DOCUMENTAR: Primii ani în care s-a sărbătorit ziua de 1 Mai, sub comuniști. Cum se derulau evenimentele la Alba Iulia și Cugir.

Din cauza epidemiei de coronavirus care a cuprins întrega lume, ziua de 1 Mai va fi una aparte pentru românii, care erau obișnuiți să iasă la grătare la iarbă verde sau într-un mini-concediu la mare.

Aceștia vor sărbători ziua de 1 Mai fiecare acasă alături de familie, astăzi fiind interzise grătarele în zonele de agrement, ieșirile în aer liber și petrecerile în spațiile publice.

În cele ce urmează vă vom prezenta un documentar legat de sărbătoarea Zilei de 1 Mai, în Cugir (anul 1946, respectiv anul 1949), imediat după încheierea celui de-al doilea Război Monidal și instaurarea regimului comunist, și apoi sărbătorile dedicate zilei de 1 Mai, în Municipiul Alba Iulia în anul 1954 și anul 1959.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice ale regimului cu manifestații de amploare pe străzi și stadioane.

Regimurile comuniste încercau să ducă tradiția unei mișcării muncitorești internaționale, apărută sub egida celei de-a doua Internaționale.

Ziua de 1 Mai era cunoscută sub diferite denumiri: „Ziua solidarității și a frăției între popoare”, ca mai apoi „Sărbătoarea Internațională a celor care muncesc. Ziua Frăției muncitorilor din toate țările”.

1 mai 1946 la Cugir

În aceea dimineașă, muncitorii „Uzinelor Copșa – Mică Cugir, s-au prezentat la muncă îmbrăcați în haine de sărbătoare, încolonați de către reprezenații sindicatelor muncii, s-au îndreptat spre locul de desfășurare a sărbătorii. Cum se obișnuia, la astfel de evenimente, oamenii muncii au deflilat prin fața tribunei oficiale.

A luat cuvântul și a votbit în fața asistenței prezente, Gheorghe Barbu – din partea Sindicatului oamenilor muncii, urmat la cuvânt de primarul orașului Cugir, reprezentanții partidelor politice ale vremii Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Comunist Român (PCR).

1 mai 1949 la Cugir

În acel an cu ocazia Zilei Internaționale a Omenilor Muncii, oficialii de partid din oraș arborează pe Dealul Cetății un drapel mare roșu: „sus în vârful Cetății, ce străjuiește în marginea Cugirului, flutură drapelul roșu…”.

Prin definiţie, culoarea roşie a fost dintotdeauna asociată cu comunismul şi chiar cu socialismul actual, care nu este în esenţă decât un fel de „comunism cosmetizat”, adaptat noilor realităţi geopolitice, China de astăzi.

Culoarea roşie a fost aleasă de comunişti pentru că în concepţia acestora, roşul simboliza sângele vărsat de muncitori în lupta cu opresorii capitalişti. Toate marile alianţe şi organizaţii internaţionale de orientare socialistă şi comunistă, icluzând aici Prima, a Doua şi a Treia Internaţională au folosit roşul drept culoare definitorie.

Ca în fiecare an și în 1949, de ziua celor care muncesc, orașul a fost împodibit cu drapele ale P.C.R, lozinci, flori.

Desfășurarea mitingului a avut loc în Piața de Sus a orașului, în zona actualului local „Șureanu”- unde a fost amplasată tribuna oficială.

Pe lângă muncitorii aduși din cele două fabrici din oraș, au participat în acele zile și „bărbați, femei, copii în haine de sărbătoare”.

Printre invitați, la tribună s-au aflat Ilie Cocev – secretarul adjunct al Partidului Muncitoresc Român (P.M.R) filiala Hunedoara –Deva, care a rostit și un discurs, în care a evidențiat istoricul și însemnătatea zilei de 1 Mai, secretari de partid, directori, șefi de instituții.

Alături de oficialitățiile comuniste ale vremii, în tribuna oficială se aflau și fruntașii clasei muncitoare:”fruntașii în producție, inovatorii, care prin eforturile lor au contribuit la îndeplinirea programului de producție”.

Pentru a-si demonstra superioritatea fata de vechiul regim partidul lanseaza dupa nationalizare intrecerile socialiste de productie de toate felurile: individuale, colective, între fabricile din judet, cu fabricile din alte judete etc.

Muncitorii sunt încurajați să lucreze nebunește fiind evidentiați în public la gazetele de perete obligatorii în toate secțiile fabricii și în toate instituțiile publice. Ele se doreau a fi un fel de mini ziare iar responsabilii lor erau aspru criticați dacă nu își făceau treaba foarte bine.

În epocă, fruntașii clasei muncitoare, erau răsplătăți de către organalele de partid comuniste cu Medalia Muncii, și era oferită acelora care obțineau realizări considerate deosebite în diferite domenii de activitate.

Ținând în mână câte un drapel mai mare sau mic, muncitorii din Cugir defilau în fața tribunei oficiale, în coloane acompaniați de muzica de fanfară. Primii care defilau erau muncitorii din secțiile fruntașe în producție, urmați de colegii lor din celelate secții de producție.

Aceștia sunt urmați de țăranii muncitori, UTC-iștii, Uniunea Populară Maghiară (UPM), sportivii și elevii școlilor din oraș. Coloana este încheiată de către echipele de pompieri.

La finalul defilărilor de 1 Mai, toată lumea se îndrepta spre pădure, pentru o porţie de mici şi bere în mijlocul naturii.