FOTO-VIDEO: Cetatea Trascăului de lângă Colțești, un loc feeric învăluit în mister. Povestea fortăreței construite pe o stâncă

Pe Valea Aiudului, în Munţii Trascău, într-un peisaj de poveste, pe vârful abrupt al unei stânci din apropierea satului Colţeşti se află ruinele unei cetăţi cu o istorie de peste 700 de ani.

Cetatea Trascăului, numită și Cetatea Colțești – în maghiară Torockóvár – oferă o priveliște extraordinară cu o deschidere amplă spre Piatra Secuiului și Colții Trascăului, locul fiind totodată încărcat de legende, una mai interesantă decât cealaltă.

Cetatea Colţeşti a fost construită în jurul anilor 1296 de contele Thoroczkay din Trascău, ca cetate locuibilă şi de refugiu.

A fost ridicată pe un deal stâncos, cu două pante abrupte, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităţilor Trascău şi Sângiorgiu.

Calcarul, materialul utilizat pentru întreaga construcție a clădirii, a fost ușor de găsit în zonă, toate componentele arhitecturale ale cetății fiind construite pe stâncă.

În anul 1470, cetatea a fost confiscată de regele Matias Corvin şi dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de ţăranii conduşi de Gheorghe Doja.

Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) în cadrul revoltei Curuţilor, familia nobililor de Trascău (Thoroczkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1703 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonţi).

Astăzi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei şi cele două turnuri laterale. Cetatea este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Alba.

Construcția Cetății Trascăului

Cercetările arheologice au arătat că cetatea a fost construită în trei etape. Potrivit turistrimetea.ro, în prima etapă a fost construit un turn – donjon înalt de 20 de metri, pe partea de nord a dealului stâncos.

La baza acestuia, grosimea peretelui este de circa 3 metri. Turnul avea cinci nivele, separate cu grinzi de lemn.

Intrarea era la primul nivel, parterul fiind folosit drept cameră de depozitare. La nivelele superioare erau camerele de zi iar în partea de sus a donjonului, în jurul acoperișului, era construită o zonă de pază.

Turnul era prevăzut și cu ferestre însă aceastea nu și-au păstrat forma originală până în prezent.

Ulterior, un al doilea turn a fost construit pe stânca înaltă a dealului. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, între cele două turnuri a fost construit un zid fortificat.

”Palatul”, o nouă construcție

La mijlocul secolului XV-lea, Cetatea Colțești a fost exinsă cu o nouă clădire – „Palatul” – construită în capătul sudic al dealului calcaros.

Noua construcție avea camere cu ferestre mari, un hol pentru cavaleri și pridvor. „Palatul” avea și o curte interioară mică, considerată în acea perioadă un lux.

Cetatea Trascău a fost parțial confiscată în 1467 de către regele Matei Corvin, deoarece nobilii familiei Thoroczkay erau implicați în rebeliunea împotriva regelui.

Timp de aproximativ 50 de ani, jumătatea sechestrată a cetății și o parte din terenurile și bunurile familiei nobiliare și-au schimbat frecvent proprietarii.

Printre voievozii transilvăneni care au deținut vastele domenii ale familiei nobiliare Thoroczkay în anii care au urmat s-au numărat Nicolae Csupor, Janos Kis, Peter Derzsi și Ioan Pognac.

În acest timp, cetatea a fost mărită și modificată. Vechiul donjon din partea de nord a fost numit „Cetatea inferioară” iar „Palatul” a devenit „Cetatea superioară”.

La sud de vechiul turn cu 5 nivele, chiar în fața intrării, a fost construită o nouă clădire, care avea trei camere, dintre care doar una și-a menținut zidurile până în prezent. „Cetatea superioară” („Palatul”) a fost îmbunătățită cu un turn sudic (bastion) și o curte nouă.

În 1511, Ferenc Thoroczkay, fiul lui Laszlo Thoroczkay a reușit să recâștige posesia Cetății Trascăului și a domeniilor pierdute ale familiei.

Acesta a revendicat noi documente de proprietate asupra cetății, pe motivul pierderii vechilor acte în timpul răscoalei țărănești.

Ferenc Thoroczkay a primit noul act, semnat de Ludovic al II-lea, noul titlu de proprietate arătând că familia nobiliară și descendenții săi erau posesorii de drept ai întregii cetăți și a tuturor ținuturilor din Valea Trascăului.

După ce familia nobiliară Thoroczkay a recâștigat pe deplin dreptul de proprietate asupra întregii cetăți și a vastului său domeniu, cetatea superioară și cea inferioară au fost unificate, iar partea de vest a cetății a fost fortificată cu metereze.

În secolul al XVI-lea a început o nouă perioadă pentru toate reședințele nobiliare. Familiile de nobili au început să se mute în sate și să-și construiască locuințe în locuri mai accesibile, întrucât nu mai erau atât de multe lupte.

