FOTO: Obiecte istorice valoroase, la Alba Iulia. Ce artefacte au fost prezentate de Muzeul Naţional al Unirii din Cealaltă Capitală

Turiștii sau albaiulienii care au trecut pragul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia în 2016 au putut vedea, în cadrul mini-expoziției „Exponatul lunii”, fragmente de carte veche, statuete, podoabe, o decorație din primul Război Mondial, o cască militară și un manual de război, „Plachetele Regale” sau alte artefacte descoperite pe teritoriul județului.

 

Primul exponat prezentat în 2016 la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia a fost un idol antropomorf neolitic descoperit în anul 2014 la Tărtăria. Statueta care se remarcă prin dimensiunile sale neobișnuite reprezintă un personaj feminin.

Șeful de șantier, cel care a coordonat lucrările timp de mai mulți ani la Tărtăria și care a reluat săpăturile acum cinci ani, profesorul Sabin Luca, expert neolitic, a explicat că piesa a fost descoperită în 2014. A fost identificată într-o cercetare preventivă de dimensiuni mari, 288 de metri în medie pe 4 – 5 metri lățime, în care s-a reușit obținerea unui profil transversal prin tell-ul de la Tărtăria.

„În 2014 am constatat că, în secolul al XIV-lea, mongolii au distrus o parte din tell-ul de la Tărtăria. Tell-ul este o așezare multistratificată, are 4 metri în zona sa centrală păstrată și din punct de vedere cultural se întinde pe sute de ani ca locuire, începând din neoliticul timpuriu”, a spus Sabin Luca.

Potrivit profesorului Sabin Luca, statueta în sine, la Tărtăria, este tipică, pentru că fiecare zid în parte merge pe o anumită tipologie generală, dar se și particularizează în marile situri arheologice modul de realizare a lucrurilor speciale.

Vezi și FOTO-VIDEO: Idol antropomorf neolitic descoperit în anul 2014 la Tărtăria, exponatul lunii ianuarie la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia

În luna februarie, reprezentanții Muzeului Național al Unirii au prezentat o zăbală, obiect de influență tracică, descoperit în 2014 la Bulbuc, comuna Ceru-Băcăinți.

„Piesa provine dintr-o pasiune a unui cetățean, Tudor Ponoran, care are ca hobby detecția de metale. Descoperirea nu este unică și nu este unică la nivelul județului Alba. Detecția metalelor sau rezultatele lor au repopulat sau reconfigurat cunoașterea istorică pe anumite segmente. Piesa face parte dintr-un ansamblu de cinci depuneri și nu știm dacă a fost un mormânt sau doar o chestie comemorativă în amintirea unor cinci indivizi”, a spus arheologul Cătălin Borangic.

Spre deosebire de zăbalele simple, cea descoperită la Bulbuc are o serie de caracteristici speciale. În primul rând are o bară dublu pe lângă cea articulată, se dublează sub bărbie, a explicat arheologul.

Astfel de zăbale asigurau războinicilor călăreți un control deplin al calului pe care îl călăreau. „Cea mai mică acțiune a căpăstrului îl oprea în galopul cel mai rapid”, a mai explicat arheologul.

Vezi și FOTO-VIDEO: Model special de zăbală, de influență tracică, descoperită în 2014, exponatul lunii februarie la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia

Cel mai vechi exemplar de carte românească din colecţia Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, un fragment din Sbornicul slavon, apărut la Sebeș în anul 1580, a fost expus în luna martie la muzeul albaiulian.

Introducerea tiparului în spațiul românesc la începutul secolului al XVI-lea (1508) nu a însemnat o generalizare a fenomenului la nivelul celor trei Țări Române. Exceptând episodul reprezentat de activitatea lui Macarie (1508 – 1512) , tiparul din spațiul românesc (cel cu litere chirilice, nu facem referire la tiparul transilvănean în limbile latină, maghiară și germană) cunoaște perioade lungi de inactivitate. Cu toate acestea, din punct de vedere al tiparului în spațiul românesc, perioada celei de-a doua jumătăți a secolului al XVI-lea este marcată de activitatea diaconului Coresi. Între anii 1556 – 1583 el a tipărit cărți în slavonă și română în centre tipografice precum Brașov, Târgoviște și Sebeș.

