FOTO-VIDEO: Întâlnirea coloniștilor de pe Valea Sebeşului. Destinul muncitorilor care au ridicat baraje şi hidrocentrale

Valea Sebeșului este cunoscută atât pentru minunatele peisaje, cât și pentru cele patru baraje de acumulare și tot atâtea hidrocentrale, construite într-o perioadă de aproximativ 15 ani, începând cu 1972. Pe șantiere au lucrat mii de muncitori, care, veniți din toate colțurile țării, au locuit în așa-zisele colonii. Mulți dintre aceștia și-au întemeiat familii și au rămas în acele locuri pentru totdeauna, organizând în fiecare an, o întâlnire simbolică în ultima vineri din luna iunie, pe podul care leagă colonia de DN 67C – Transalpina.

În apropierea şantierelor de pe Valea Sebeşului au fost construite mai multe colonii de muncitori. Din cauza distanţelor destul de mari pe care s-au întins lucrările şi a numărului mare de oameni implicaţi, antreprenorul a gândit organizarea mai multor colonii, în apropierea punctelor de lucru ce aveau o durată de execuţie mai mare.

Dintre acestea, Colonia Definitivă există şi astăzi şi reprezintă, de fapt, un cartier al comunei Şugag, în care locuiesc foşti angajaţi de pe şantierele comuniste şi familiile acestora. Astfel, lucrările de la complexul Oaşa – Galceag şi complexul Tău – Şugag au fost realizate atât de cei care au locuit în colonia de la Fetiţa, cât şi cei care au locuit în coloniile de la Tău-Bistra şi Dobra. În ultima fază a şantierelor, au lucrat aici şi cei care au locuit în Colonia Definitivă Şugag.

Cea mai mare mobilitate a forţei de muncă din întreaga economie, în vremurile respective, o aveau construcțiile hidrotehnice. Erau mii de oameni angrenaţi pe aceste şantiere uriaşe.

Colonia Fetiţa a fost prima colonie de pe Valea Sebeşului. Era aşezată la cinci kilometri de barajul Oaşa, în apropierea locului unde se afla acum Mănăstirea Oaşa și în aceasta locuiau cei care lucrau la barajul de la Oaşa. Mănăstirea cuprinde şi o clădire, din cărămidă şi piatră, care făcea parte din colonia Oaşa. Primii locatari ai coloniei au fost cei care au lucrat la construirea hidrocentralei Porţile de Fier I, de la Orşova. La jumătatea anilor 80, cea mai mare parte a activităţii s-a mutat în aval, la Barajul de la Tau-Bistra, iar atât coloniştii, cât şi clădirile au fost mutate 15 kilometri mai aproape de civilizaţie. Ultimii colonişti au plecat de la Oaşa în primii ani de după revoluţie, când şi lucrările la baraj, s-au finalizat.

După ce s-au pus bazele coloniilor de la Fetiţa şi Tău-Bistra, următoarea colonie s-a ridicat la Dobra, unde a funcţionat pentru câțiva ani și cartierul general al Şantierului 3 Şugag, cel din care s-a format mai apoi TCH Sebeş, iar după anii 90, Hidroconstrucţia Sebeş. Pe lângă clădirea de birouri, în colonie a mai funcţionat o cantină, un dispensar şi o grădiniţă pentru copiii celor care lucrau pe şantiere.

Colonia Definitivă din Şugag s-a transformat în timp într-un cartier de locuinţe arătoase şi era un loc destul de invidiat înainte de revoluţie. Conducerea de atunci a judeţului şi a Trustului de Construcţii Hidrotehnice, cei care coordonau activitatea de pe Valea Sebeşului, aveau grijă ca celor care lucrau pe şantierele hidroenergetice să nu le lipsească nimic, mai ales în condiţiile de criză alimentară prin care trecea restul ţării.

La finalizarea lucrărilor, mulţi dintre muncitori şi ingineri au plecat pe alte şantiere din ţară.În prezent, o parte dintre imobile sunt locuite de angajaţi de la Hidroelectrica. Restul apartamentelor rămase nefolosite, au fost cumpărate de localnicii din Şugag, care au fost atraşi de confortul locuinţelor dar şi de amplasarea ultracentrală a acestora. O parte au fost păstrate de foştii proprietari, ca şi locuinţe de vacanţă.

Spiritul Coloniei Definitive a rămas viu printre cei care locuiesc sau au locuit aici o perioadă din viaţa lor.

De cinci ani, aceştia organizează o întâlnire simbolică în ultima vineri din luna iunie, pe podul care leagă colonia de drumul naţional 67C. Apoi, timp de trei zile se distrează şi îşi amintesc de perioada cât au locuit în colonie.

foto: facebook