FOTO: Urmele unei ciudate construcții antice din zona Zlatna, evaluate de arheologi. Ipoteză: turn de observație al armatei romane

Urmele unei construcții foarte vechi, de formă pătrată, au intrat în atenția arheologilor din Alba Iulia. Deși unii dintre localnicii din zona Zlatna – Almașu Mare cred într-o legendă care implică turci, comori și blesteme, ipoteza cea mai probabilă este aceea a unui turn de observație roman, foarte util în zonă, acum 2000 de ani. Locul va fi cercetat de arheologii Muzeului Național al Unirii, împreună cu voluntari din Zlatna.

Cu ajutorul acestei mici fortificații, se pare că romanii supravegheau rutele care făceau legătura între zonele miniere și vechiul Ampelum, actualul oraș Zlatna.

”Suntem în stadiul de evaluare și diagnostic arheologic. Anul acesta vom sonda turnul și vom face mai multe cercetări în zona apropiată. Turnul are o bună vizibilitate și probabil controla drumurile romane” a declarat pentru alba24.ro, arheologul Gabriel Bălan.

Turnul de observație se află în zona Grohaș – Trâmpoiele, aproape de Zlatna, în zonă existând un munte care prezintă urme de exploatare minieră din perioada romană.

Cercetarea are loc în parteneriat între Muzeul Național al Unirii, ATE Trascău Corp și Primăria Zlatna.

La lucrările care vor începe peste aproximativ zece zile vor participa și voluntari. ”Avem nevoie de voluntari atât pentru săpătura propriu-zisă cât și pentru alte activități, gen bucătărie, adus lemne și apa etc” a spus Adrian Puiuleț, reprezentantul Trascău Corp.

Locuitorii din zona Zlatna și Almașu Mare credeau inițial că ruinele pătrate de la Grohaș, cu laturi de aproximativ 35 de metri, ar aparține unei fortificații medievale turcești, ascunsă sub munte în prezent. Totuși, forma și amplasarea ei duce mai degrabă spre o construcție romană, cel mai probabil de tipul castellum minor.

Emilian Achim a înființat un muzeu țărănesc inedit la Almașu Mare, fiind unul dintre cei mai pasionați cercetători ai zonei.  Acesta cunoaște și o legendă a locului care urmează a fi cercetat de arheologi: „Spre miazănoapte îmi arată o spinare bombată, înaltă şi rotundă de munte, numită cum nu se poate mai potrivit: „Mărul Roşu”. Din cele mai vechi vremuri până azi, almăşenii cred ca muntele asta e pe dinăuntru gol. Şi că în pântecul mărului acela gigantic de stâncă se afla o întreagă cetate turcească plină de comori, între care şi un viţel de aur, dar toate sunt închise în adâncuri cu mare blestem. Mulţi căutători de aur au încercat să scormonească muntele asta, dar cu toţii au fost loviţi de tainica vrajă, fiind purtaţi de duhuri turbate prin râpi adânci, rătăciţi prin pâraie, desişuri sau pierzându-şi minţile”.