Demența și frica de muște, motivul pentru care zeci de femei au fost arse pe rug la Alba Iulia fiind acuzate de vrăjitorie

Zeci de femei au sfârșit tragic, la Alba Iulia, arse pe rug, din cauza demenței, Annei Bornemisza, soția principelui Mihai Apafi I, cel care a condus Transilvania în perioada 1661-1690.

Cronicarii timpului notau că execuţiile au fost atât de numeroase încât nici iarna nu se risipea mirosul de mortăciune, iar romancierul Mihail Diaconescu descria plastic că, „toată suflarea Ardealului ştia că la Alba diavolii stăpânesc oraşul fără nicio oprelişte”.

Motivul pentru care Mihai Apafi a dus o adevărata vânătoare de vrăjitoare și a condamnat la moarte femei nevinovate este relatat în cartea Memoria Urbis, de către istoricul Cristian Ioan Popa.

Totul a început cu o demență a principesei și o frică a acesteia de muște. Era atât de speriată de ele încât credea că sunt vrăjitoare transformate în muște, care vor să o atace.

De la frică la arderea pe rug a femeilor nevinovate a fost doar un pas. Un pas făcut de principele Mihai Apafi I, un principe care consuma extrem de mult alcool.

Despre Mihai Apafi I puteți citi aici: Principele din Alba Iulia, care a iubit alcoolul, a interzis tutunul și a ”vânat” vrăjitoarele: 25 de femei condamnate pe nedrept

Cine a fost Anna Bornemisza

S-a născut în prima jumătate a secolului al XVII-lea, cel mai probabil în anul 1630, în una dintre cele mai vechi familii de nobili unguri din Transilvania, fiind fiica lui Pal Bornemisza de Berhida şi Petrilin şi a Annei Kendeffy.

Se căsătorește cu Apafi în vara anului 1653 și primește dar de nuntă cetatea Făgărașului, loc pe care l-a preferat pentru mult timp condiţiile în care Palatul Princiar de la Alba Iulia, reședința principilor Transilvaniei, a fost distrus de turci şi tătari în timpul marilor invazii din 1658 şi 1662.

L-a ajutat pe Mihai Apafi în rolul său de principe al Transilvaniei, și  avut o mare influenţă asupra lui, asupra modului de gândire, asupra deciziilor şi acţiunilor acestuia. De asemenea era capabilă să-i dea principelui sfaturi extrem de pertinente în domeniile politicii şi diplomaţiei, notează istoricul Cristian Ioan Popa.

Pasionată de lectură și cultură  a dezvoltat la Făgăraş reţeaua de şcoli de la sate, punând accentul pe învăţământul în limba maternă şi pe educaţia fetelor. Însă, ca stăpână a cetăţii Făgăraş, în 1675, a impus măsuri severe împotriva indisciplinei, inclusiv pedepse cu moartea.

Demența și frica de muște

La un moment dat boala pe care se pare că o avea din copilărie se accentuează, cade la pat și pentru o bună perioadă rămâne închisă în camera sa. Au fost aduși cei mai buni medici din Transilvania, dar boala și-a spus cuvântul.

Mania ei era legată, în mare parte, de o teamă exagerată de muşte, pe care le lua drept vrăjitoare venite să-i facă rău. Era suficient să vadă o muscă şi era cuprinsă de panică. Se ascundea sub pat, după sobă sau se urca în podul palatului doar pentru a scăpa de ele.

Dacă vedea vreo muscă pe masă, punea să fie schimbate imediat tacâmurile. „Uneori plângea cu suspine şi spunea că nu poate scăpa de ele cu niciun chip, alteori râdea nefiresc de tare şi spunea că le-a biruit”.

Obsesia că cineva lucrează împotriva ei prin vrăji avea, se zice, rădăcini în multele încercări prin care a trecut pentru a deveni mamă. Principesa și soțul ei au avut foarte mulți copii, dintre care numai unul a ajuns la vârsta maturităţii, Mihai Apafi II, ultimul principe al Transilvaniei, ceilalţi murind la vârste foarte fragede, mai precizează Cristian Ioan Popa.

Ruguri aprinse în Alba Iulia: Vânătoarea de vrăjitoare

Drept urmare și el cu un psihic și o gândire înecată în alcool, Apafi a început vânătoarea vrăjitoarelor din Transilvania. Au existat procese pentru vrăjitorie în toate târgurile din Transilvania. De la o simplă bănuială, femeile erau luate din case, învinuite şi schingiuite.

În capitala principatului, execuţiile au fost atât de numeroase încât nici iarna nu se risipea mirosul de mortăciune. Romancierul Mihail Diaconescu descria plastic că, „toată suflarea Ardealului ştia că la Alba diavolii stăpânesc oraşul fără nicio oprelişte”.

Cel mai legendar caz de vrăjitorie a fost cel al Ilenei Lenart din Dej, vestită pentru farmecele sale. Se spune că la ea ar fi apelat pentru diverse vrăji mai multe soţii de nobili, motiv pentru care Ileana a fost condamnată la moarte.

Au fost osândite și femei care nu au avut de-a face cu practicarea magiei negre, dar care au îndrăznit să vorbească sau să glumească pe seama bolii principesei.

Aşa s-a întâmplat cu o săsoaică tânără, necăsătorită, de la Sebeş şi cu Maria Ásztálos, o catolică cu doi copii, adusă pentru a fi judecată la Alba Iulia tocmai de la Reghin.

Condamnările de o cumplită cruzime au adus, la acea vreme, printre locuitorii oraşului, multă îngrijorare, spaimă, ură şi nevoia adâncă de răzbunare, mai notează cronicarii vremii, citați de istoricul din Alba Iulia.

În paralel cu execuțiile femeilor nevinovate, boala principesei avansa.

Moartea Annei Bornemisza

Potrivit istoricilor la data de 3 august 1688, la ora 10 seara, Anna Bornemisza s-a stins din viaţă. A fost înmormântată fără prea multe pregătiri, vremurile tulburi nepermiţând un ceremonial pe măsură.

Trupul ei a fost zidit în sacristia bisericii din Mălâncrav (actualul judeţ Sibiu), ctitorie a familiei. Aici a rămas în total anonimat până în anul 1942, când osemintele sale au fost înhumate, alături de ale lui Mihai Apafi I, în Biserica Reformată din Cluj, potrivit istoricului Cristian Ioan Popa.

Proiectul Memoria Urbis a fost desfășurat de Universitatea „1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia (prin Departamentul de Istorie, Arheologie și Muzeologie) în parteneriat cu Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia.

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News