FOTO: Biserica „Sfinții Arhangheli” din Horea, locul unde generații întregi de moți s-au botezat și cununat, va fi restaurată

Biserica „Sfinții Arhangheli” din centrul comunei Horea urmează să fie restaurată și pusă în valoare, printr-o investiție de peste 5,3 milioane de lei. „Biserica din vale”- după cum i se spune, este locul unde generații întregi de moți s-au botezat și cununat. 

Aflat acum într-o stare avansată de degradare, lăcașul de cult va fi restaurat pentru a fi redeschis. Licitația pentru execuția lucrărilor a fost lansată recent. 

Vezi și FOTO: Biserica monument istoric din centrul comunei Horea, în stare de precolaps. Turist: „Sunt dezamăgit de atâta nepăsare”

Parohia Ortodoxă Română Horea a lansat, pe 14 ianuarie, în platforma SEAP, o licitație pentru achiziție lucrări de restaurare, refuncționalizare și punere în valoare a Bisericii „Sfinții Arhangheli”.

Valoarea totală a contractului este estimată la 5.327.355,48 de lei, fără TVA. Investiția este finanțată prin Programul „Regiunea Centru”, 2021 – 2027.

Conform proiectului, lucrările au caracter de consolidare, restaurare și conservare a monumentului istoric.

Sunt prevăzute lucrări de săpături arheologice-terasamente, lucrări de desfaceri, desprăfuire, plombări zidărie cărămidă-injectarea zidăriei cu mortar fluid, schele din lemn, tencuieli exterioare, tencuieli interioare, pardoseli din dale din piatră naturală, zugrăveli și vopsitorii, izolații termice, impregnarea ignifugă a unor elemente de construcție, învelitoare din tablă de titan-zinc pe șarpantă din lemn, tâmplărie din lemn, confecții metalice diverse, pavement din dale de piatră, trepte din dale din piatră.

De asemenea, prin proiect sunt prevăzute lucrări de instalații electrice, lucrări de instalații termice.

Biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli este monument istoric înscris în Lista Monumentelor Istorice din România din anul 2015. Biserica este amplasată pe valea râului Arada, afluent al râului Arieșul Mare, la poalele unui deal pe vârful căruia se ridică biserica nouă de zid. Forma terenului este aproximativ dreptunghiulară cu un acces de pe latura de nord-est, având o suprafaţă de 1.376 mp.

Biserica adoptă forma simplă de tipul bisericii sală cu nava dreptunghiulară tradiţională în arhitectura de lemn şi cu o absidă semicirculară în interior şi exterior, cu funcție de altar împrumutată de la arhitectura de piatră.

Intrarea principală se face prin golul de ușă, dreptunghiular, practicat pe latura de vest a turnului. Golul de ușă pentru a doua intrare care străpungea de regulă zidăria laturii de sud, aici străpunge zidăria de piatră a laturii de nord.

Biserica, prin tipologia ferestrelor și silueta turnului, se încadrează în tipologia bisericilor baroce de zid edificate în Transilvania ca efect al Diplomelor Leopoldine.

Golurile de fereastră se încheie la partea superioară prin două arce de descărcare răspândite în Transilvania în urma preluării tehnicilor superioare de construcție austriece specifice edificiilor civile, ecleziastice și militare. Această tehnică nu a fost aplicată și la cele două goluri de ușă ale bisericii.

O altă particularitate este abat-sonul prezent la parapetul cu foișor al turnului, element de rafinament pentru dirijarea sunetului bătăii de clopot spre sol.

Turnul, zvelt, cu o siluetă impozantă are particularități baroce materializate în golurile eliptice ce străpung trei laturi ale primului etaj al turnului, golurile dreptunghiulare încheiate în arc semicircular ce străpung trei laturi ale celui de-al doilea etaj al turnului și golurile circulare de tip oculus specifice arhitecturii baroce ce străpung cele patru laturi ale turnului.

Foișorul cu parapet și arcatură dotată cu abat-son constituie o raritate pentru bisericile din zonă. În arhitectura coifului turnului cu volumetric eclectică alcătuit din patru registre conviețuiesc în armonie soluții arhaice și baroce. Prezenţa abat-sonului și în registrul al treilea al fleșei coifului arată că biserica a avut două tipuri de clopote diferite ca dimensiune.

Clopotele mari au fost amplasate pe o structură specifică în interiorul foișorului cu parapet și arcatură închisă cu abat-son, iar clopotul mic a fost amplasat în registrul al treilea de formă prismatică cu abat-son al coifului.

La interior biserica se compune din mai multe spaţii în care se accede succesiv, acoperite cu bolți semicilindrice sau calote semisferice. Pridvorul, ca spaţiu cu caracter introductiv într-o biserică ortodoxă, precedând pronaosul, lipsește, locul acestuia fiind preluat de încăperea turnului ce adăpostește scara de acces la clopotniță. Acesta are forma aproximativ pătrată cu dimensiunile 2,35 m x 2,45 m, scara fiind amplasată pe latura de nord. Accesul în acesta, din exterior și din acesta în pronaos se realizează prin câte o ușă dublă din lemn.

Pronaosul, aşa cum apare în planimetria bisericilor ortodoxe din România, este al doilea spaţiu situat pe axul V-E. El a fost tratat ca o încăpere relativ comună cu cea a naosului, având în vedere deschiderea golului dintre cele două spații.

Acesta are în plan formă dreptunghiulară, 6,80 m x 8,09 m, și este acoperit cu:

• un tavan drept din lemn pe zona cafasului;
• o boltă semicilindrică din lemn tencuit, care acoperă și cafasul;

Accesul în cafas se face pe o scară din lemn amplasată pe latura de vest. Lumina este asigurată prin intermediul a două ferestre amplasate simetric pe laturile de nord și sud.

Separarea acestui spațiu de naos se realizează printr-un timpan din lemn, la partea superioară ce sprijină pe un arc de zidărie la partea inferioară.

Naosul este spaţiul central de cult, care în situaţia dată are forma dreptunghiulară, 9,55 m x 8,55 m. Acoperit şi acesta de o boltă semicilindrică, tot din lemn, în prelungirea celei a pronaosului. Naosul primeşte lumina prin cele patru ferestre identice cu cele ale pronaosului dispuse câte două în simetrie pe laturile de nord și sud.

Pe peretele nordic înspre pronaos se află încă o ușe care face legătura cu exteriorul. De la naos se accede spre altar, spaţiul rezervat sanctuarului având ca anexe obligatorii proscomidarui şi diaconiconul, prin cele trei deschideri caracteristice cultului ortodox – cea din mijloc situată în axul longitudinal al bisericii – practicate într-un zid de cărămidă.

O boltă de natură sferică acoperă altarul. În mijlocul acestei încăperi se află masa altarului — prestolul.

Lumina este asigurată prin trei ferestre, una în axul de simetrie flancată de încă două amplasate pe laturile de nord și sud.

Proscomidiarul este realizat prin decuparea în masivul de zidărie a două nișe suprapuse.

Diaconiconul, specific bisericilor ortodoxe, amplasat pe peretele sudic al altarului, este rezolvat în aceiaș manieră ca și proscomidiarul. Din analiza atentă a planimetriei, a succesiunii spaţiilor, a materialelor de construcţie, cât şi a documentelor istorice, rezultă că imobilul nu a suferit intervenţii care care să-i altereze forma originală.