Limba veche a moților: Ce înseamnă „a libriți”, ”a fișcoi” și „a buntuzi”. LISTĂ de cuvinte și expresii folosite în Munții Apuseni

Reprezentanții comunității satelor Lăzești – Scărișoara și Lăzești – Vadu Moților din Munții Apuseni au realizat o listă de cuvinte și expresii vechi folosite odinioară în zonă, dar și în întreaga regiune a Țării Moților. 

„Deschidem o listă (întocmită într-un stil simplu, fără pretenții lingvistice, doar pentru uzul celor cu nostalgia poveștilor de altădată) pe care o vom completa, corecta, modifica ori de câte ori va fi cazul.

Ne limităm doar la vorbe şi expresii folosite odinioară în Lăzești (unele dispărute, altele auzite din ce în ce mai rar astăzi). Multe cuvinte folosite în Lăzeşti sunt comune unei arii largi din Ţara Moţilor.

Pe de altă parte, unele cuvinte vechi diferă chiar și de la un sat la altul, nu doar de la o regiune la alta”, au scris reprezentanții comunității „Lăzești, Alba”, pe pagina de Facebook.

Prin reforma administrativă (reorganizarea administrativ-teritorială) din anul 1968, satul Lăzești a fost împărțit între comunele Scărișoara și Vadu Moților (denumire anterioară, Sacatura).

Astfel, prin Legea nr. 2/16.02.1968 (Anexa 1, C. Comune, nr. crt. 52 și 63), Fața-Lăzești și o mare parte din Lăzești au devenit/rămas componente ale comunei Scărișoara, iar cealaltă parte a satului a intrat în componența comunei Vadu Moților.

Cuvinte și expresii folosite (acum sau pe vremuri) în Lăzești

• a (se) abțigui – (Figurativ) 1. a bea, a se îmbăta, a se chercheli. 2. a da (cuiva) o bătaie (ușoară)
• a (se) abzâce/abzâci – a renunța (la un drept)
• a (se) acața – a (se) agăța
• a aldui – a binecuvânta, a blagoslovi. Figurativ – a plesni, ocărî
• a (se) alina – a (se) liniști, a se calma, a se cuminți, a se opri (din activitate). De ex. Alină-te, coptile = Stai cuminte, copile!
• a (se) alipui – a (se) așeza, a (se) alina (a se liniști lângă), a (se) cuibări
• a (se) apristui – 1. a apropia pe cineva (pe lângă casă) 2. a reține pe lângă sine, prin apropiere. 3. a (se) alipi pe (de) cineva
• a asuda – a transpira
• a avea călcături (figurativ) – a fi iritat, supărat, deranjat
• a avea dâcă (pe cineva) – a avea ciudă (pe cineva)
• a avea haznă (de ceva) – a avea un folos, o mulțumire, o satisfacție (de/după ceva)
• a avea limbarițî – a vorbi mult
• a avea sucă să – a avea obiceiul să, a obișnui să
• a bajucuri – a batjocori
• a bate/a bachi (despre câini) – a lătra (în expresia ”bate/bachi cânili” – latră câinele)
• a batuci – a bătători, a presa
• a beli – a jupui pielea.
• abghia, ghiabghia – abia, de abia
• a se bghizui pi (și varianta pchizui) – a se baza pe
• a birui/bghirui – a reuși
• a boscoroghi – a îndruga, a descânta
• a (se) boți/îmboți – a (se) șifona; figurativ (mai ales despre copii): a răsfăța; de văzut și a (se) îmboți
• abțiguit – (figurativ) amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat
• a bucina – (despre animale) a „plânge”, a urla (de ex. Bucină lupii!); despre copii, figurativ – a plânge, a se smiorcăi
• a buntuzi – a strica o rânduială, a deranja, a împrăștia; figurativ – a alunga
• abzâs, abzâcere – renunțat, renunțare (la un drept)
• a calmana/carmana (vezi și a scalmana/scarmana) lâna – a scărmăna lâna; a descurca, curăța de impuritățile aderente și a răsfira cu mâna lâna brută sau alte materiale fibroase și a le înfoia; a desface, smulge și a răsfira (cu ajutorul daracului) lâna brută sau alte materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăța de impurități, a le înfoia și a înlesni torsul
• a căpăta – 1. a primi, a procura. 2. a primi de pomană/gratuit
• a căpăli – a săpa în jurul plantelor
• a cărmăna – a scălămăna; vezi și a scărmăna
• acățat, acățătoare – agățat/agățătoare
• a se cânta – a se văicări, a se plânge; de ex.: copilul se cântă că i/îi este/ foame
• a cârni – a se forța să ridice/ împingă un obiect (de ex.: Nu mai cârni ghi dulap! – Nu te mai forța să ridici/muți dulapul)
• a cârpi – a coase manual pentru a repara un obiect din material textil; figurativ: a lovi
• a se chilinghi (despre oameni) – a se separa
• a (se) chieptăna – a (se) pieptăna
• a (se) chilăvi – a rămâne chilav, schilod (în urma unui accident, lovituri etc.), a schilodi pe cineva
• a ciufuli – a batjocori, a porecli
• a ciupeli/ ciupili – a smulge penele de pe o pasăre (în vederea pregătirii pentru gătit)
• aclea – acolo (în apropiere)
• aclo – acolo (mai departe)
• a cota – a căuta
• a cota ghi vaci – a păzi, îngriji vacile la păscut
• a crepa – a crăpa
• a se cufuri – a avea diaree
• a (se) cumpeni – a avea grijă să aibă ceva, a pregăti din timp, a face rost (din timp) de ceva, a fi prevăzător, a se îngriji de procurarea/rezolvarea a ceva
• a cura (învechit) – 1. a merge în grabă, a alerga după ceva, cineva. De ex.: fata cură după vaci – fata fuge după vaci. 2. a curge. De ex.: cură apa ghi pi casă.
