Cultul lui Mithras, una dintre cele mai vechi credințe ale romanilor din Apulum. Zeul misterelor, al inițierii și al secretului

Una dintre vechile credințe ale orașului Apulum a fost cultul lui Mithras. În orașul roman au fost descoperite mai multe artefacte care arată importanța sa pe aceste meleaguri.

Este vorba în primul rând despre un mithraeum, mai multe reliefuri și inscripţii, din care arheologii au tras concluzia că zeul avea mulți adoranţi proveniţi din mediul militar.

Potrivit unor cercetări ale istoricilor de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, în cele 2 orașe de la Apulum se cunosc zeci de adepți ai cultului, ceea ce duce la concluzia că aici ar fi fost a doua comunitate ca importanță din Dacia, după capitala provinciei romane.

Pe parcursul provinciei Dacia s-au descoperit peste 300 de obiecte mithraice, în care predomină reliefurile, alături de reprezentări ale divinităţilor secundare din cadrul cultului.

Cultul zeului Mithras roman derivă din vechile forme religioase orientale şi este un cult de mistere născut din interpretatio Romana, cred istoricii.

Doctrina inițierii. Cultul lui Mithras la Apulum

Potrivit unui studiu realizat de istoricii de la muzeu, într-un proiect comun cu Primăria Alba Iulia și cu universitatea din oraș, doctrina mithraică se baza pe trei fundamente principale: tauroctonia (relieful central, cu scena uciderii taurului), mithraeum-ul şi sistemul gradelor de iniţiere.

Redăm mai jos fraagmente dintr-un articol pe acest subiect, realizat în cadrul proiectului:

Inaccesibil oamenilor de rând, cultul mithraic era destinat exclusiv bărbaţilor şi avea şapte grade de iniţiere: corax, nymphus, miles, leo, Perses, heliodromus şi pater.

„Liturghia” se ţinea în sanctuare (mithraeum) subterane, departe de ochii lumii, reunindu-i la cină pe membrii săi. Sanctuarul trebuia să fie replica în miniatură a universului şi a celor şapte sfere (planete).

În interiorul zidurilor mithraeum-urilor, la lumina pală a opaiţelor, mai mult în întuneric decât în lumină, se desfăşura o liturghie mithraică obişnuită.

Actorii ceremoniei îmbrăcau haine potrivite, unii dintre ei chiar măşti sau diferite simboluri personale. Se spălau pe mâini şi faţă în bazinul sanctuarului.

Încăperea fără ferestre inducea o atmosferă tainică. Altare şi statui mobilau camera sanctuarului, iar aerul erau greu respirabil, nu doar de la dificultăţile de aerisire, ci şi de la mirosul greoi al uleiului opaiţelor ori al fripturilor prăjite în sanctuar.

Un amestec de arome, lumini şi umbre, parte a unui tablou misterios, dar şi uşor neliniştitor, în care doar sunetul cântecelor murmurate în cor sau al rugăciunilor sfâşiau liniştea unui loc perpetuu iniţiatic.

Credincioşii cultului nu erau puţini la Apulum, majoritatea lor fiind militari. Lăsându-şi afară armele grele, odată intraţi în sanctuar descopereau o lume în care se lăsau iniţiaţi.

Liberţi, soldaţi şi ofiţeri (dintre care cel mai rezonant nume este cel al Marcus Valerius Maximianus, legatus augusti, probabil cu rol în răspândirea cultului printre soldaţii Legiunii XIII Gemina), deopotrivă, se plecau în faţa neînvinsului Mithras, a reliefurilor care i-au surprins scena atât de iubită de toţi, a uciderii taurului.

Cel care conducea o astfel de comunitate (pater) trebuia să parcurgă şapte grade de iniţiere şi să fie bun cunoscător al astronomiei.

Iniţiaţii trebuiau să rostească un jurământ sacru, pe care un papirus celebru antic ni-l relevă în următoarea formulă:

„Jur pe numele zeului, care separă cerul de pământ, lumina de întuneric, ziua de noapte, estul de vest, viaţa de moarte şi creaţiunea de dispariţie că voi păstra şi voi ţine misterele primite de El […] Dacă voi păstra jurământul, să fiu purtat de noroc, dar dacă nu, să fiu blestemat.

Drumul meu pe scara sferelor să fie urmărit de Cautopates şi de Cautes. Nabarze Sol Invictus Mithras”.

Banchetele încheiau astfel de ceremonii iniţiatice, în care se serveau pâine cu vin, dar şi mâncăruri gătite în special din păsări.

Ipostazele zeului Mithras în arta romană se raportează la episoadele esenţiale din viaţa sa: naşterea din stâncă (Mithras Petrogenitus) sau uciderea taurului (Mithras Tauroctonus).

Monumentul de la Partoș

Arta sculpturală de la Apulum, de multe ori cu evidente „anomalii” iconografice, îl întruchipează pe zeu în ipostaza de Mithras Tauroctonus, în care Mithras apare ca un personaj îmbrăcat în haine persane şi purtând pe cap o bonetă frigiană, mai spun arheologii.

Un astfel de monument, cel mai mare de acest gen din Dacia, a fost găsit în anul 1905 în Partoş (Colonia Aurelia Apulensis) şi ocupa, probabil, o poziţie centrală în sanctuar.

Mai multe piese arheologice au fost strânse de către custodele de atunci al muzeului din Alba Iulia, Adalbert Cserni. Din corespondenţa acestuia cu renumitul specialist în studii mithraice, savantul Franz Cumont, reiese atât interesul său pentru descifrarea iconografiei zeului la Apulum, cât şi integrarea timpurie a descoperirilor de aici în sfera ştiinţifică mondială.

”Concurență” cu religia creștină

Răspândirea creştinismului în cursul secolelor III-IV a provocat o adevărată prigoană împotriva zeului, care a fost scos din Panteonul roman.

Se mai vorbeşte încă de o posibilă „concurenţă” a mithraismului cu religia creştină, fundamentată de un suport teologic şi spiritual asemănător.

Cu toate că în anul 307, împăratul Diocleţian îl proclamă la Carnuntum ca zeu protector al întregului Imperiu Roman, Mithras este „alungat” treptat din oraşe, sanctuarele sale fiind devastate şi furate, iar misterul altarului central uitat.

Un zeu pe care, totuşi, astăzi lumea modernă continuă să îl redescopere şi să îl recreeze, ca pe un zeu „ezoteric”, chiar semicreştin, numit sugestiv Mithras Internetus.

Sursă: Proiectul desfăşurat de Universitatea „1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia (prin Departamentul de Istorie, Arheologie și Muzeologie) în parteneriat cu Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, prin care s-a încercat

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News