Din acest ultim centru, Sebeș, s-a legat și prezentarea de miercuri, 2 martie, întrucât, recent, în colecțiile Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, a fost identificat un fragment al Sbornicului slavon tipărit de către diaconul Coresi în anul 1580, așa cum reiese din epilog.

Sbornicul slavon tipărit la Sebeș este a doua ediție coresiană a acestei lucrări, prima a apărut la Brașov în anul 1569 fiind o variantă în două volume, extrem de rară astăzi.

Vezi și FOTO-VIDEO: Cel mai vechi exemplar de carte românească din colecţia Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, exponatul lunii martie

În aprilie, exponatul lunii la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia a fost o piesă cu remarcabile valenţe artistice descoperită în anul 1979, cu ocazia cercetărilor arheologice întreprinse pe raza fortificaței preistorice de la Teleac. Este vorba despre o statuetă miniaturală din bronz, reprezentând un cal puternic stilizat.

Reprezentările de cai cunoscute în arealul Europei de sud-est în perioada epocii fierului sunt modelate de obicei din lut, piesele din metal fiind extrem de rare.

Cu ocazia campaniei din 1979, în stratul arabil din partea central-sud-vestică a așezării a fost descoperită o mică statuetă zoomorfă reprezentând un cal. Piesa este lucrată prin turnare  în tehnica „cererii pierdute”, iar detaliile anatomice sunt reduse, artizanul care a confecționat-o optând pentru o stilizare accentuată.

În zona greabănului, piesa este perforată vertical, element care ar putea oferi un indiciu privind rostul ei funcțional, probabil de pendativ sau de accesoriu de harnașament.

Vezi și FOTO-VIDEO: Un căluţ din bronz, statuetă descoperită la Teleac, exponatul lunii aprilie la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia

O decoraţie din Primul Război Mondial, din colecţia generalului Dănilă Papp, a fost prezentată în luna mai la Muzeul din Alba Iulia. Este vorba despre Ordinul Coroana de Fier, în grad de cavaler, clasa a 2-a.

Coroana de Fier din patrimoniul Muzeului Unirii a fost primită de Dănilă Papp ca decoraţie de război, fiind o recunoaştere a calităţilor sale de genist dovedite în Primului Război Mondial. Purtând această decoraţie, Dănilă Papp apare în diferite instantanee surprinse în timpul campaniei militare din Bucovina. De asemenea, în aceeași ipostază apare și pe coperta unei reviste ilustrate din 16 mai 1915, în care erau amintite faptele de vitejie ale celui numit și apărătorul Bucovinei, locotenent-colonelul Dănilă Papp, comandantul unei brigăzi de elită ce îi purta numele, Brigada Papp.

Decorația este formată dintr-o coroană de fier (lombardă) deasupra căreia era postat vulturul bicefal austriac cu spadă și glob cruciger. Pe pieptul vulturului apare un scut în formă de inimă, colorat în albastru închis, pe care e gravat un „F” (Francisc I); deasupra vulturului, coroana imperială de aur. Ca decorație de război a fost introdusă la toate clasele, completându-se decorul acesteia cu frunzele de laur, iar pe panglica galbenă cu tiv albastru, cu două spade încrucișate.

Deviza decorației era: „Avita et aucta” (Moștenit și înmulțit).

Pe reversul decorației era inscripționat anul 1815. În cazul piesei din colecția Dănilă Papp, de pe revers lipsește scutul unde ar fi trebuit gravat anul introducerii ordinului. Pe flamurile de sub coroana imperială apare inscripționat numele bijutierului: A. E. Kochert și locul în care a fost realizată decorația: Viena. Cutia în care se păstra decorația a fost realizată tot în Viena, în fabrica lui J.B. Bergmann.

Vezi și FOTO: Decoraţie din Primul Război Mondial, din colecţia generalului Dănilă Papp, prezentată la Muzeul din Alba Iulia. Ce înseamnă Ordinul Coroana de Fier

Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia a prezentat în luna iunie Mormântul Princiar dacic de la Cugir. Au fost expuse artefactele descoperite în anul 1979, cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în cetatea dacică de la Cugir.