Astfel, familia Thoroczkay s-a mutat la sat, însă nu într-o cetate, ci în case construite pentru a-și simplifica viața și muncile de zi cu zi.

Două secole mai târziu, cetatea și-a pierdut definitiv scopul pentru care a fost construită (cetate de locuit și de refugiu) și, în cele din urmă, a fost abandonată.

Timpul și condițiile meteorologice și-au pus amprenta pe fața Cetății Trascăului de lângă Colțești. În 1869, turnul din curtea de mijloc (turnul de sud) s-a prăbușit aproape în întregime.

În 1892, pe latura de sud a vehicului donjon, lângă intrare a fost amplasată o placă memorială ce atestă nașterea și moartea Cetății Trascău.

În anul 2010, Cetatea Trascăului a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba.

Legendele Cetăţii Colţeşti din Munţii Trascău: fantoma care păzeşte secretul tunelului de sub castel

La mai puţin de patru kilometri de castel, pe dealul Rîmeţi, a fost construită încă o fortificaţie identică, din care acum mai există doar urme vagi, având acelaşi scop, de supraveghere şi apărare a populaţiei din zonă şi a căii comerciale care traversează valea, de atacurile migratorilor.

De asemenea, între cele două ar exista un tunel, care, conform legendei, avea o a treia intrare, la mijlocul distanţei, în catedrala romano-catolică din Rimetea, comună cunoscută de maghiari sub numele de Toroczko.

Întreaga zonă se afla sub tutela contelui Thoroczkay, cunoscut ca mare colecţionar de vinuri şi despre care se spune că avea o pivniţă plină cu butoaie de vin nobil.

Conform legendei, pivniţa respectivă comunica cu tunelul care lega cele două fortăreţe. În timpul unui atac asupra satului Rimetea, contele a ascuns-o pe fiica să Enikö, împreună cu femeile şi copii din zonă în tunel, iar el a plecat cu bărbaţii apţi de luptă să oprească năvala duşmanilor.

Atacatorii au măcelărit trupele, iar contele înconjurat de câţiva mineri a reuşit să se retragă în păduri.

Legenda, pe care bătrânii din Colţeşti o spun la ceas de taină, doar membrilor familei lor, relatează că Enikö, disperată că nu a primit nici o veste de la tatăl său, a străbătut tunelul până la castelul de pe dealul Secuiului, unde a ieşit la suprafaţă şi unde a dat peste atacatorii care ocupaseră fortăreaţa.

Speriată de gândul că tatăl său a fost ucis, iar zona invadată, Enikö s-a aruncat de pe zidul castelului, s-a rostogolit până în vale, unde s-a izbit de stânci şi a murit.

La câteva zile după aceasta, contele Thoroczkay s-a întors cu ajutoare şi a reuşit să îi învingă pe atacatori şi să elibereze atât castelul de pe dealul Secuiului cât şi zona localităţilor Colţeşti şi Rîmetea.

Când a aflat că fiica sa a murit, povestesc bătrânii, contele a astupat toate intrările în tunel, cu excepţia uneia singure, prin care doar el avea acces, iar după câţiva ani, din cauza supărării, contele a trecut în lumea celor drepţi.

Legenda vorbeşte despre strania apariţie a fantomei lui Enikö, care, însetată de răzbunare vrea să ia viaţa celor care se avântă pe deal pentru a dezlega secretul tunelului.

După, moartea contelui s-au găsit mulţi amatori care doreau să intre în posesia vinului ascuns în cramă şi mai ales a bogăţiilor despre care se spunea că ar fi fost ascunse acolo, dar odată intrat, nimeni nu a mai ieşit din subterane.

Sătenii spun că singurul acces este cunoscut doar de urmaşul lui Vilmosz Imre, cel care a fost aghitoantul lui Thoroczkay şi care s-a legat prin jurământ, la patul de moarte al nobilului, să păstreze secretul.

După cum povestesc localnicii, în urmă cu peste 20 de ani, un sătean a reuşit să afle secretul intrării în tunelul care duce la cramă şi chiar a pătruns în pasajul secret, dar el nu s-a mai întors niciodată de acolo.

Bărbatul s-ar fi lăudat înainte că a aflat pasajul secret şi că în curând o să îşi construiască cea mai frumoasă casă din localitate, fiindcă o să fie bogat.

De asemenea, bătrânii mai povestesc că în urmă cu mai multe zeci de ani au mai fost câţiva curajoşi care au vrut să intre în tunel prin accesul astupat din ciudatul castel, dar unii au murit în condiţii misterioase, iar alţii, speriaţi de cele întâmplate s-au lăsat păgubaşi.

sursa: adevarul.ro, turistrimetea.ro