„Este ca jarul într-o groapă pentru grătar.” Reacțiile nucleare au repornit la Cernobîl. Procesul evoluează lent

La 35 de ani de la cel mai grav accident nuclear din lume, explozia centralei nucleare de la Cernobîl din Ucraina, reacțiile de fisiune mocnesc din nou în masele de combustibil de uraniu îngropate adânc în interiorul unei hale de reactor deteriorate.

Acum, oamenii de știință ucraineni se străduiesc să stabilească dacă reacțiile se vor distruge singure – sau vor necesită intervenții extraordinare pentru a evita un alt accident, scrie sciencemag.org.

Senzorii urmăresc o creștere a numărului de neutroni, un semnal de fisiune, a raportat săptămâna trecută Anatolii Doroshenko de la Institutul pentru Probleme de Siguranță a Centralelor Nucleare (ISPNPP) din Kiev, Ucraina, în timpul discuțiilor despre dezmembrarea reactorului.

„Există multe incertitudini”, spune Maxim Saveliev al ISPNPP. „Dar nu putem exclude posibilitatea unui accident”.

Numărul de neutroni crește încet, spune Saveliev, sugerând că oamenii de știință mai au câțiva ani pentru a afla cum să înăbușe amenințarea.

Orice remediu pe care el și colegii săi îl vor găsi vor fi de un interes deosebit pentru Japonia, care face față consecințelor propriului său dezastru nuclear de acum 10 ani la Fukushima, notează Hyatt.

Oamenii de știință ai guvernului ucrainean încearcă să înțeleagă dacă aceste reacții vor dispărea aşa cum au apărut, adică singure, sau dacă va fi necesară o intervenție pentru a evita un accident, chiar dacă, evident, nu se vorbeşte de consecințe comparabile cu cele din urmă cu 35 de ani, ci despre un eveniment mult mai mic.

„Este ca și cum ar fi jăratic într-o groapă pentru grătar”, spune Neil Hyatt, chimist expert în materiale nucleare la Universitatea din Sheffield, într-un interviu acordat revistei Science..

Când s-a topit nucleul reactorului, tijele de uraniu folosite drept combustibil, învelişul lor de zirconiu, tijele de grafit și nisipul s-au revărsat ca lava.

Au precipitat în pivnița de la intrarea în reactor unde s-au pietrificat în ceea ce se numește FCM (Fuel containing material – material care conține combustibil) adică 170 de tone de uraniu iradiat.

„Sarcofagul” construit în jurul reactorului la un an după accident a permis să intre apa de ploaie, apă care încetinește neutronii și, prin urmare, crește probabilitatea unei coliziuni cu uraniul.

Noua manta trebuia să protejeze și reactorul de apă și așa a şi făcut până când, în unele locuri, numărul neutronilor a început să crească din nou, aproape dublându-se în patru ani, la camera 305/2.

Se estimează că odată cu uscarea FCM, coliziunile dintre neutroni și atomii de uraniu vor fi mai ușoare, caz în care reacția de fisiune ar putea accelera exponențial, eliberând energie nucleară într-un mod necontrolat.

Nu cum s-a întâmplat în 1986, subliniază oamenii de știință ucraineni.

Efectul ar fi unul limitat, dar ar putea provoca totuşi prăbușirea unor secțiuni instabile ale clădirii, eliberând praf radioactiv în noua structură de protecție.

Sursă: G4media.ro, sciencemag.org

Sursă foto: Documentar HBO Cernobyl