Hărțuirea morală la locul de muncă. Salariații-victime ar putea primi despăgubiri de la angajatori. Proiect

Hărțuirea morală la locul de muncă va fi sancționată, potrivit unui proiect de lege ce intră la vot în Camera Deputaților. De asemenea, sunt prevăzute drepturi la despăgubiri și amenzi pentru angajatori.

Proiectul de modificare şi completare a Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi a Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi definește hărțuirea morală la locul de muncă drept orice comportament exercitat cu privire la un salariat, de către alt salariat, care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un salariat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă, prin lezarea drepturilor sau demnității salariatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale sau prin compromiterea viitorului profesional al acestuia.

Formele prin care se poate manifesta hărțuirea morală la locul de muncă sunt: conduita ostilă sau nedorită, comentarii verbale, acțiuni sau gesturi.

Constituie ”hărțuire morală la locul de muncă” și ”o singură manifestare serioasă a unui astfel de comportament, care poate avea un efect dăunător de lungă durată asupra unui salariat”.

Potrivit proiectului, astfel de fapte se sancționează disciplinar, contravențional sau penal.

De asemenea, niciun salariat nu va fi sancționat, concediat sau discriminat (direct sau indirect), inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă, din cauză că a fost supus sau a refuzat să fie supus hărțuirii morale la locul de muncă. Încetarea unui contract individual de muncă determinată de faptul că un salariat a fost supus sau a refuzat să fie supus hărțuirii morale este nulă.

Alte prevederi din proiect:

Angajatorul are obligația de a lua măsuri necesare în scopul prevenirii și aombaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederi în regulamentul intern.

Salariatul victimă a hărțuirii morale la locul de muncă trebuie să dovedească elementele de fapt, sarcina probei revenind angajatorului. Intenția de a prejudicia prin acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.

Proiectul propune și pedepse pentru hărțuirea morală la locul de muncă:

– dacă este săvârșită de un salariat, prin lezarea drepturilor sau demnizății salariatului-victimă, este contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei; dacă efectele sunt asupra sănătății fizice sau mentale ori a viitorului profesional al respectivei persoane, este infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă

– angajatorii care nu respectă obligațiile de prevenire și combatere a acestora fapte pot fi sancționați cu amenzi între 30.000 lei și 50.000 lei; dacă stabilesc reguli/măsuri interne care să determine salariații la acte de hărțuire morală, amenzile pot fi între 50.000 lei și 200.000 lei.

Potrivit proiectului și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării poate obliga angajatorii la măsuri de stopare a hărțuirii morale sau de plată a consilierii psihologice. Dacă angajatorul nu le respectă, sunt prevăzute amenzi de la 100.000 lei la 200.000 lei.

În cazul în care instanțele de judecată constată astfel de fapte de hărțuire morală la locul de muncă, aceste pot dispune:

– obligarea angajatorilor la luarea de măsuri pentru a stopa astfel de acte

– reintegrarea la locul de muncă a salariatului

– obligarea angajatorului la plata de despăgubiri către salariat, în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit

– obligarea angajatorului la plata unei daune compensatorii și morale

– obligarea angajatorului la plata către salariat a sumei necesare pentru consilierea psihologică, pentru o perioadă stabilită de medicul de medicina muncii

– obligarea angajatorului la modificarea evidențelor disciplinare ale salariatului.

Același proiect prevede că hărțuirea morală la locul de muncă pe criteriul de sex este interzisă.

Inițiativa a fost respinsă de Senat în 2018 și intră la vot în Camera Deputaților.

Contextul inițierii proiectului

În Uniunea Europeană, după anul 2000, s-a acordat o mai mare atenție mediului de lucru, în contextul în care situațiile cu care se confruntă salariații la locul de muncă au devenit mai complexe. Stresul la locul de muncă sau cauzat de munca prestată pentru și sub autoritatea angajatorului, rezultat din acțiunile de hărțuire exercitate de superiori, subordonați sau colegi de același nivel ierarhic s-a dovedit larg răspândit  și a creat insecuritate, atât în viața profesională cât și personală, potrivit inițiatorilor proiectului. Potrivit unui raport UE, la nivelul anului 2000, 8% din forța de muncă (12 milioane lucrători) au declarat că au fost victime ale hărțuirii morale la locul de muncă.

Carta Drepturilor Fundamentale UE (2000) consacră dreptul oricărui lucrător la condiții de muncă prin care să îi fie respectate sănătatea și demnitatea.

Studiile efectuate până în anii 2000 arătau că femeie sunt supuse hărțuirii morale mai mult decât bărbații.

În 2004, UE a adoptat Acordul-cadru privind stresul la locul de muncă. În definește ca o stare ”cu disfuncționalități fizice, psihologice sau sociale”.

În 2006, Confederația Europeană a Sindicatelor, Confederația Mediilor de Afaceri Europene și alte organizații similare au semnat Acordul-cadru privind hărțuirea și violența la locul de muncă, prin care s-a stabilit că hărțuirea (și violența) la locul de muncă ”poate fi comisă de către unul sau mai mulți membri din conducere sau salariați, cu scopul sau efectul de a aduce atingere demnității, afectând astfel sănătatea/crearea unui mediu ostil la locul de muncă”. În 2007, România avea unul dintre cele mai crescute grade de incidență a violenței/amenințării cu violența la locul de muncă, potrivit sursei citate, la fel ca Turcia, Portugalia și Norvegia.

Din 2009, stresul, violența și hărțuirea morală la locul de muncă au fost considerate riscuri ”emergente”, cu o importanță tot mai mare în cadrul relațiilor juridice de muncă. În 2011, Parlamentul European a cerut Comisiei Europene și statelor membre să dezvolte strategii naționale de combatere a hărțuirii la locul de muncă.

În 2014, CE a emis document de implementare a Directivei/cadru 89/391/CEE privind sănătatea mentală la locul de muncă. Au fost amintite ca efecte ale stresului la locul de muncă: absenteism de la locul de muncă, concedii de incapacitate temporară de muncă de lungă durată, chiar sinucideri.

În 2017, CE a lansat o inițiativă de îmbunătățire a securității și sănătății în muncă și un document de orientare pentru angajatori.

În România, potrivit unui studiu INS (2013), 24% din cei 4,4 milioane de angajați intervievați au declarat că sunt expuși unor factori ce le pot afecta sănătatea mentală/fizică, iar 5,8% erau expuși la hărțuire/violență psihică, fizică, presiune ori supraîncărcare la locul de muncă.

sursă: cdep.ro