Ce înseamnă starea de urgență și cum poate fi pusă în practică, în România. Cine va prelua cele mai importante atribuții

În cazul României, decretarea „stării de urgenţă” este reglementată, în primul rând, în Constituţie, la articolul 93, sub titlul „Măsuri excepţionale”.

Raed Arafat și ministrul de Interne, Marcel Vela, devin actori principali în gestionarea crizei, prin funcțiile pe care le au. 

Statul va avea puteri sporite în raport cu cetățeanul și vor putea fi realizate achiziții în mod rapid, fără procedurile normale. Guvernul va putea cheltui fonduri pentru medicamente, materiale sanitare și dotări, ocolind birocrația și scurtând termenele. A spus-o sâmbătă seară chiar Klaus Iohannis.

• ARTICOLUL 93
  (1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
  (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora
  După cum se poate observa, textul constitutional precizează că instituirea, de către şeful statului, a stării de asediu sau de urgenţă se face „potrivit legii”. Despre ce „lege” este vorba, în acest caz?

Concret, vorbim despre ordonanţa de urgenţă nr. 1/1999 „privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă”.

Legea tratează la pachet ambele situaţii – „de urgenţă”, respectiv „de asediu”, situaţii relativ înrudite, dar complet diferite, din punctul de vedere al cauzelor şi, mai ales, al efectelor produse.

Ambele „stări” se instituie de Președintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru și publicat de îndată în Monitorul Oficial al României. În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, Președintele României solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate.

O definiţie a expresiei o putem afla încă din primul articol al OUG 1/1999.

• Articolul 1.
  Starea de asediu și starea de urgență privesc situații de criză ce impun măsuri excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării și securității naționale, a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre.

Cheia, în acest caz, care poate reprezenta pretextul instituirii stării de urgenţă, stă în expresia „prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre”.

România a mai fost în stare de urgență cu prilejul celei de-a cincea mineriade, cea din 1999.

Sursă: Digi24.ro