• a curji – A curge
• a dărăci – a scărmăna sau a curăța lâna, cânepa de impurități, prin pieptănare cu ajutorul daracului
• a (se) da (după cineva) – a se adapta, a prelua din obiceiurile altcuiva, a-și armoniza comportamentul după altcineva
• a (se) dezbumba – a(-și) încheia nasturii
• a dizdioca (vezi și a ghzghioca) – a desface, a scoate sâmburii de la fructe
• a dubi – 1. a tăbăci, a argăsi, a bate, a prelucra pielea de animal 2. Fig.: a bate foarte tare; a zdrobi/ snopi în bătăi
• a dudăi – a face zgomot mișcând ceva, a se zgudui, a bubui
• a duhăni – a fuma
• a făgădui/ făgădi – a promite
• a (se) face de mninune (pe) – a se face de râsul lumii; a face de râsul lumii pe cineva
• a face duși – a mofturi, a face mofturi
• a fi întrecut (mai ales despre copii) – a fi răsfățat, face năzbâtii
• a fi slobod – 1. a fi liber. 2. a avea voie, a fi permis
• a fișcoi – a fluiera/ sufla din gură sau cu fișcoaia
• a flamânzi – a i se face foame
• a-i fi flamând – a-i fi foame. De ex.: mni flamând = mi-e foame
• a-i fi jele – a-i fi milă
• afund – 1. în adâncime; 2. adânc
• afundos – adânc
• a (se) găta – 1. a (se) termina; 2. a (se) îmbrăca
• a ghepana – 1. a depăna, a face jurebghie din firul de pe fus, manual sau cu vârtelniță; 2. a transfera (cu vârtelnița) firele dintr-o jurebghie pe un ghem sau mosor
• a ghera – a trage cu unghiile pe ceva, a scărpina, a zgâria
• a ghim(n)ica – a mărunți, a rupe în bucăți mici (de ex. pâine); vezi și a mănunți
• a ghizghioca (vezi și a dizdioca) – a desface, a scoate sâmburii de la fructe
• a se goni (despre vaci) – a umbla după împerechere
• a grăi – a vorbi, a zice
• a (se) gui – a (se) urca
• a gunoi (pământul) – a împrăștia gunoi de origine animală pe terenul care urmează a fi cultivat
• a (se) gunoi – a (se) murdări
• a (se) guri – a (se) urca
• a se hodini – a se odihni
• a hori – a cânta
• a (se) hului – a (se) răsturna, a (se) dărâma, a (se) nărui
• a (se) hurduca – a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina, (despre mașini) a se deplasa cu zgomot și scuturături, a (se) clătina, a (se) scutura; 2. a face zgomot mare; a hurui
• ai – usturoi
• ai (plural) – ani. De ex. în propoziția „câți ai ai?” – câți ani ai
• a ici (că) – a zice (că)
• a se îmbăta de cap – a ameți
• a îmblăchi – a bate cerealele cu îmblăchitoarea pentru a scoate semințele, a treiera
• a (se) îmboți – a (se) șifona
• a (se) îmbrăcina – a (se) lega/strânge la mijloc cu curea la pantaloni, izmene
• a îmbuca – a mânca
• a îmbuca ceva – a mânca în grabă
• a (se) îmbumba – a (-și) încheia nasturii
• a (se) îmburda – a (se) răsturna
• a (se) îmbutuși – a (se) împinge
• a (se) îmboți – a (se) șifona
• a împlechi – 1. a tricota manual; 2. a împleti părul
• a (se) împropoghi – a (-și) pune și lega baticul/cârpa
• a (se) învârtoșa – a (se) întări
• a îndălui – a începe
• a înțărca – a opri alăptarea, a nu mai da lapte; figurativ – a dezobișnui
• a se înghirepta – a (se) îndrepta
• a se întrăieri – a se opune, a se încăpățâna în opunere, în a acționa opus sfaturilor
• a se întrece (mai ales despre copii) – a fi răsfățat, face năzbâtii
• a se învolba – a se agita, a se enerva
• a jemi – a geme
• a jeli – a purta doliu, a plânge după cineva
• a jilui – a netezi, finisa lemn cu jilăul
• a jintui/ înjintui – a amesteca (de ex. în mâncare)
• a jugăni – a castra
• aldămaș – băutură sau cinste în urma unei tocmeli, la vânzări și cumpărări
• alduit – binecuvântat; figurativ – a lovi (cu putere)
• a legumi – a mânca mai puțin, frugal (pentru a economisi mâncare sau pentru a ajunge și pentru alți membri ai familiei)
• a libriți – a vorbi mult, a da din gură; de aici și libriță = persoană care nu mai tace, vorbește mult
• a liciuri – a se juca în (sau cu) apă, zamă sau alt lichid și a stropi, a împroșca
• a lizui – a murdări (cu ceva lichid)
• a mănunți – a mărunți; vezi și a ghim(n)ica
• a mâna (vacile, caii, mașina etc.) – a conduce, a coordona
• a (se) mânia – a (se) supăra
• a se mânca cu – (figurativ) a tachina pe cineva, a glumi (necăjindu-l ușor) cu cineva
• a (se) mântui – a (se) termina, a (se) găta
• a mei (i lung) – a merge. Prezent: Io mărg’u, tu mei, el/ea mei (i lung), noi mem, voi meți, ei/ele mărg’u. Perf. compus: Io am măs, tu ai măs, el/ea o măs, noi am măs, voi aț’ măs, ei/ele or măs. În expresia Mei ghi-aci! – Du-te de-aci!, figurativ – Lasă-mă în pace!
