FOTO: Zeci de speologi din ţară au participat la exerciţiul naţional Salvaspeo, în Munţii Apuseni. S-au pregătit pentru misiuni de salvare din subteran

În weekend-ul 13-15 octombrie, în peşterile Gălășeni și Vadu Crișului, din Munții Apuseni s-a desfăşurat Exerciţiul National Salvaspeo. Au participat 60 de speologi din întreaga țară, inclusiv salvatori din judeţul Alba.

Au fost 40 de speologi la pestera Gălășeni și 20 la peștera Vadu Crișului, împărțiți în 6 echipe.

La Peștera Gălășeni echiparea peșterii pentru evacuarea tărgii a durat 5 ore, iar evacuarea tărgii de la o distanță de aproximativ 1000 m în profunzimea peșterii a durat 2 ore, a declarat Daniel Bibarț, consilier tehnic salvaspeo, de la Serviciul Public Salvamont- Salvaspeo Arad.

La peștera Vadu Crișului echiparea peșterii pentru evacuarea tărgii a durat 2 ore, iar evacuarea propriu-zisă a durat o oră și 30 minute, potrivit directorului ethnic Salvaspeo România, Tudor Rus (Salvaspeo Bihor, coordonatorul exercițiului).

Evacuarea tărgii s-a făcut de la circa 1000 m de la intarea în peșteră, a completat Felician Papiun, consilier tehnic, de la Serviciul Public Salvamont- Salvaspeo Cluj.

La exercițiu au participat membri ai serviciilor Salvamont – Salvaspeo din județele Bihor, Arad, Hunedoara, Cluj, și salvatori speologi din Timiș, București, Alba. Salvatorii sunt formați și acreditați profesional de Salvaspeo România.

Ambele peșteri se află în Situl Natura 2000 ROSCI0062 ”Defileul Crişului Repede – Pădurea Craiului ” protejat de Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă Bihor.

Peșterile reprezintă spații fascinante, cu peisaje deosebite care încântă privitorul.

Parcurgerea peșterilor neamenajate în cadrul turismului de masă, speoturismului sau cercetării acestora, poate duce la apariția unor accidente. Spre deosebire de accidentele de la exterior, unde solicitarea de ajutor se poate face imediat, telefonic prin apel la 112, în cazul celor din subteran, unde telefonia mobilă nu funcționează, solicitarea de ajutor se poate face numai de la exterior de către coechipieri. De asemenea, evacuarea spre spital nu poate fi făcută imediat (de exemplu de cu elicopterul – la exterior), ci victima trebuie transportată de echipele salvaspeo la exterior. Parcursul prin peșteri poate fi dificil, cu spații înguste, târâșuri prin apă, pasaje pe vericală etc. Din acest motiv durata intervențiilor de salvare poate fi de la ore, zile sau săptămâni, transmite Cristian Ciubotărescu, membru Salvaspeo România.

Pentru a putea face față unor asemenea situații salvatorii speologi parcurg stagii de formare prescum Școala Naționala Salvaspeo și participă la exerciții regionale sau naționale.

Peştera de la Gălăşeni (sau Peşteroaia) este situată în satul cu acelaşi nume, comuna Măgeşti, la capătul dinspre aval al Pîrîului. Cunoscută şi explorată, parţial, în perioada celui de al doilea război mondial de către un grup de speologi amatori din Cluj şi Oradea (J. XANTUS, 1943), P.G. este cercetată intre anii 1965—1973 de către un grup de speologi de la Institutul de Speologie „E. Racoviţă” din Cluj, condus de C. Pleşa, care realizează prima hartă a porţiunii studiate (962 m lungime totală) pe care o publică în ,,Peşteri din România” (M. BLEAHU şi colab., 1976, p. 84). Din anul 1975, explorarea peşterii este reluată de un grup de speologi amatori din Oradea, condus de L. Vălenaş, care o cartează, pînă în 1982, pe o lungime de 2357 m.

În prezent are 2495 m lungime şi 33 m denivelare. Această peșteră este amenajată pentru turism speologic specializat, nefiind iluminată şi necesitând echipament speologic.

Peştera de la Vadu Crişului, a fost descoperită în anul 1903 prin dinamitarea versantului , de către Czárán Gyula şi amenajată curînd după aceea cu scări şi punţi de lemn. În 1969, instalaţiile subterane sînt modernizate iar peştera este electrificată, fiind cea de a doua peşteră din ţară în care s-a introdus iluminatul electric. Peştera de la Vadu Crişului este situată în defileul Crişului Repede, Munţii Pădurea Craiului, între localitătile Vadu Crișului și Șuncuiuș.

Peștera este în custodia Consiliului Județean Bihor prin Muzeului Țării Crișurilor și are o lungime de peste 2,7 km, din care 680 de metri sunt amenajați cu scări și podețe pentru turism de masă. Are 3 galerii mai mari, iar una dintre ele este folosită doar pentru cercetări palentologice, a fost intens cercetată de Emil Racoviţă.

Peștera Vadu Crișului are un aspect mai deosebit deoarece este străbătută de un curs de apă, ce își are originea în platoul carstic Zece Hotare, peștera Bătrânului, practic apa care formează peștera este aceeași care formează și cascada Vadu Crișului.