Joia Mare, Joia Neagră sau Joia Patimilor, zi extrem de importantă pentru creştinii ortodocşi. Cine este Joimărița

Joia Mare, Joia Neagră sau Joia Patimilor, zi extrem de importantă pentru creştinii ortodocşi. Cine este Joimărița.

De asemenea, în această zi, Iisus a spălat picioarele ucenicilor săi pentru a exemplifica umilința și slujirea reciprocă.

URĂRI DE PAŞTE 2024 Mesaje și FELICITĂRI de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

În tradiția ortodoxă, Joia Mare, Joia Neagră sau Joia Patimilor este ziua în care credincioșii țin Sfânta Liturghie și participă la slujbe speciale, rememorând evenimentele dinaintea patimilor și răstignirii lui Iisus.

Postul este strict în această zi, în care credincioșii se abțin de la alimente de origine animală.

Unele comunități creștine organizează procesiuni sau alte manifestări religioase în această zi, marcând profund semnificația acestei perioade din calendarul creștin.

Joimărița, o zeitate a morții

Tot în Joia Mare, în mitologia românească și-a făcut loc și o sărbătoare păgână.

Joimărița sau Joimărica a fost la origini o zeitate a morții care supraveghea focurile din Joia Mare, aprinse pentru cinstirea strămoșilor, dar treptat a devenit un personaj justițiar, ce luptă împotriva lenei.

Este patroana torsului și a țesutului, care supraveghează hărnicia oamenilor.

Joimărița nu face niciun rău pe lume, dar e lăsat de Dumnezeu ca o dată în an și anume în Joia Mare să facă o revizuire strașnică printre nevestele tinere și mai ales printre fetele mari și să le întrebe ce au făcut ele peste iarnă?

”Tors-au fuiorul tot? Țesut-au pânza, și cu câlții și cu feștila ce-au făcut? Cu câte un hârb plin de jar în mână mergea prin sate pentru ca acolo unde va afla fete și neveste leneșe să le arză unghiile și degetele.

Ele, când știu că are să le cerceteze Joimărița, dacă pânza nu-i țesută, pun la fereastră un crâmpei de pânză din anul trecut, iar câlților și feștilei le dau foc, ca să nu aibă de ce să se lege Joimărița când le va cerceta munca lor.

Dar Joimărița miroase bine și știe ce au făcut ele, așa că începe a cânta prin curte:

Pute-a câlți,
Pute-a feștilă,
Pute-a lene de copilă,
Pute-a pânză nețesută
Și-a nevastă nebătută.

Și apoi ca „binecuvântare” le pune pe toate cele leneșe din casă cu unghiile și degetele în hârbul plin de jar și le prăjește bine, întrebând de ce au ele unghii și degete și nu fac nimica cu ele?” scrie Iulia Gorneanu.