Erou de război din Alba, mort într-un lagăr sovietic, contestat în instanță de AJPIS cu argumente de pe Wikipedia

Un bărbat din Alba, Ioan Daisa, în vârstă de 81 de ani, fiul unui soldat român care a murit prizonier într-un lagar URSS, în cel de Al Doilea Război Mondial, a dat în judecată Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială Alba pentru a primi indemnizație de urmaș. 

În instanță, juristul AJPIS Alba care a reprezentat instituția și-a formulat apărarea pe baza informațiilor de pe Wikipedia și a pierdut procesul. 

Mai exact, acesta a citat din Wikipedia câteva informații fără relevanță, referioare la anexarea Basarabiei la URSS. Judecătorii Tribunalului Alba au considerat că informațiile citate nu au nici o legătură cu dosarul de față. 

În data de 22 septembrie 2023, magistrații Tribunalului Alba au dat o decizie în dosar.

Funcționarii i-au negat calitatea de erou

Mihai Daisa este considerat erou de război în localitatea Gârbova de Sus încă de acum peste 60 de ani.

Camarazii săi de arme au confirmat în fața instanței, în 1949, că soldatul a murit în lagărul rusesc.

Atunci când fiul soldatului a mers la AJPIS pentru a cere indemnizația de urmaș, funcționarii instituției i-au refuzat însă cererea pe o interpretare istorică, eronată, după cum avea să arate instanța.

Drept urmare, bărbatul a trebuit să meargă dea în judecată instituția, pentru drepturile sale.

În fotografie este monumentul eroilor de război din Gârbova de Sus care au murit pe front sau în lagăr, în Cel de Al Doilea Război Mondial. (sursă foto Asociația Pro Gârbova de Sus).

Tatăl prizonier de război, erou, decedat în lagărul URSS

Tatăl său a fost militar în perioada celui de – Al Doilea Război Mondial, luptând împotriva Uniunii Sovietice pe frontul de est.

La data de 23.08.1944, după întoarcerea armelor împotriva Germaniei, tatăl său a fost luat prizonier de către armata sovietică şi trimis într-un lagăr din localitatea Citova.

După câţiva ani, foşti camarazi de-ai săi de război, reveniţi din prizonierat acasă, la Gârbova de Sus, au anunţat familia tatălui său despre decesul acestuia în lagărul din Uniunea Sovietică. Acesta a murit în lagăr când avea vârsta de 28 de ani.

În acest context, soția soldatului a formulat o acţiune la Judecătoria Populară Mixtă Aiud, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate decesul soţului.

În cadrul acestui proces, au fost audiaţi martori care au confirmat faptul că bărbatul a decedat în lagăr. Instanţa a admis acţiunea şi Mihai Daisa a fost declarat mort de judecătorii anului 1949.

• Din întreaga documentaţie depusă odată cu cererea sa, rezultă faptul că tatăl său a fost luat prizonier după data de 23.08.1944 şi că a decedat în prizonierat, fiind evident, într-o logică elementară, că dispariţia sa pe frontul Moldovei, urmată de moartea sa în lagăr, sunt consecinţele luării sale ca prizonier de către armata sovietică.

De altfel, luarea în prizonierat a tatălui reclamantului, urmată de decesul său în lagăr, au fost evenimente de notorietate în localitatea în care acesta s-a născut şi a locuit, el fiind considerat, după mulţi ani, erou al celui de Al Doilea Război Mondial.

Fiica unui camarad de arme, martor în proces

Daisa Mihai este menționat în cartea ”Nemuritorii, Eroii Neamului din Gârbova de Sus care au căzut în cele două Războaie Mondiale”, de autoarea Istina Sima, care a vrut să fie și fost martor în proces.

Istina Sima a povestit cum tatăl ei a fost camarad de arme cu Mihai și că acesta a reușit să plece de pe front, dar Mihai Daisa nu a mai apucat drumul spre casă.

Apărare bazată pe Wikipedia

În fața instanței, juristul a apărat AJPIS și a susținut că dacă tatăl reclamantului a dispărut nu înseamnă neapărat că a ajuns prizonier la ruși, se arată în motivarea instanței.

”Pârâta a precizat că, în interpretarea istorico-teleologică a textului legal, în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial, România a fost aliată cu Germania până la schimbarea de alianţă de la 23 august 1944 cu URSS finalizată cu încheierea armistiţiului de la 12 septembrie 1944.

S-a reţinut că, potrivit Wikipedia până la data de 04 septembrie 1944 Moldova aparţinea României, aşadar dispariţia părintelui pe frontul Moldovei la data de 23 august 1944, nu este echivalent cu constituit prizonier în URSS.

„ Uniunea Sovietică Socialistă Moldovenească (în româna moldovenească cu alfabet chirilic; abreviată RSS Moldovenească sau RSSM) a fost o republică constituentă a Uniunii Sovietice din 2 august 1940 până în 1991, exceptând perioada 1941 – 1944. când a fost Guvernământul Basarabiei în cadrul României.”

Magistrații Tribunalului Alba: organizarea Basarabiei în URSS nu are legătură cu dosarul de față

Judecătorii Tribunalului Alba au respins apărarea juristului AJPIS și i-au spus că nu are nici o legătură cu dosarul de față.

La începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, tatăl reclamantului a fost încorporat în armata română luptând pe frontul de est iar, după întoarcerea armelor împotriva Germaniei, acesta din urmă a fost luat prizonier de către armata sovietică şi trimis într-un lagăr din localitatea Citova.

În fotografie sunt tineri din Gârbova de Sus care au plecat pe front și au decedat. Aceștia sunt considerați eroi ai localității.

Ulterior, în anul 1949, ca urmare a unei acţiuni introduse de mama reclamantului tatăl acestuia a fost declarat mort fiind întocmit întocmit actul de deces în care este consemnată data decesului – 28.02.1949, precum şi locul decesului – localitatea Citova.

Din dosar reiese că, mai întâi, tatăl reclamantului, după semnarea armistiţiului la data de 23.08.1944, a fost dat dispărut pe Frontul de Est iar, apoi, a decedat în anul 1949 în localitatea Citova.

Ca atare, este fără dubiu că tatăl reclamantului mai întâi a fost luat prizonier de armata sovietică în anul 1944, urmând pentru acesta mai mult de 4 ani de prizonierat , destinul său tragic încheindu-se cu moartea într-un lagăr de prizonieri în anul 1949.

• Argumentele pârâtei (expuse prin întâmpinare şi în cuprinsul actului atacat) legate de organizarea Republicii Moldova pe timpul URSS nu au absolut nicio legătură cu situaţia din dosarul de faţă.

Drept urmare magistrații i-au dat dreptate bărbatului, reclamantului și au obligat AJPIS Alba în primă instanță să îi ofere indmenizația de urmaș.

Momentan decizia nu este definitivă și poate fi atacată în apel.