• ambolunda (adv.) – fără rost, fără sens
• a merji – a merge
• a merji „amunchi” – a merge amunte, duce vitele la munte
• a merji „în povești” – a merge în vizită (la vecini, prieteni) și a sta de vorbă
• a merji „în torcărit” – a merge la torcărie (vezi definiţia cuvântului „torcărie”)
• a merji „în țarî” – ocupație de odinioară a bărbaților moți de a merge prin țară pentru o perioadă cu carul/ căruța/ cocia cu produse moțești din lemn, poame, pentru a le vinde sau a le schimba pe alte produse sau pentru reparat ciubere
• a merji „pi vegheri” – a merge în pețit
• amnar – bucată de oțel care se folosea în vechime la aprinderea focului, împreună cu o bucată de cremene și cu o fâșie de iască uscată
• a amninosi a – a mirosi a
• amniazâț – amiază
• amninos (vezi și mninos) – miros
• a (se) moșcoli – a (se) murdări
• a motovi – a lovi, a presa; de ex.: mere motovite – mere lovite la căderea din pom
• a (se) mozoli – a (se) mânji, murdări; a (se) spăla rău, de mântuială, superficial
• amu – acuma
• a (se) mucezi – a (se) mucegăi
• a mulji – a mulge
• a mulțămi – a mulțumi
• amunchi/ amunti – la munte (în expresia: „a merge amunte”, adică ”a duce vitele la munte”)
• amu nitu / amu nită – chiar acum
• a se nădăi – a-și da seama de ceva, a se dumiri, a băga de seamă, a înțelege, a pricepe, a bănui, a-și închipui, a-și imagina
• a năduși – a transpira
• a neveghi (la războiul de țesut) – a trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii
• a ocărî – a certa
• a se ocoși – a se băga (cu vorba); figurativ, ușor peiorativ – a se implica
• a (se) ogoi – a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma
• a omini – a omeni, a primi pe cineva în mod ospitalier, a ospăta, a da cuiva mâncare și băutură, a cinsti
• a orânghi/orândi – a face ordine
• a orânghi/orândi la ghite/ animale – a hrăni vitele/ animalele și a curăța poiata
• a pchișca – a pițiga
• a se pchizui – a se biziui, a se baza pe
• a peri – a muri
• a (se) piria – a (se) pieptăna
• a pițiga – a pișca, a ciupi
• a pliscuți/pliscuchi – a plescăi
• a pocmi – a pocni (vezi și a pomi/ pomni)
• a pomi/pomni – a pocni (vezi și a pocmi)
• a prăda – a risipi, a cheltui nechibzuit, a „arunca cu” banii, a face pagubă
• a prăpăghi – a risipi, a pierde
• a se prăpăghi – a muri, a se distruge
• a priponi – a lega un animal (de un stâlp, copac etc); a pune piedică (legătură) la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi)
• a (se) propchi – a (se) propti, sprijini, a (se) rezema (de ceva)
• apu – așadar, apoi
• a se purta – a se mișca; de ex.: Poartă-te mai iute! = Mișcă-te mai repede!
• a pușca – a împuşca
• a râni – a curăța la animale, în poiată, cocină, coteț
• a (se) rotila/ rochila (cu accent pe a) – a (se) învârti, roti
• aroci – bucăți de fire rămase de la războiul de țesut, care se refoloseau la a cârpi sau a lega diferite lucruri; cuvânt cules de la Olimpia Ionele.
• arșeu – hârleț
• arvon – arvună, acont
• a ruguma – a rumega
• a se sârbăzi / sărbăzi (despre lapte, mâncare) – a se strica
• a scălmăna (vezi și a cărmăna/călmăna) lâna – a scărmăna lâna; a descurca, curăța de impuritățile aderente și a răsfira cu mâna lâna brută sau alte materiale fibroase și a le înfoia; a desface, smulge și a răsfira (cu ajutorul daracului) lâna brută sau alte materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăța de impurități, a le înfoia și a înlesni torsul
• a scâpti/ scâpchi – a scuipa
• a (se) scociorî – a scurma, a căuta
• a (se) sfăghi/spăghi – a (se) certa
• a sfârni (cucuruz de pe tuleu) – a desprinde cu palma sau cu un dispozitiv special boabele de porumb de pe tuleu
• a (se) slobozi – a (și) da drumul, a elibera
• a spârchica – a sfârteca, a rupe un material textil
• a șoi (cu accent pe i) – a ofta cu un șuierat de oboseală
• a ștrincăni – a croșeta
• a „sta chilinghi” (despre oameni) – a sta separat
• a se stârpi (despre vaci) – a pierde capacitatea de a mai procrea sau de a mai da lapte; a deveni stearpă
• astupală/ astupalî – boală asmatiformă, astm
• astupuș – dop
• asudat (adj.) – transpirat
• a sudui – a înjura
• a (se) sui – a (se) urca
• a (se) sulvuca – a (-și) sufleca mânecile sau pantalonii
• a șeghea – a ședea, a sta
• a șoi (cu accent pe i) – a ofta cu un șuierat de oboseală
• a tăgăghi/ tăgădi/ tagadui – a tăgădui, a nega, a dezminți
• a (se) tămăghi/ tămădi – a (se) tămădui, a (se) vindeca
• atari – astfel de, vreun, vreo
• atita – atâta
• a toarce/ toarci – a forma fir de ață (care se adună pe fus) din fuior, lână scărmănată fixată pe furca de tors
• a toclozi – a amesteca (nepotrivit) diverse (materiale etc.)
