EDITORIAL Dan Lungu: Cum mi-a promovat „rețeaua suveranistă” un editorial în care îi criticam pe suveraniști

În zilele în care trăim, mediul online e un fel de balamuc în care, cu sau fără diagnostic clinic, niște smintiți zburdă liber, fără protecția cămășii de forță. Că deh, în mediul online e permis orice, iar Facebook-ul sau TikTok-ul suportă atât duhul blândeții, cât și veninul prostiei. De la postările cu nepoțeii, Biserica, credința sau cafeluța de dimineață e doar un mic pas până la dezlănțuirea suveranistă, care aduce cu ea înjurături ca la ușa cortului. Ce mai contează că la începutul postului ai îndemnat la bunătate, pocăință și iubire, e de ajuns ca „dracul politic” să te zgândăre puțin și ai uitat de asceză.

Dacă vrei să vezi Bălăceanca în varianta virtuală, e nevoie doar să critici un derapaj al „patrioților” de ocazie.

În 1 Decembrie, de Ziua Națională, am scris un editorial în care spuneam că dacă huidui, urli și fluieri în timpul intonării imnului național nu ești patriot, ești un mare idiot. Nu am scris pentru like-uri și în niciun caz nu m-am gândit că voi câștiga apreciere, ci poate câteva frigidere umplute cu înjurăturile „patrioților creștini”. Am scris pentru că prostia și nesimțirea trebuie taxate, iar, fără o reacție critică, s-ar putea să credem că acestea formează normalitatea.

CITEȘTE ȘI: Editorial Dan Lungu: Dacă urli și huidui în timpul Imnului Național, nu ești patriot, ești idiot

Am scris din respect pentru militarii, majoritatea tineri, al căror moment a fost pătat de manifestările golănești ale unor așa-ziși patrioți. Am scris pentru mamele sau bunicile care își urmăreau, cu lacrimi în ochi, copiii sau nepoții, elevi militari, la prima paradă.

Am scris pentru copiii, aduși cu bucurie de părinți, pentru a învăța dragostea adevărată de neam și de țară. Am scris pentru România mea, pe care o iubesc din toată inima și care merită cetățeni care să o respecte, nu idioți care calcă în picioare valorile naționale. Apropo, le mulțumesc sincer tuturor celor care au citit, au apreciat și au distribuit postarea mea, dar și celor care au avut reacții similare față de incidentul de la Alba Iulia.

De aici a fost doar un pas până când bunicuța, care până mai ieri propovăduia iubirea pe Facebook, a uitat de post și de credință, vărsând veninul virtual în valuri de comentarii. I s-au alăturat niște seniori, care în poze păreau respectabili, însă dezlănțuirea din mediul virtual a deconspirat faptul că părul alb nu e mereu însoțit de înțelepciune.

Nu au lipsit nici tinerii sau gospodinele, dar nici creștinii cu cruce și mesaje biblice la profil. Cu toții au ridicat piatra și, orbiți de manipularea la care sunt supuși de ani de zile, au început o inchiziție în piața publică a mediului virtual.

Am aflat că „mă-ta” e prezentă mereu în înjurăturile celor care pozează în patrioți și creștini, dar niciodată nu are cratimă. Apoi, am constatat că jumătate dintre conturile care comentează frecvent sunt false și repetă obsesiv același mesaj (obsesia zilei a fost „cafeaua lui Moșteanu”). Am văzut cum bărbați, care postează cu seriozitate fotografii cu familia tradițională și copiii, înjură folosind fetișuri homosexuale.

Și, dacă tot mi-am asumat să accept gălețile de lături, de ce să nu fac și un experiment social? Am început astfel să răspund fiecărui mesaj, direct, adaptat, uneori cu seriozitate sau alteori cu ironie.

Editorialul meu a ajuns astfel în bula suveranistă și de aici a fost rostogolit în toate grupurile virtuale în care acești oameni trăiesc, zi de zi, hrănindu-se cu informații obscure.

Am început să îi enervez, în speranța că voi genera și mai multă reacție. Conturi reale sau troli, cu toții au năvălit asupra postării de pe Alba24, devenit, fără să își dea seama, promotorii acesteia.

Fiecare comentariu genera, indirect, viralizarea postării, care ajungea astfel la tot mai mulți oameni. Așa funcționează rețelele de socializare, iar aceasta e rețeta pe care adepții lui George Simion și Călin Georgescu o folosesc cu succes pentru a-și transmite mesajele.

Pentru mine, a fost un exercițiu de „reverse marketing” și am constat cât de ușor a funcționat. Nu numai că au ajutat la creșterea impactului postării, dar suveraniști înrăiți au distribuit postarea, în speranța că vor atrage un impact negativ.

La 3000 de aprecieri directe pe pagină (față de câteva zeci cât a avut ultimul meu editorial), am încheiat experimentul. E înspăimântător cât de repede poate această așa-zisă „rețea suveranistă” să viralizeze un mesaj pe rețelele de socializare.

Dacă eu am reușit, în câteva ore, să folosesc acești oameni pentru a promova un editorial critic la adresa lor, gândiți-vă ce se poate întâmpla cu mesajele țintite ale celor care au interes direct în a-i manipula. Nu înțelegem pentru că nu am intrat sau nu am stat în bula lor virtuală, însă aceasta a fost rețeta prin care Georgescu a ajuns, peste noapte, candidatul votat de peste 2 milioane de români.

Aici e o altă lume, în care creierele se spală folosind din abundență mesajele patriotice, punând accent pe frustrările și dezamăgirile oamenilor, dar mai ales pe lipsa de educație, în special educația privind înțelegerea democrației.

Pentru mine, rețeaua suveranistă a fost un ajutor nesperat, care mi-a permis să ajung organic la cât mai mulți cititori, mulți dintre ei care mi-au apreciat editorialul. La ora la care scriu aceste rânduri, am depășit 3.700 de aprecieri directe, alte câteva mii indirecte și peste 1000 de comentarii, iar mesajele pro și contra continuă să curgă. Fiecare înjurătură suveranistă atrage și un mesaj pozitiv și crește numărul de aprecieri. Ei încă nu și-au dat seama…

Dragii mei, aceasta e lumea care, la următoarele alegeri, va decide președintele României și direcția acestei țări. Credeți că sunteți pregătiți?