FOTO Prima zi de şcoală în comunism. Cum era viaţa cu manuale unice, uniformă obligatorie şi muncă patriotică pe câmp

În fiecare an, prima zi de şcoală are un farmec aparte. După 1989 au intervenit, însă, atât de multe schimbări încât par universuri diferite. În vremea regimului comunist, uniformele erau obligatorii, manualele erau unice, iar elevii care nu aveau carnetul de note la ei nu puteau să intre în şcoală.

Pentru elevii din vremea regimului comunist, şcoala nu însemna numai ore de curs, ci şi atelier, muncă la strung, muncă patriotică și apartenenţa la organizaţii. „Şoimii patriei”, „Pionierii” şi „UTC-iştii” erau educaţi, atât moral, cât şi civic, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de „Partidul Comunist Român”.

Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarăşului deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă pe câmp, îndatoriri şi obligaţii pentru copii, încă de la intrarea în grădiniţă. Aşa arăta sisemul de învăţământ românesc în vremea regimului comunist.

Structura anului școlar în comunism

Pe vremea lui Ceaușescu anul școlar era împărţit în trei trimestre. Învăţământul era structurat în ciclu primar (clasele I-IV), gimanziu (clasele V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) şi treapta a doua de liceu (clasele (XI-XII). După clasa a VIII-a elevii susţineau examen de admitere la liceu. Pentru a intra în clasa a XI-a de liceu, elevii susţineau un nou examen: treapta I. Cine nu trecea ”treapta”, nu putea continua cursurile la zi la liceu. Anii de studiu în liceu se încheiau cu examenul de Bacalaureat.

Cum au apărut ”Pionierii”, ”Șoimii patriei” și UTC-iștii

Luând model de la chinezi şi coreeni, Nicolae Ceauşescu a militarizat învăţământul. Copiii erau înregimentaţi în sistemul de învăţământ şi organizaţiile comuniste încă de la vârsta de 4 ani.

„Şoimii patriei”, „Pionierii” şi „UTC-iştii” au fost create de comuniştii care doreau o societate ideală, supusă regulilor şi îndatoririlor. Menirea organizaţiilor era de a creşte copiii ”croiţi” pe măsura omului nou.

„Şoimii patriei” aveau uniformă şi multe îndatoriri. Fetiţele purtau fustiţă albastră (pantalon albastru), bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, pălărie albastră, ciorapi albi, ecuson.

Băieţeii de grădiniţă erau îmbrăcaţi cu pantaloni albaştri (lungi si scurţi, în funcţie de anotimp), bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, şapcă albastră, ciorapi albi şi ecuson.

Îndatoririle copiilor îi vizau pe mai marii ţării: ”cunoaşterea Drapelului PCR, recunoaşterea portretului tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu”.

După grădiniţă, până la 14 ani, elevii intrau în altă organizaţie, „Pionerii”. Intrarea în rândurile pionierilor se făcea în clasa a II-a.

Cei mici erau primiţi în rândurile organizaţiei de colegii lor mai mari, din clasa a IV-a, iar intrarea se făcea sub jurământ:

„Eu, …(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învaţ bine, să fiu harnic si disciplinat, să cinstesc cravata rosie cu tricolor”.

Pionerii aveau şi eu uniformă: nelipsita cravată roşie cu inel, cămaşă albă, fustă sau pantaloni negri.

Odată cu intrarea la liceu, copiii deveniţi adolescenţi intrau în „Uniunea Tineretului Comunist”. Nu orice elev de liceu ajungea însă în UTC. Puteau deveni membrii elevi din clasa a VIII-a, cu merite deosebite la învăţătură, iar în clasa a IX-a şi a X-a puteau fi primiţi şi cei mai slabi la învăţătură.

Odată admis în UTC, un elev trebuia să accepte regulile şi îndatoririle ce i se cuveneanu. Cei care nu se comportau conform cerinţei de partid riscau excluderea.

Pentru un licean din vremea lui Ceauşescu, excluderea din UTC însemna excluderea de la viaţa socială, marginalizarea şi monitorizarea intensă de către informatori. Excluderea din UTC se făcea, de cele mai multe ori, printr-un proces la nivelul organizaţie şi era consecinţă a unei fapte grave.

Uniforma obligatorie, manuale unice și munca patriotică

În toţi anii de şcoală, regimul impunea uniforma obligatorie. La gradiniţă, copiii purtau şorţulet bleu cu fundiţă albă, iar în ciclul primar şorţuleţ pepit alb-albastru. La clasele V-VIII uniforma consta în sarafan albastru şi cămaşă bleu pentru fete, sacou, pantaloni negri şi cămaşă bleu pentru băieţi.

Fetele purtau obligatoriu bentiţă albă, iar băieţii şapcă. Nimeni nu intra în şcoală fără matricolă, o bucată de pânză pe care erau trecute şcoala la care era înscris elevul si numarul de înmatriculare al acestuia. Cravata roşie şi inelul de plastic erau alte elemente fără de care elevii nu intrau la ore.

Carnetul de elev, în care erau trecute notele de la şcoală, conţinea şi îndatoririle fundamentale ale elevului. Carnetul de elev trebuia semnat de părinţi şi păstrat cu mare grijă.

Abecedarele şi manualele din vremea comunistă aveau format unic. Manualele erau gratuite pe toata durata studiilor si erau publicate în tiraje mari. Prima carte pe care o primeau elevii intraţi în sistemul de învăţământ se deschidea cu fotografia mult iubitului conducător, Nicolae Ceauşescu.

Pentru elevii din vremea lui Ceauşescu, şcoala nu însemna doar orele de curs, ci şi ateliere sau munca patriotică. La orele de atelier care nu lipseau din programa şcolară, elevii învăţau să lucreze la strung şi traforaj. Toţi elevii făceau muncă patriotică. „La munci” era termenul consacrat în şcoli pentru zilele de sâmbătă în care, încărcaţi în autobuze, elevii de şcoală generală erau duşi la cules de struguri, fructe, cartofi, porumb sau bumbac.

Foto: realitatea.net

sursa: adevărul.ro, realitatea.net