• a tomni – a repara, a aranja
• a (i/i se) trăcsări – a-și da seama, a tresări
• a trage țugul/ a trăji țugu’ – a bate un vânt rece și puternic
• a se trudi/ trughi – a face efort mare, a munci din greu
• a tușina – a tunde oile
• a țăsăla – a curăța cu țesala pielea și părul vitelor
• a țâțoi – a zbiera, a țipa, a plânge cu zgomot
• a țuca – a săruta, a pupa
• a (se) țupa – a (se) arunca
• a (se) urla – A (se) coborî
• a ui – 1. a emite sunete vocale puternice la mare distanță în munți. 2. a chiui. Moții uiesc pentru a transmite semnale/mesaje sonore la mare distanță sau uiesc și chiuie de bucurie, la joc, petreceri etc.
• a văcăli – a tencui
• a vorovi – a vorbi
• a zăbăghi – a zăbovi, a întârzia, a pierde vremea, a dura mai mult (o acțiune)
• a zbghiera – a zbiera, a urla, a striga
• a zdrumnica – a mărunți
• a se zgâmboi – a se strâmba, a se schimonosi, a face grimase
• a se zghiciula/ zbghiciula – a se zvânta (de apa de ploaie, lapoviță etc.), a se scutura (de apă)
• a zoli – a spăla (superficial) manual rufe; zolitul precede bătutul cu maiul și limpezitul
• ba – nu
• bacheală/ bachealî – firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura
• bai – necaz, problemă
• bajocură – batjocură
• baligă/ baligî/ baliji – bălegar
• balmoș/ balmuș – mâncare moțească din groșchior (groșcior), mălai sau făină albă, sare
• basamă/ basamî – pesemne, bag de seamă, probabil, se pare
• batri/ batăr – măcar, cel puțin, cu toate că
• becheag/ becheagă/ becheagî/ becheji, adj. – bolnav
• becheșug – boală
• beșică/ beșicî/ beșici, s.f. – bășică
• birău (învechit) – primar
• blândă/ blândî/ blânghi – urticarie, iritație a pielii în urma unei mușcături de insectă, alergie etc.
• blid/ blighi – farfurie, ter
• boaghi/ boz’ – grămadă de fân
• boc – 1. bucată scurtă din trunchi de lemn. 2. cub; de ex.: desen/model de țesătură cu bocuri = desen/model de țesătură cu cuburi sau pătrate
• boga – (figurativ) loc, destinație spusă la supărare (de ex. „Doară nu-i să mergi în Boga”).
• boholt – furtună mare, puhoi de apă
• bolund/ bolundî/ bolunz’/ bolunghi – nebun
• boțit, boțitură – șifonat, șifonătură, încrețitură (de la șifonare). Figurativ: răsfățat (în expresia „copil boțit” sau „boțitură de copil”: copil răsfățat)
• box – cremă de ghete
• brăcinar/ brăcinari’u/ brăcinari – curea care se bagă în îndoitura de sus a pantalonilor, izmenelor, cioarecilor, spre a-i putea strânge pe mijloc
• brâncă/ brâncî/ brânci – mână
• brici – instrument de bărbierit, având forma unui cuțit cu mâner și cu o lamă de oțel ascuțită
• brișcî/ brișcă – briceag
• broazbă – sfeclă albă
• bruș/ bruși – bulgăre, cocoloș (de pământ, mămăligă, zăpadă etc.)
• bucachi/ bucate – cereale
• buleandră/ buleandrî/ bulendri – haină veche, uzată; figurativ: femeie imorală
• bumb/ bumbi/ bumbghi – nasture
• buntuzit – în dezordine, deranjat, împrăștiat
• burdună/ burdunî/ burduni – contrabas; broancă
• bureț’ – ciuperci
• buriană/ bureni – buruiană
• burtuș, figurativ în expresia „burtuș de copil” – răsfățat, răzgâiat
• burtuș (de ex. burtuș de la porc) – burtă
• cafei – cafea
• caier/ caieri ghi lână – 1. fuiorul pieptenat și periat, gata de tors; 2. mănunchi de lână, de in, de cânepă, care se pune în furcă pentru a fi tors manual
• „călcătură”/„călcături” – (figurativ) iritare, supărare, bai; de ex.: Ce călcături ai? – Ce bai ai, ce supărare ai? Are călcături – E iritat, nu te poți înțelege cu el.
