EXIT- POLL din lumea reală. La țară, nu se vede niciun ”proiect de țară”. Reportaj ”de alegeri” din Podișul Secașelor

Câteva afișe răzlețe pe porțile oamenilor și flyere strecurate pe sub gard de echipele plictisite ale caravanelor de partid. Cam așa a decurs campania electorală prin satele îmbătrânite din jurul municipiului Alba Iulia. Oamenii n-au auzit de „consolidarea unor procese care au evoluat în sens pozitiv” (Ion Iliescu), de „normalitate, speranță și soluții realiste” (Alina Gorghiu), de ”politici pentru cele trei mari domenii în care dacă nu se face nimic vom avea mari probleme” (Traian Băsescu), de ”o nouă clasă politică” (Nicușor Dan) sau de o Românie ”prosperă și puternică” (Klaus Johannis). Pensiile de 4-500 de lei, după zeci de ani de trudă la CAP, pe propriile terenuri, sunt principala problemă a oamenilor. La doar un buton de pe telecomandă distanță de lumea imaginară a alegerilor de la televizor, de comentarii și exit-polluri, lumea reală a satului românesc are alt ritm și alte probleme.

La secția de vot amplasată în fosta școală din Colibi (comuna Ohaba), sunt așteptați la vot 31 de alegători. Atâția locuitori mai are satul, în total, iar cel mai tânăr votant are aproximativ 50 de ani. Lumea nu se grăbește să voteze. De dimineață, a venit un singur locuitor. ”Am votat să avem pensii mai mari și salarii. Pentru asta votăm, nu? Să își respecte promisiunile pe care le-or făcut. Noi suntem un sat mic. Nici autobuzul nu trece pe aici. Tineri nu mai sunt deloc. Cel mai tânăr dintre noi are 50 de ani”, spune Ioan Săliștean, el însuși în vârstă de 58 ani. La cei 86 de ani, Elisabeta Dușa s-a prezentat la vot imediat ce a ieșit de la biserică. ”Să ne deie și nouă bani mai mulți. Pensii mai mari. Am pensie cinci milioane, ce poți să faci cu banii ăia. E foarte puțin” spune femeia.

La mică distanță de Colibi se află satul Secășel. Și aici, oamenii sunt în vârstă, majoritatea au peste 50 de ani. Tineret nu este… și nici speranțe. Ioan Cristea are 81 de ani și a votat. ”Cei care nu merg la vot fac ai mai mare prostie. Du-te la vot și alege pe cine vrei” este îndemnul lui către cine o fi să-l asculte. A venit alături de câteva femei din sat, direct de la biserică. ”Să meargă toată lumea că de aia avem drept de vot. Este foarte rău dacă nu se votează. Vrem să fie mai bine, să trăim mai bine. Să ne crească pensiile, că este greu să trăiești cu 400 de lei pe lună”, îl completează una dintre femeile care l-au însoțit la vot. Tineretul a plecat de mult din sat, copii nu mai sunt, iar fosta școală generală cu clasele I-VIII, o clădire imensă în care altădată învățau sute de elevi, este ultima dovadă a unor altfel de vremuri. Stația de autobuz nu are nici o utilitate, pentru că autobuzul nu trece… În schimb, este bună pe post de panou electoral: cele câteva afișe lipite acolo reprezintă singura dovadă, vagă ce-i drept, că mesajele – clișeu ale candidaților ar fi putut ajunge la oameni.

Nici locuitorii din satul vecin, Tău (comuna Roșia de Secaș), nu sunt foarte optimiști cu privire la viitor. ”Am votat pentru țară, pentru sat, pentru bătrâni și să fie un trai mai bun și o pensie mai mare. Sunt multe zvonuri, vorbe care spun că nu va fi mai bine, dar noi sperăm. Pentru tineri nu prea am sfaturi de dat pentru că ei prea văd lucrurile mai departe. Trebuie să ne uităm înainte ce ne așteaptă. Să vedem ce ne aduce viitorul”, ne spune Ion Sas, în vârstă de 75 ani, unul dintre oamenii ”informați” ai satului, la ieșirea din fostul sediu al CAP-ului, astăzi secție de votare.

În satele din Podișul Secașelor, oamenii sunt în afara ”dezbaterilor naționale”, a jocurilor de imagine, sunt în afara razei ”gloanțelor de argint” pe care și le trag partidele pe ultima sută de metri și puțin îi interesează ”temele generale” și clișeele servite de politicieni în campania electorală. Se duc însă la vot pentru că așa li se pare normal și ar dori, dacă se poate, să aibă pensii puțin mai mari după 30 de ani de muncă la CAP. Asta nu înseamnă că mai cred în cei care li le promit.