FOTO-DOCUMENT | Bogăția și decăderea Roșiei Montane: Casele frumoase ale minerilor îi făceau invidioși pe austrieci

Case frumoase, cu o arhitectură specifică, cu emblema minerilor, mobilate cu gust, cu candelabre, pendule, sobe de teracotă, multe procurate de la Viena şi Budapesta, diferite obiecte din argint şi aur, tablouri. Așa apar descrise în relatările călătorilor străini clădirile în care locuiau sau petreceau minerii din Roșia Montană, cea mai veche localitate minieră din România. Bogația și înflorirea comunei s-a spulberat imediat după ce comuniștii au declanșat marea naționalizare din 1948.

Călătorul austriac Krichel vizitează Munţii Apuseni între anii 1827-1829. Străinul este impresionat de casele „ca nişte palate" ale unor români din Roşia Montană:

„Prima casă frumoasă, construită într-un stil ales, era a lui Gritta Gheorghiuţ, proprietar de mine din Roşia Montană, cel mai bogat român din regiune". Suba Ioviţa „dispune de 50.000 ducaţi de aur, bani peşin". Un alt proprietar de mine, Barbura Samoilă, avea o locuinţă de cel mai bun gust. „Nici un principe nu s-ar ruşina să locuiască în aceste camere". La Barbura, a găsit „draperii scumpe de mătase, admirabile gravuri, pendule mari etc.". „Case frumoase mai au Şuba Petru şi Gritta Mihăilă”, încheie relatarea Krichel.

O parte din casele celebre ale Roșiei Montane sunt în picioare și astăzi.

„Casina“, casa balurilor mascate din Apuseni

La Roşia Montană, în centrul comunei, există şi astăzi clădirea denumită „Casina", unde se organizau baluri celebre. Clădirea construită în perioada 1890 – 1900 găzduia de la simple întâlniri pentru destindere până la baluri mascate. Loc al celor mai frumoase evenimente, „Casina“ avea, printre altele, o sală mare decorată cu oglinzi veneţiene, dar şi săli pentru poker, biliard şi alte jocuri de noroc. Casina se afla în proprietatea unei familii înstărite, Barta, ai cărei membri au transformat-o într-o veritabilă atracţie a Apusenilor. După 1948 a fost naţionalizată, iar, în prezent, este monument istoric.

„Cășile Scaunului“, reședință de plasă până în 1920. Tot aici a fost sediul Primăriei din Roșia Montană până în 1968:

Clădirea Școlii Miniere - între 1896 și 1914. Imobilul era în apropierea exploatării miniere. Ulterior, a funcționat ca  sală de cinematograf, ședințe, sport:

Casa Șuluțiu - construită în 1897. După venirea comuniștilor la putere, aici a funcționat până în 1954 Localul Școlii Parohiale:

Casa Aitai. Între 1948-1954, a servit drept internat pentru Școala Profesională, iar ulterior a fost club muncitoresc:

Casa de nașteri, ridicată după 1886, era întreținută tot din cotizațiile minerilor:

Casa șefului de mină de la gura galeriei Sfânta Cruce din Orlea -1899:

Clădirea ridicată în 1852 în care au funcționat birourile Exploatării Miniere Roșia Montană:

Casa parohială greco-catolică unde a locuit Simion Balint, mare învăţat, pus în slujba naţiunii române. Este cel care a luptat pentru binele şi drepturile naţiunii române, pentru care a luptat încontinuu, la început cu vorba şi cu pana de scris, apoi în timpul revoluţiei chiar cu arma în mână. A fost prieten cu Avram Iancu și Axente Sever, cei trei apar în rapoartele austriece ca fiind „sufletul românilor".

Casa Iulia Falciu Hașdeu, căsătorită cu m arele cărturar Bogdan Petriceicu-Haşdeu. Imobilul este într-o stare avansată de degradare:

Casa Falciu Ladislau, strănepotul Iuliei Falciu Hașdeu:

Casa părintească a poetei Maria Botiș-Ciobanu, ce își  trage seva din familia lui Mihăilă Gritta (1762-1837) din Roşia Montană, una din cele mai vechi familii de mineri din Munţii Apuseni. Maria Ciobanu face parte din primele scriitoare române din Ardeal, fiind cunoscută în lumea literară şi apreciată de George Coşbuc, Nicolae Iorga. Imobilul este demolat:

Piața Roșiei, cu târgul săptămânal, în jurul anului 1900:

Piața Roșiei în 2001:

Nicu NEAG

Sursa foto: arhiva personală Aurel Sîntimbrean