• căldari/ căldări – căldare
• cămeșă/ cameșî/ cameși – cămașă
• canapei/ cănăpei/ canapeiuri – canapea din lemn, cu ladă cu capac
• cantă/ cantî/ cănț’ – cană (din sticlă sau metal) mare de apă, cu sau fără toartă
• căpătat – (în expresia „de căpătat”) – primit gratuit, de pomană
• căput/căputuri – veston, haină scurtă groasă, surtuc
• capăstru/capestri – căpăstru; porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului pentru a-l lega la iesle sau pentru a-l duce undeva
• carte – scrisoare; în expresia „a ști carte” = a ști să citească/scrie
• catariji – răcituri
• căuaci – fierar, potcovar
• căuacie – fierărie
• cauc – polonic
• câlț/ câlți – dire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinții daracului
• câne/ câni – câine
• cârpă/ cârpî/cârpi – batic
• câtî – către
• ceicasă – camera mai bună (uneori mai mică), folosită mai rar, dintre cele două care (împreună cu târnațul, camara și su’casa) constituie de obicei casa moțească; vezi și „su’casă”
• cergă/ cergî/ cerji – pătură groasă de lână care servește la învelit, la acoperit patul sau pentru a fi așternută pe cai
• ceteră/ cecheră/ ceterî/ cecherî/ ceteri/ cecheri – vioară
• chefe – perie
• chiaptăn/ chiepchini – piaptăn
• chiasc/ chiascuri – presă manuală de zdrobit/stors poame, semințe
• chicî/chici – coadă împletită din păr
• chieptar/ chieptari – vestă din blană de ovine, uneori ornamentat, încheiat lateral, pe umăr sau în față
• chilav/ chilavă/ chilavî/ chilavi – schilod, accidentat, lovit
• chilinghi – separat; în expresia „a sta chilinghi” (despre oameni) – a sta separat
• chinai – chin
• chină/ chinî – noroi
• chinghei/ chingheie s. n. (vezi și tindei/tindeie) – prosop, ștergar simplu sau ornamentat (din țesătură, cusute ulterior de mână) de pus pe perete din țesătură subțire realizată la război
• chioc/ tioc/ chiocuri – recipient de formă conică, lunguiață (toc), din lemn, tablă, cu apă, în care cosașul ține cutea (piatra pentru ascuțit coasa); se ține agățat la cureaua cosașului
• chiparcă/ chiparcî/ chipărci – ardei
• chipsie/ tipsie/ chipsii – tavă
• chisăliță/ chisalițî – fiertură din poame (prune, mere) uscate
• cileghi/cileghiuri – familie
• cinaș/ cinașî/ cinași – frumos, chipeș, aranjat, dichisit, drăguț
• cioaie – oțel (ex.: oală de cioaie)
• cioarec/ cioareci – pantaloni strânși pe picior din stofă groasă de lână, pănură, postav
• cioarfă/ cioarfî/ cioarfi (ghi curichi) – căpățână de varză
• ciopor – adunătură, grămadă (de animale-mai frecvent; de oameni-mai rar)
• cipcă/ cipcî/ cipci – dantelă croșetată de mână
• cir – mâncare din fiertură de făină de grâu, apă, sare; se poate consuma cu lapte
• citav/ citov/ citavî/ citovî/ citavi/ citovi – sănătos (la minte), nevătămat, teafăr
• ciubăr/ciuberi – vas mare (cu sau fără mânere, capac) de lemn cu utilizări diverse
• ciufală/ ciufalî/ ciufeli – batjocură, poreclă
• ciur – sită mare, cu găuri rare pentru ales, strecurat grâu, porumb, semințe
• clacă/ clacî/ clăci – muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate; se face în general pentru muncile câmpului, pentru construcții și, între femei, pentru treburile gospodărești și se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi și joc
• claghitură/ claghiturî/ claghituri – claie (de fân); căpiţe de fân de dimensiuni mari
• claie/ clăi – căpiţe de fân de dimensiuni mai mici
• clea, aclea – acolo aproape
• clempuș – țăruș
• clisă/ clisî/ clisi – slănină
• clo – acolo departe
• cloambă/ cloambî/ cloambi – creangă
• clop/ clopuri/ cloape – pălărie
• cocatură/ cocaturî/ cocaturi – gogoși
• cocheț – construcție din lemn pentru adăpostirea găinilor (coteț)
• cocină – construcție din lemn pentru adăpostirea porcilor
• „cocoși” – floricele de porumb
• cofe/ cofi – coșuleț (uneori cu piciorușe, mâner/mânere) împletit din ramuri/fâșii din ramuri de alun sau alte specii, utilizat la păstrat/cărat fructe de pădure (afine, fragi, merișoare, alune) etc.
