Legea insolvenţei persoanelor fizice. Cine poate beneficia şi ce presupune procedura. Detalii din proiectul ce intră în dezbateri la Camera Deputaţilor

Criza cauzată de creditele în franci elveţieni a readus în discuţie proiectul de lege a insolvenţei persoanelor fizice, considerată drept o posibilp soluţie pentru cei care nu-şi mai pot plăti ratele la bănci, după creşterea fulminantă a cursului valutar. Depus în Parlament în iunie 2014, adoptat tacit de Senat în decembrie, acum proiectul intră în dezbateri la Comisia Juridică de la Camera Deputaţilor, pentru raport. Proiectul ar putea fi o soluţie salvatoare, însă cei vizaţi ar trebui să ştie şi restricţiile impuse de această situaţie.

Citeşte şi Legea insolvenţei persoanei fizice, în dezbateri, miercuri, la Comisia parlamentară juridică. Se discută şi situaţia privind francul elveţian

Proiectul prevede că datornicii își pot cere singuri insolvența în anumite condiții, dar și creditorii pot cere insolvența unui debitor. De asemenea, instituie suspendarea executărilor silite, precum și faptul că pe durata insolvenței nu se mai acumulează dobânzi penalizatoare.

Însă, odată intrat în insolvență, un datornic va raporta toate cheltuielile personale către administratorul judiciar, care are drept de veto în privința tranzacțiilor sau a utilizării veniturilor. Adică orice cheltuieli „de lux”, gen telefoane scumpe sau vacanţe pot fi „interzise”.

De această lege, dacă va fi adoptată, vor putea beneficia persoanele fizice cu domiciliul permanent în România, care nu sunt persoane fizice autorizate şi nu au datorii din activităţi comerciale realizate în nume propriu.

Debitorul va fi considerat în imposibilitate de a-şi achita datoriile la scadenţă dacă este incapabil să îşi achite două sau mai multe datorii, faţă de doi sau mai mulţi creditori, în decurs de peste 30 de zile de la data scadentă a acestora. În această situaţie, va avea dreptul să depună o cerere de „insolvenţă” şi o propunere de plan pentru rambursarea datoriilor.

Instanţa nu va putea refuza deschiderea procedurii de insolvenţă exclusiv în temeiul faptului că debitorul nu are destule bunuri să acopere costurile procedurii, costurile urmând astfel să fie suportate de către stat. Cererile de intrare în insolvenţă sunt soluţionate de tribunalul în a cărui rază teritoriala îşi are domiciliul persoana fizică respectivă.

Cererea de insolvență poate fi depusă și de creditor dacă acesta poate dovedi că debitorul nu are capacitatea de a-și plăti datoriile și numai dacă valoarea datoriei depășește 25.000 de lei.

Numele persoanelor fizice intrate in însolvenţă vor fi publice; legea prevede publicarea deciziilor în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Aceste informaţii vor fi sterse din Buletin la 5 ani de la încheierea procedurilor.

Documentele pe care debitorul trebuie să le depună la tribunal:

– un raport al bunurilor pe care le are în proprietate, precum și veniturile disponibile, inlcusiv veniturile preconizate în viitorii 5 ani
– o listă cu bunurile mobile și imobile de peste 1000 lei înstrăinate în ultimii 4 ani
– declarație pe proprie răspundere privind motivele intrarii în incapacitate de plată
– o propunere de plan pentru plata datoriilor

După intrarea în insolvenţă, datornicul nu poate dispune de bunurile sale fără acordul prealabil al administratorului judiciar, cu excepţia tranzacţiilor obisnuite pentru a suporta costurile de trai de bază (acestea – inclusive plata facturilor şi cumpărături zilnice – trebuie anunţate în scris, trimestrial, către administrator). De exemplu, odată intrat în insolvenţă, omul nu va putea să-şi vândă maşina sau alte bunuri fără “undă verde” de la administratorul judiciar.

Dacă procedurile de executare silită a datornicului se suspendă pe durata insolvenţei şi nu se vor acumula dobânzi penalizatoare privind creanţele, în schimb toate actele unilaterale ale datornicului referitoare la bunurile lui, inclusiv procurile, nu vor mai produce efecte.

Acesta trebuie sa respecte instrucţiunile administratorului judiciar referitoare la activele supuse procedurii de insolvenţă.