Au fost prezentate în cadrul vernisajului obiectele apărute în mormântul care făcea parte dintr-o mică necropolă (au fost dezvelite patru morminte) aparţinând foarte probabil familiei aristocratice care a stăpânit cetatea de la Cugir în perioada Regatului dac din sec. 1 a. Chr. El a fost considerat „princiar” datorită inventarului funerar bogat descoperit în interiorul său.

Defunctul, un personaj important al comunităţii dacice de la Cugir, a fost aşezat pe un rug funerar, într-un car ceremonial, împreună cu întreaga sa panoplie de arme: o sabie lungă, o lance, un pumnal curb şi un scut. El era echipat cu o cămaşă de zale, iar pe cap purta un coif de fier. De asemenea, pe rug se aflau şi trei cai, împreună cu harnaşamentul lor. Unul dintre cai era ornamentat pe frunte cu o placă de aur modelată în forma unui animal stilizat. După arderea defunctului şi a întregului inventar, resturile rămase au fost strânse în centrul platformei săpate în panta dealului pe care s-a desfășurat incinerarea.

După 37 de ani de la descoperirea acestui mormânt, el rămâne în continuare unic în arheologia dacică prin bogăţia inventarului funerar. Piesele din mormântul de la Cugir se numără printre exponatele de referinţă din patrimoniul muzeului albaiulian.

Vezi și FOTO-VIDEO: Mormântul Princiar dacic de la Cugir, exponatul lunii iunie la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Preambul al Festivalului Cetăților Dacice

În luna iulie, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a prezentat doi cercei de aur ”buciumăneşti”, podoabe cu o istorie interesantă.

Cu prilejul zilelor de sărbătoare, la ceremoniile obșești, pe lângă piesele curate de port, buciumancele adaugă o serie de podoabe. Încă din secolul al XVIII-lea, au fost aduşi din Tirol cercei în formă de struguri, pe care femeile din Bucium i-au cumpărat din Abrud.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, voiajorii comerciali, atraşi de această zonă auriferă, aduc de la Viena cercei rotunzi, decoraţi cu piatră roşie la mijloc, înconjurată de un brâu albastru şi unul alb. Aceste modele au fost lucrate şi în atelierele din Abrud, dar nu numai din aur, ci şi din argint aurit.

Vezi și FOTO-VIDEO: Cerceii de aur ”buciumăneşti”, podoabe în costumul popular din Apuseni, din secolul XVIII. Exponatul lunii iulie la Muzeul Naţional din Alba Iulia

Exponatul lunii august la Muzeul din Alba Iulia a fost o cască de război, model Adrian 1915, folosită de majoritatea trupelor Antantei.

Această cască de de război a fost folosită de majoritatea trupelor Antantei, inclusiv de România în Primul Război Mondial. În această lună, mai exact în 27 august, se vor împlini 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial.

„Casca are o istorie interesantă. La începutul războiului, la 1914, lumea este surprinsă de amploarea distrugerilor, de numărul deceselor. Medicii francezi, la sfârșitul anului 1914, raportează că din numărul rănirilor, 80 la sută erau în zona capului, iar din numărul deceselor, 90 la sută din cei morți erau răniți în zona capului. Se încearcă diferite variante. În primă fază, soldații își puneau sub chipiul din material textil boluri de supă. Încercau să se protejeze, dar era foarte ineficientă această variantă. Se găsește această formulă de cască, casca Adrian, inspirată din căștile pompierilor din Paris. Era formată din trei părți componente, deci era relativ greu de făcut”, a declarat Marius Cristi.

Au existat și încercări de a asigura o protecție ochilor dar au fost abandonate datorită faptului că erau incomode și împiedicau ochirea rapidă.

Casca a devenit simbol al armatei române, asimilat victoriilor de la Mărășeti, Mărăști și Oituz.