• cohe/ cohi/ cohii – bucătărie de vară
• cojbă/ cojbî/ cojbi – coajă, scoarță
• colb – praf
• colbuit/ colbuită/ colbuitî/ colbuiț’, colbuichi – prăfuit
• coldoboș/ coldoboși – caltaboș
• colțun/ colțuni – ciorapi groși de lână
• conci – împletitură a părului adunată/ rotită într-un coc la spatele capului
• copârșeu/ copârșei – sicriu
• coparativă – magazin sătesc
• cornijei – gălbiori
• cot/ coț’î – unitate de măsură pentru pânză egală (aprox.) cu lungimea mâinii până la cot
• cotoroaji – răcituri
• covată/ covatî/ coveți – vas de formă lunguiață, ovală, scobit în interior și cioplit în exterior, dintr-un trunchi de lemn, utilizat la plămădit, frământat, spălat etc.; (uneori) troacă
• cufăr/ cufări/ cuferi – 1. geamantan din lemn sub forma unei lăzi cu capac și încuietoare utilizat la transportul de obiecte; 2. ladă din lemn cu capac și încuietoare utilizată la păstrarea de obiecte
• cujmă/ cujmî/ cujmi – cușmă; căciulă bărbătească din blană de miel
• culducuțe/ culducuți – fruct între prune comune și corcodușe
• cupă – vas cu toartă cu gura mai largă decât baza, făcut din doage de lemn sau din metal și folosit pentru muls laptele; în alte regiuni i se spune șuștar
• cuprinzaș (adj.) – sociabil, agreabil, binevoitor
• curastă/ curastî – primul lapte al vacii care a fătat; lapte din primele zile după fătare
• curaturi – resturi de la curățatul cartofilor sau al altor legume sau fructe
• (să) cură – (să) curgă; infinitiv: a curji
• curcubătă (cu accentul pe primul ă)/curcubătî/curcubățî/curcubechi – dovleac, ludaie
• curechi / curichi – varză
• cute/ cuchi/ cuț’ – dispozitiv din piatră dură (gresie) de formă lunguiață pentru ascuțit coasa, cuțite, obiecte tăioase; cosașii o poartă în tioc cu apă la brâu
• dabalat/-e (adj.) – lăsate în jos, pleoștite (despre buze, urechi)
• dapu – dar, însă, deci (în funcție de context); de ex.: dapu că el nu vrea – dar el nu vrea; dapu de ce faci așa? – dar de ce faci așa?; dapu hai cu mine! – deci (atunci) hai cu mine! Dapu doară – Bineînțeles, deci.
• dărab/ dăraburi/ darabi – bucată
• dărac – unealtă pentru pieptănat sau scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-o perie mare cu dinți rari de oțel, montați pe un suport
• dâcă – ciudă; vezi și a avea dâcă (pe cineva)
• dâmb/ dâmburi – ridicătură de pământ, colină, deal mic
• dimijană/ dimijanî/ dimijeni – damigeană
• dinjos (vezi și ghinjos) – sub
• dinsus (vezi și ghinsus) – pe, peste
• doagă/ doagî/ doaji – bucată de lemn cioplită îngustă, lunguiață (și puțin încovoiată, după caz) utilizată la construcția de vase din lemn
• doniță/ donițî/ doniți – vas mic sau mediu, relativ cilindric, cu baza mai largă decât gura, făcut din doage de brad, cu sau fără mâner/toartă, cu sau fără capac, utilizat cu precădere pentru lichide (apă, lapte)
• doscă/ doscî/ doșchi (var. doască/ doașchi) – scândură
• dric, în expresia „în dricu’ zilii/nopții” – mijloc, miez „în mijlocul/ miezul zilei/ nopții”; alte expresii: dricu spatelui, dricu căsii
• drod/ droduri – sârmă
• dudăitură – zgomot în urma unei mișcări, căderi, lovituri etc.
• duflă – căptușeală, dublură la îmbrăcăminte
• duși – mofturi (vezi și expresia a face duși – a face mofturi)
• duhan – tabac, țigări
• dumnicat/ dumnicaț’ – dumicat; îmbucătură, bucățică dintr-un aliment, fărâmitură de pâine, cât se bagă o dată în gură
• făcătură/ făcăturî/ făcături – vrajă, fermecătură
• făgăduit/ făgădit/ fagaduită/ făgădită/fagadiț/ fagadichi – promis
• fain/ faină/ fainî/ faini/ faine/ faini – frumos
• farină/ farinî – făină; „farină” este sau nu rotacism? Rotacism, rotacisme – fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r”; vezi și „jerunț’”, „nimărui”, „sorpon”; în acest caz, nu e transformare a unei consoane în „r”, ci adăugarea unui „r”.
• fășang – perioada de la Crăciun la Postul Mare al Paștilor
• fațariță/ fațarițî (cu accentul pe i)/fațariți – față de masă
• fedeu – capac de oală
• fegheu/ feghei – capac pentru vase
• felcer – persoană cu o pregătire medicală medie, agent sanitar
• feli/ fele – jumătate de litru (în alte regiuni are capacitate diferită)
• feni/ fene – utilizat în expresii: „a fenii” cu înțelesul de (persoană) dificilă, a/dată naibii; „ce feni(a) vrei?” cu înțelesul de „ce (naiba) mai vrei și tu acuma?”
