FOTO: MINUNI ale NATURII din Apuseni care MERITĂ VĂZUTE. Al doilea GHEȚAR subteran din lume și CASCADA unde apa cade de la 18 metri

Sunt „monumente” ale naturii în inima Apusenilor, iar an de an mulți turiști din toate colțurile țării le calcă „pragul” și se minunează de frumusețea lor. Este vorba despe Ghețarul de la Scărișoara și cascada Pișoaia.

Deși sunt poziționate la poli opuși, au în comun locul din care se trag, zona Munților Apuseni vizitată, în special vara, în perioada concediilor, de turiști dornici să cunoască o parte din ceea ce reprezintă patrimoniul natural al județului.

Asta cu toate că drumul până la cele două obiective este destul de „anevoios”, plin de gropi, care este imposibil să nu ridice tensiunea șoferilor.

Este vorba de DN75, drum de care mulți cetățeni din zonă s-au plâns a fi unul într-o stare de „degradare” avansată, dar este și cel care duce turiștii spre aceste „monumente” ale naturii.

 

 

Pentru a ajunge la Ghețarul Scărișoara se merge cu mașina pe DN75, până în dreptul localității Gârda de Sus, iar apoi dacă veniți dinspre Cîmpeni faceți dreapta spre DJ 750 pe Valea Gârda Seacă până la cătunul Ghețar. Este situată la aproximativ 40 de km de orașul Cîmpeni. Se poate ajunge cu mașina până la Cătunul Ghețarul, iar de acolo faceți o plimbare de o jumătate de oră până la peșteră.

Să nu uitați să vă luați o geacă mai groasă, pentru că jos, în peșteră, este frig.

În plimbarea spre peșteră nu o să vă plictisiți, pentru că până ghețar vă puteți opri la o casă moțească, transformată într-un magazin de suveniruri, și bineînțeles puteți degusta celebrele plăcinte moțești cu sirop de fructe de pădure, afine, vișine, după preferință.

În drum o să treceți și printr-o pădure, iar de pe cărare puteți vă cumpărați dulcețuri sau siropuri de casă, de la moții, care profită de de turiștii care vin în zonă, să își vândă produsele.

Ajunși la Peștera Scărișoara, aveți două alternative, ori să așteptați un grup car este deja la ghețar pentru a coborî, ori aveți norocul să nu fie niciun turist jos și să coborâți imediat după ce vă cumpărați biletele. Se coboară în grupuri de 20, 30, chiar și 60 de persoane cu un ghid, dar la ore fixe.

Pentru adulți tariful la Ghețarul de la Scărișoara este de 11 lei, iar pentru elevi-studenți, 8 lei. Dacă nu știți foarte multe despre peștera de la Scărișoara, la intrare veți găsi și un panou informativ.

O să coborâți pe trepte atât de lemn, cât și de metal, iar cel mai indicat ar fi să vă țineți bine de balustrade, pentru că cu cât o să ajungeți mai aproape de gura de intrare în peșteră unele scări o să fie înghețate și există riscul să alunecați. Când începeți cu prima treaptă care vă duce spre ghețar, deja o să vă imaginați cum este înăuntru, o să aveți tendința să vă uitați în jos spre gura de intrare în peșteră și să fiți exaltați când o să auziți reacțiile celor din fața dumneavostră.

De asemenea o să simțiți cum se răcește cu cât mergeți mai în jos, și balustrada de metal este „bocnă”, dar merită să treceți prin toate ca să ajungeți în Peștera Scărișoara, una dintre cele mai mari peșteri cu gheață din România, fiind și al doilea ghețar subteran ca mărime din lume.

A fost declarată și monument al naturii și rezervație speologică. Peșteră, situată la o altitudine de 1150 m este renumită datorită prezenței în interiorul ei a unui ghețar cu vechime de peste 3000 de ani, ce are o suprafață de 5500 mp, cu grosime a stratului de gheață ce depașește în unele locuri 37 m.

La intrare în peșteră sunteți „întâmpinați” de o „focă” de gheață, iar pe măsură ce mergeți pe podețul de lemn înfipt în gheață, veți avea impresia că ați intrat direct în iarnă, gheață pe jos, iar la mijlocul peșterii un ghețar cu diferite formațiuni.

Peștera are o lungime totală de 750 m din care se poate vizita doar 250 m, iar adancimea de 110 m. Este împărțită în mai multe sectoare ce au diferite denumiri, Sala Mare, Rezervația Mare și Rezervația Mică, care se pot vizita doar în scopuri științifice și cu autorizație specială de la Institutul de speologie Emil Racoviță din Cluj Napoca.

La adâncimea maximă a peșterii de 105 m se afla Galeria Maxim Pop. Iar celelalte două secțiuni ale peșterii Catedrala și Palatul Sânzianei nu au gheață.

La ieșire din peșteră, se poate observa că gura este în formă de inimă, iar înainte să urcați pe trepte puteți arunca o monedă, într-o baltă transformată de turiști, într-o „fântână” a norocului. Și inevitabil veți ieși din peșteră cu un nas roșu, ca de iarnă.  Odată ce urcați pe trepte pe la mijloc veți da de un aer mai cald și multă verdeață.

Un alt monument care merită să fie imortalizat măcar într-o poză, și să vă spălați măcar odată cu apă de munte pe față este Cascada Pișoaia din comuna Vidra.

Tot prin Câmpeni se trece pentru a ajunge și la cascadă. Dacă veniți dinspre Arieșeni, urmați DN 75 înspre Câmpeni până la Barajul de la Mihoiești. De aici faceți dreapta și urmați DJ762, Mihoiești – Avram Iancu, iar în comuna Vidra, satul Nemești veți vedea un panou informativ și săgeata spre stânga către Cascada Pișoaia.

Iar dacă veniți dinspre Abrud, la Barajul de la Mihoiești faceți stânga  până în Vidra. De la principală, drumul până la cascadă este și de piatră, astfel că puteți merge cu mașina o porțiune de drum, dar apoi va trebui să faceți o plimbare de aproximativ 500 de metri.

Odată ajunși acolo este inevitabil să nu fiți „vrăjiți” de peisaj, dar și de susurul apei care cade de la aproximativ 18 m înălțime. Este înconjurată de o pădure, iar în față bolovanii, care dau un aspect pitoresc, sunt numai buni pentru a vă face o fotografie.

„Rezervație peisagistică pe un prag stâncos de calcare de cristaline de vârstă paleozoică, încadrată într-o pădure de fagi și arbori izolați de rășionase. Căderea de apă se realizează de la circa 18 metri înălțime , cu un front de despletire a firului de apă de 25 de metri pe abruptul stâncos pe care se scurge. Formațiunile calcaroase de tip travertinic depuse de-a lungul timpului întregesc spectaculozitatea peisajului. Zona protejată are o suprafață de 2,5 ha”, aceasta este descrierea cascadei de pe panoul informativ, care imposibil să nu vă facă „poftă” de o plimbare.