva și nu despre noi înșine.

Acest sentiment de detașare ne-ar permite să vedem o imagine de ansamblu, mai degrabă decât să fim prinși de propriile noastre sentimente, consideră specialiștii consultați de BBC.

Și asta este exact ceea ce Grossmann a descoperit într-un studiu cu Ethan Kross la Universitatea din Michigan din Ann Arbor.

Ei au arătat că oamenii care folosesc ileismul pentru a vorbi despre problemele lor au arătat o mai mare umilință intelectuală, capacitate de a recunoaște perspectivele celorlalți și dorință de a ajunge la compromisuri – crescându-și scorurile generale de raționament înțelept.

Ultimele studii arată că utilizarea regulată a ileismului poate aduce beneficii de durată gândirii noastre.

Lucrând cu Abigail Sholer, Anna Dorfman și colegii, Grossmann le-a cerut participanților să țină un jurnal zilnic timp de o lună în care să descrie o situație pe care tocmai o trăiseră.

Jumătate au primit instrucțiuni să scrie înregistrările la persoana a treia, în timp ce cealaltă jumătate să scrie la persoana întâi.

La începutul și la sfârșitul studiului, echipa a testat și raționamentul general înțelept al subiecților. După cum s-au sperat, cercetătorii au descoperit că, pe parcursul intervenției, participanții care au fost încurajați să folosească ileismul în jurnalele lor au văzut o creștere a scorurilor lor de raționament înțelept pe parcursul lunii.

Încurajându-ne să ne punem problemele în perspectivă, utilizarea ileismului ne poate ajuta, de asemenea, să avem un răspuns mai echilibrat la stresul zilnic.

Oamenii care au completat jurnalul la persoana a treia au raportat mai multe emoții pozitive după evenimente provocatoare, în loc să se oprească doar pe tristețe, frustrare sau dezamăgire.

foto: Pixabay