• ferici (accentul pe e) – ferigă
• feșchilă/ feșchilî/ feșchili – feștilă, fitil care se aprinde, dând flacără într-o lumânare sau într-o lampă
• finjă/ finji – cană din tablă pentru lichide
• fioc/ fioaci – sertar
• fizăi – șireturi; de ex.: a-și lega fizăile – a-și lega șireturile
• firetic/ firechic (primul sunet e între f și h)/ hirechic/ firetică/ firechică – (persoană) agreabilă, cu comportament plăcut
• fierastău (primul sunet e între f și h)/ firăstăi – fierăstrău
• fișcoaie – fluierișcă
• fleandură/ fleandurî/ flenduri – buleandră
• fleciuit/ fleciuichi – zdrobit (de ex. picioci fleciuite / cartofi zdrobiți, pisați)
• foali/ foale – burtă, abdomen
• focariță/ focarițî/ focariți – chibrit
• fochi/ fochi/ foț’ – copil din flori
• foi/ foiet (în expresia „foi/foiet de copil”) – neastâmpărat, obraznic
• fotoghin – petrol
• fuior/ fuioari – 1. mănunchi de cânepă, de in, lână, melițat și periat, gata de tors; 2. caier
• fund/ funduri (de lemn) – tocător, planșetă de lemn
• funduș’ – strămoși, începuturi (în expresia din funduș’ – din moși-strămoși)
• furcă/ furcî/ furci de tors – unealtă casnică sub formă de băț (uneori frumos incrustat), pe care se leagă caierul de lână sau cânepă pentru tors
• furcuță/ furcuțî/ furcuți – furculiță
• fus/ fusi de tors lână – obiect de lemn fusiform ascuțit la capete folosit în trecut la torsul firului de lână (pe fus se adună/stânge firul) necesar pentru a țese o pânză
• fușchei/fușchei – fuștei, bețișor care separă ițele
• gerunț’ (vezi și jerunț’) – genunchi (rotacism / fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r”; vezi și „nimărui”, „farină”, „sorpon”)
• ghegheca (adv.) – degeaba, în zadar, gratuit
• ghechilinghi – separat
• ghejit/ ghejichi – deget
• ghesag/ ghesagă/ ghesagî/ ghesaji/ desag – traistă formată din două părți egale, care se poartă pe umeri sau pe șa
• ghi tătuli-tăt – de tot
• ghiambolunda/ feambolunda – aiurea, degeaba, fără rost; în expresia ”a umbla ghiambolunda/ deambolunda” – a umbla degeaba, fără rost
• ghiob/ ghiabă/ ghioabî/ ghioabi – vas de lemn pentru păstrat brânză etc.
• ghinjos (vezi și dinjos) – sub
• ghinsus (vezi și dinsus) – pe, peste
• ghisară/ ghisarî – deseară
• glumbă/ glumbî/ glumbi – glumă
• goleț, goleață – îmbrăcat(ă) subțire
• gonit (la vaci) – împerechere; de ex.: a duce vaca la gonit – a duce vaca la împerechere
• goz/ goazi – gunoi, praf, impurități
• gozariță/ gozarițî/ gozariți – făraș
• grăitor/ grăitoare – care vorbeşte
• grohotă/ grohotî/ grohochiș/ grohochișuri – grămadă de bolovani mici/ pietre formată/ adunate de-a lungul timpului pe pășuni/ terenuri montane
• groșchior – smântână
• grumaz/ grumazuri – gât
• gudă/ gudî/ gughi – cățea; peiorativ – femeie imorală
• harampău/ harampai – clește
• harțapea/ harțapeli – margini (laterale) de pe bușteni, utilizate uneori la confecționat garduri mai puțin pretențioase, construcții pentru animale, foc etc.
• hașpur/ hașpuri – hat, răzor, hotar
• hat/ haturi – fâșie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare, hotar
• haznă – folos; de ex.: a avea haznă de ceva – a-ți fi de folos, a te putea folosi, a te bucura de ceva
• hâd – urât
• hârb/hârburi – vas (uneori vechi) în care se pun cereale, bucate pentru animale, vas spart, ciob
• hârdău – vas, ciubăr
• heba – în expresia „heba, cî…” – „degeaba, că”, însă, dar, din păcate (cu dezamăgire)
• hibă/ hibî/hibi – defect, bai, problemă
• hoancă/ hoancî/ honci – 1. vale îngustă între dealuri; 2. afundătură naturală, fără apă, între două dealuri sau pe un deal
• hoară – pasăre de curte
• hoghină – odihnă
• hoghinit/ hoghinită/ hoghiniț’/ hoghinite – odihnit
• hucă, huci – bucată de lemn
• hudă/ hudî/ huzi – gaură
• hurduc/ hurdoi/ hurdoai – vas pentru prepararea și separarea untului din lapte
• ici/ icea – aici
• ie ta’!… – taci!… (atenționare, pentru a putea auzi un sunet slab, abia perceptibil)
• iestan – anul acesta
• indrea – ac mare de cusut lucruri groase
• io – eu
• iosag – vite, animalele pe lângă casă; (var.) avere, moșie
• iţă/ițî/iţe/iţi (mai mult la plural) – 1. dispozitiv format din rame care susțin o serie de fire așezate vertical, unele lângă altele, prin ochii cărora se trec firele de urzeală la războiul de țesut, pentru formarea rostului; 2. fiecare dintre firele cu ochi care fac parte din acest dispozitiv
• îmblăchit – acțiunea de a îmblăchi
• îmblăchitoari – îmblăciu, unealtă agricolă folosită la treieratul manual; unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă, la capătul căreia este legat un băț gros și mobil, cu care se lovesc spicele de cereale
• împropoghită/ împropoghitî/ împropoghichi (adj.) – legată la cap cu batic (despre femei)