După ce datornicul propune planul, administratorul judiciar face lista de creanţe, de bunuri si venituri şi, în maximum trei luni, decide planul pentru plata datoriilor. Instanţa aprobă planul propus de datornic (sau de creditor) sau poate decide lichidarea activelor datornicului (dacă planul nu este respectat).
După intrarea în insolvenţă, datornicul este obligat să utilizeze veniturile în concordanţă cu planul aprobat, „să se abţină de la orice tranzactii sau comportamente care ar conduce la eşecul planului”, să comunice administratorului judiciar sume obţinute din moşteniri, donaţii sau drept compensare pentru daune, de asemenea, să anunţe dacă-şi schimbă domiciliul sau serviciul şi să transmită instanţei de insolvenţă şi administratorului judiciar o prezentare generală a veniturilor la fiecare 6 luni.

Planul de plată a datoriilor:

Creditorii care nu au o garanţie reală care să le asigure realizarea creanţei pe care o au împotriva debitorului – ipotecă, gaj, privilegiu- , ci numai un drept de gaj general asupra bunurilor prezente şi viitoare ale debitorului lor trebuie să primească o compensare de minimum 40% din valoarea nominala a datoriei.

Fiecare creditor garantat trebuie sa primeasca cel putin suma probabil a fi primita din vanzarea bunurilor ipotecate/gajate, calcul facut „pe baza valorii de piata a bunului cu care creditorul a garantat creditul

Planul de rambursare a datoriilor poate sa prevadă vanzarea anumitor bunuri ale datornicului li distribuirea banilor astfel obţinuţi către creditori.

Însă, dacă, de exemplu, un datornic vrea să scape de lichidarea maşinii sale şi o donează unei rude, donaţia va fi desfiinţată, iar maşina – vândută, pentru a fi plătită datoria.
Datornicul intrat în insolvenţă nu va mai putea fi acţionar unic al unui SRL timp de 5 ani de la ieşirea din insolvenţă.

Proiectul prevede şi sancţiuni cu închisoarea pentru datornicii care dau informatii false instanţei sau administratorului judiciar.

Potrivit unor statistici ARB, numărul persoanelor îndatorate la bănci și IFN este de aproximativ 4 milioane, ceea ce reprezintă 43% din populația activă.
Numărul persoanelor fizice cu restanțe peste 30 de zile este de 657.757, potrivit datelor centralizate de Biroul de Credit și publicate de BNR la luna iulie 2014.

Cursul francului elveţian anunţat de Banca Naţională a României (BNR) a scăzut marţi cu 0,8%, la 4,4354 lei, după ce a înregistrat recorduri succesive în ultimele trei şedinţe, în timp ce dolarul american a coborât cu 0,35 bani, la 3,878 lei, iar euro a urcat cu 0,19 bani, la 4,5037 lei.

Cursul francului elveţian a atins niveluri record joi, vineri şi luni, ca urmare a eliminării joi a plafonului minim impus de Banca Elveţiei pentru cursul franc/euro.

Luni, cursul francului a urcat cu 1,1%, la 4,4716 lei, după un avans de 2,2% vineri, la 4,4228 lei, şi de 15,7% joi, când a crescut la 4,3287 lei. Miercurea trecută, BNR a anunţat un curs de 3,7415 lei pentru franc.

Cursul record pentru euro a fost înregistrat în urmă cu aproape doi ani şi jumătate, pe 3 august 2012, la 4,6481 lei, în timp ce dolarul a consemnat maximul istoric vineri la 3,8863 lei. Evoluţia dolarului în raport cu leul este determinată de raportul dintre moneda americană şi cea europeană pe pieţele externe.

Cursurile de schimb leu/dolar şi leu/franc elveţian sunt calculate de BNR în funcţie de paritatea leu/euro şi cotaţiile de schimb euro/dolar şi euro/franc elveţian.

Francul a crescut puternic joi pe pieţele externe imeidiat după anunţul Băncii Eleveţiei că renunţă la plafonul de 1,2 franci/euro. Moneda eleveţiană s-a apreciat cu până la 41%, la 85,17 centime/euro, cel mai mult de la debutul euro în 1999. Nivelul record de 85,17 centime pentru un euro atins de franc însemna la momentul respectiv o paritate de 5,28 lei pentru moneda elveţiană, calculată prin intermediul cotaţiilor euro/franc şi euro/leu.

surse: hotnews.ro, mediafax.ro