Muzeul Naţional al Unirii a prezentat în luna septembrie un exemplar de bucoavnă, carte scrisă cu caractere chirilice. Abecedarele din care învățau să scrie și să citească copiii din secolele anterioare purtau numele de bucovane. Primul astfel de manual a apărut în anul 1699, la Alba Iulia, fiind tipărit de meșterul Mihai Iștvanovici.

Bucovanele tipărite în vechime propuneau spre învățare alfabetul chirilic folosit în spațiul românesc până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Conținutul manualelor cuprindea slovele, așa cum erau numite literele chirilice, grupurile de litere și o serie de texte, de cele mai multe ori religioase, care ajutau la deprinderea cititului și a scrisului.

În colecțiile Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia se regăsesc un număr de 12 bucovane tipărite la Blaj (2), Sibiu (9) și București (1), dar și alte 6 manuale care poartă pe foaia de titlu denumirea de „Abecedar”, toate tipărite la Sibiu.

Vezi și FOTO: Un exemplar de abecedar unicat, cu caractere chirilice, din 1792, exponatul lunii septembrie la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia

„Plachetele regale”, înfăţişându-i pe suveranii României Întregite, Ferdinand I şi Maria, ce au fost puse în vânzare cu ocazia evenimentelor Încoronării din 15 octombrie 1922 de la Alba Iulia, au fost prezentate publicului la Muzeul din Alba Iulia, în luna octombrie.

După înfăptuirea statului național unitar de la 1 decembrie 1918, după ratificarea la 29 decembrie 1919 a legilor de unire și după recunoașterea internațională a acesteia, poate cel mai important obiectiv al României Mari a fost încoronarea suveranilor țării întregite. Inițial, încoronarea a fost planificată pentru anul 1921, dar a fost amânată din diferite motive, dintre care cel mai greu au atârnat cele de natură politică. Încoronarea oficială a fost decisă în final pentru 15 octombrie 1922 la Alba Iulia, în „Biserica Încoronării” construită în acest scop.

În contextul celebrării evenimentului se încadrează și baterea de medalii comemorative oficiale sau populare. În contextul de față avem o serie de plachete populare, din material ceramic, create pentru a fi comercializate cu ocazia evenimentului încoronării de la Alba Iulia.

Vezi și FOTO-VIDEO: Plachetele regale, lansate cu ocazia evenimentului Încoronării din 1922, prezentate la Muzeul Unirii din Alba Iulia

În noiembrie, Muzeul Unirii din Alba Iulia a expus manualul militar “Comenzile și definițiile din Regulamentul de manevră și luptă al infanteriei român”, realizat în decembrie 1918, pentru militarii români din Ardeal.

Regulamentul a fost redactat de Petre Ugliș, în decembrie 1918, pentru ofițerii și subofițerii români care activau ca voluntari în Italia, organizați în așa-numita „Legiunea Română din Italia”. A fost tipărit la Roma, în tipografia Academiei Regale dei Lincei.

Manualul are 8 secțiuni: „Definiții”; „Instrucția individuală”, „Plutonul”, „Compania”, “Batalionul”, „Modul de prezentare”, “Scrima cu arma” și „Gimnastica”. Majoritatea comenzilor sunt prezentate bilingv, în limba română și în limba germană, pentru ca ofițerii, ce activaseră în armata austro-ungară, să le recunoască mai ușor.

Vezi și FOTO: Manual pentru militarii români din Ardeal, din decembrie 1918, exponatul lunii noiembrie la Muzeul din Alba Iulia

În ultima lună a anului, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia a prezentat fișa biografică a căpitanului Florian Medrea, datând din anul 1934, cea mai semnificativă piesă din colecțiile muzeului albaiulian care amintește de personalitatea comandantului Gărzii Naționale.

Căpitan la vremea respectivă și veteran de război, Florian Medrea a fost comandantul Gărzii Naționale, formațiunea militară ce a păzit orașul Alba Iulia și a asigurat buna desfășurare a lucrărilor Marii Adunări Naționale în ziua de 1 decembrie 1918.

Vezi și FOTO-VIDEO: Exponatul lunii decembrie la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Fișa biografică a comandantului Gărzii Naționale din 1918, Florian Medrea