Imagine de arhivă: Povestea morilor de apă din Laz, instalații tehnice țărănești ingenioase de pe Valea Sebeșului

În satul Laz de pe Valea Sebeșului au funcționat de-a lungul timpului trei mori care foloseau curentul apei râului Sebeș pentru măcinarea cerealelor.

Potrivit preotului Ilie Haida, în jurul acestora și-au găsit locul și alte instalații tehnice țărănești, precum o mașină pentru dărăcit lâna, o presă de ulei sau un joagăr pentru debitat bușteni. De asemenea, în zonă exista încă înainte de introducerea curentului electric în sat și o instalație de produs energia electrică.

Preotul Ilie Haida explică în monografia „Laz – trecut și prezent” că în partea de jos a satului au existat și au funcționat, de-a lungul vremii, trei mori (pentru făină), darac (mașină pentru dărăcit lâna) și o presă pentru ulei alimentar.

Vezi și Imagine de arhivă: Plutăritul, ocupație străveche a bărbaților din Laz. Cum erau transportați în trecut buștenii, pe râul Sebeș

Ingenioasele instalații tehnice țărănești erau amplasate cât mai aproape de râul care traversa de la un capăt la altul localitatea și erau acționate prin forța apei, captată prin două iazuri de scurgere spre roțile imense ale morilor.

Potrivit preotului Ilie Haida, proprietarii morilor erau Breazu Valeriu, Morariu Eftimie lui Gheorghe și Morariu Eftimie lui Eftimie. Moara lui Valeriu Breazu și a lui Eftimie Morariu lui Eftimie aveau fiecare câte două pietre pentru măcinat iar moara lui Morariu Eftimie lui Gheorghe avea trei pietre unde se măcina, în general, porumb și grâu. Una din cele trei pietre se numea „bătrâna”, foarte solicitată pentru calitatea făinii de mălai.

La morile din localitatea Laz veneau cu cereale locuitori ai satelor învecinate, dar și din Câlnic, Cut, Cunța, Deal.

Se măcina aproape în tot timpul anului. Joia, când era târg săptămânal la Sebeș, se măcina încontinuu, chiar și noaptea.

„Lângă aceste mori și-au găsit locul potrivit și alte instalații, deoarece morarii erau oameni inițiați în tehnicile tradiționale, iar odată cu moara le supravegheau și le îngrijeau și pe acestea.

Așa au existat și au funcționat, ani și ani la rând, instalații tehnice țărănești pentru scărmănat și dărăcit lâna pentru tors, fără a fi prevăzute cu filatură. Într-o vreme când îmbrăcămintea și lenjeria gospodărească erau preponderent confecționate din lâna prelucrată de aceste instalații, este de înțeles că existau destule solicitări în acest sens, atât din zonele învecinate, dar și din părțile Sibiului și Orăștiei.

La moara lui Morariu Eftimiu lui Gheorghe era singura piuă din împrejurimi, pentru extras uleiul din semințele de bostan și floarea soarelui, iar la moara lui Valeriu Breazu a funcționat, într-o anumită perioadă, o instalație pentru debitat bușteni (joagăr) fiind folosită mai mult pentru uzul personal al familiei.

Începând cu anul 1950 până în anul 1960, odată cu naționalizarea principalelor mijloace de producție, se desființează piua de ulei, apoi daracul de lână și morile.

Funcția acestora a luat-o morile acționate cu ajutorul energiei electrice de la Săsciori, Petrești și Sebeș, iar la Laz a mai rămas doar amintirea vechilor instalații tehnice țărănești, proprietarii acestora și locul din capătul de jos al satului cunoscut de localnici sub denumirea „La Moară”.

Pe iazul care venea la moara lui Valeriu Breazu exista o instalație de produs energia electrică, necesară vilei avocatului Traian Breazu, încă înainte de introducerea curentului electric în sat”, mai explică preotul, în monografie.

sursa: preotul Ilie Haida – monografia „Laz – trecut și prezent”

Urmăriți știrile Alba24.ro și pe Google News.