Jurnal de mijloc de festival. În plină „Dilemă Veche”, totul e altfel prin Cetatea Alba Carolina

În miez de festival „Dilema Veche” la Alba Iulia și totul a fost altfel prin bătrâna Cetate Alba Carolina.

Plimbarea de sâmbătă printre punctele din programul festivalului a început cu totul cutremurător, cu filmul lui Alexander Nanau, Toto și surorile lui. Apoi, conferințe și concerte elegante au păstrat dilema la putere maximă, în acord perfect cu ora exactă la lumii de azi.

Toto și surorile lui este un documentar-dramă de familie, realizat în 2014 și plimbat cam prin toată lumea până acum. Povestea se concentrează, așa cum anunță și titlul, în jurul lui Toto, un băiețel de aproximativ 10 ani și cele două surori mai mari ale lui, care, toți trei, așteaptă ca mama lor să iasă din închisoare, după ce a ajuns acolo pentru trafic și consum de droguri. În jurul copiilor, drogurile, mai precis heroina, sunt niște constante, apar ca niște „alimente” care fac parte viața de zi cu zi a familiei, iar viața dobândește astfel un firesc bizar în atrocitatea sa. De o naturalețe rar întâlnită pe marile ecrane, povestea familiei Petre este jucată de însiși membrii ei, revelată prin niște tehnici de filmare care dau un mare „Chapeau!” regizorului. Un film dureros de excelent!

În continuare, publicul s-a putut plimba metafizic printr-un amplu și bine aranjat joc al identităților spirituale ale diverselor culturi. Conferința lui Andrei Oișteanu despre evreii din România în context european a adunat o mulțime bunicică de oameni la cafeneaua de la Obelisc, veniți să îl asculte pe specialist povestind curiozități din istoria acestui controversat popor. Un moment de o înaltă ținută culturală, cu un invitat absolut încântător.

Concertele serii de sâmbătă au păstrat, cumva, acest joc al identităților culturale simțite și transmise acut, într-un mod cu totul elegant.

Bella Ciao a fost un concert pătrunzător, care nu a lăsat nicio șansă insensibilităților de orice fel. O combinație între o tradiție și o modernitate perfect europene, perfect armonizate, cu voci, instrumente și lumini intense, o prestație care a făcut din Piața Cetății un loc acordat cu ora exactă a lumii.

Seara s-a încheiat cu concertul Hakeshet Klezmer Band din Oradea, o trupă al cărei nume își are originea, etimologic, în „curcubeu”.

O metaforă inspirată, am putea spune, după senzația pe care a transmis-o muzica lor ritmată, energică și profundă.

Cu alte cuvinte, a doua zi a Dilemei Veche a scos la interval faimoasa super-putere a acestui eveniment de a aduce împreună oameni de tot felul, povești, culturi și identități, într-o formulă unitară, agreabil dilematică a festivalului. A mai rămas o singură zi, dar o mulțime de momente de explorat și savurat.

Vedeți aici o cronică a primei zile de festival „Dilema Veche”:

Jurnal de Festival „Dilema Veche” 2016 la Alba Iulia. O conferință plată, dar și multă muzică bună în prima zi a evenimentului

Adina E. CURTA