• înapouă/ înapoie – înapoi
• încălțamă/ încălțamî/ încălțami – încălțăminte, încălțări
• închinsură/ închinsurî – mâncare (sos) moțească din lapte, smântână, făină, sare
• înciocat – aplecat de spate, încovoiat, îndoit
• înlontru – înăuntru
• întraieri (ex.: a vorbi/ a acționa întraieri; adv.) – nepotrivit, lipsit de logică, invers, greșit; peiorativ – a ironiza, a vorbi în bășcălie; vezi și expresia a se întraieri
• întrecut (mai ales despre copii) adj. – răsfățat, care face năzbâtii
• învolbat/ă – agitat/ă
• jeb/jeburi – buzunar
• jele – jale
• jenunț’ – genunchi
• jerunț’, jerunți (rar, vezi și gerunț’) – genunchi (rotacism / fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r”; vezi și „nimărui”, „farină”, „sorpon”)
• jilău – rindea
• jinchiță/ jinchițî – laptele din primele zile după fătare (curastă) fiert împreună cu zerul
• jingaș (la mâncare) – mofturos, pretențios
• jirebghie/ jirebghii (și var. jurebdie) – scul, legătură mare de fire de lână, cânepă, bumbac etc. înfășurate în formă de colac; există și varianta „jurebdie”
• joampă/ joampî/ joampi – denivelare lină a terenului, sub formă de groapă, mâncătură făcută de ape
• joavină – jivină, animal sălbatic
• jolj – pânză subțire și fină (de bumbac)
• jubră/ jubre – bubă
• jugănit – castrat
• jumalț – smalț, email
• jmălțuit/ jmălțuită/ jmălțuitî/ jmălțuiț’/ jmălțuichi – smălțuit, emailat
• jumară/ jumarî/ jumeri – jumară/jumări
• junincă/ junincî – vițea
• jurebghie/ jurebghii – vezi jirebghie/ jirebghii
• labuș/ laboș/ labuși – cratiță
• laiță/ laițî/ laiți – laviță, bancă din scânduri, cu sau fără spătar, așezate de-a lungul pereților, servind uneori și pentru dormit; unele au o ladă mobilă, care se poate trage pentru lățit spațiul de dormit, altele au ladă pentru depozitat diverse (lenjerie de pat)
• laboș – cratiță
• lacră, lăcruță – cutie, cutiuță, cufăr (din lemn)
• lampaș/ lampași – dispozitiv pentru iluminat cu flacără, utilizat la iluminare exterioare, în poiată, deplasări noaptea etc.
• lampă/ lampî/ lămpi – dispozitiv destinat producerii luminii prin arderea unui lichid (petrol/fotoghin) prin intermediul unui fitil textil, utilizat la iluminatul spațiilor de locuit
• lașcă/ lașcî – tăiței
• laturari (cu accentul pe al doilea a) – vas din lemn pt. hrănirea animalelor
• lături (cu accentul pe u) – resturi alimentare (uneori prelucrate prin încălzire, fierbere cu lichide) destinate hrănirii animalelor (porci etc.).
• leabă – labă
• leac – medicament
• lebeniță/ lebenițî/ lebeniți – lubeniță
• lepedeu / lepegheu / lepegheie – cearșaf
• lesni/ lesne – ieftin
• leucă – parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbinat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini
• ler – cuptor de la sobă
• lespeghe/ lespighi/ lespizi – piatră plată (odinioară folosită la treptele caselor, fundații etc)
• libriță (peiorativ) – persoană care nu mai tace, vorbește mult
• lihod/ lihodă/ lihodî/ lihoz’/ lihoghi – fără gust
• limbariță/ limbarițî (cu accentul pe a) – vorbă multă; în expresia „a avea limbariță” – a vorbi mult
• litră/ litrî – litră pentru cereale: măsură pentru cereale al cărei volum este de aproximativ 15 kg/20 de litri; în Lăzești pentru măsurarea cerealelor se foloseau litre/vase din lemn având capacitatea de o litră (a nu se confunda cu litra utilizată în alte regiuni, a cărei mărime a variat după regiuni și după epoci între 250 și 322 de grame, echivalentă astăzi cu 250 de grame).
• loitră / loitrî (cu accentul pe o)/loitri – parte laterală (sub formă de scară) a carului care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci
• loptă / loptî / lopchi – minge
• luică / luicî (cu accentul pe u)/ luici – leagăn din lemn pentru copil mic
• mac (în expresia „de mac” sau „de macului”) – deloc
• machincă / machincî – pesemne că, se pare că
• mai (1) – ciocan/ lopățică groasă de lemn cu care se bat rufele la spălat; unealtă de bătucit pământul, alcătuită dintr-un lemn de forma unui trunchi de con
• mai (2) – aproape, cât pe ce; de ex.: mai să scape, mai să pice; se folosește și cu repetiție: mai-mai să scape, mai-mai să pice.
• maitori (cu accent pe o) – gospodărie, casă cu anexele, construcțiile aparținătoare
• mamaligă / mamaligî toponită / toponitî – mămăligă gătită/ coaptă cu brânză, smântână, unt, unsoare, cârnaț fript etc.
• mandulă / mandulî / manduli – amigdale
• manunt / manuntî / manunț’ / manunchi – mărunt
• mărjia / marjeli – mărgea
• marșină / marșinî / marșini – mașină
• masariță – față de masă
• mascur – porc mascul castrat
• mașchihoi (cu accentul pe o)/mașchihoaie – tată vitreg/ mamă vitregă
• mazâni – mazăre, fasole
• mâț/ mâță/ mâțî/ mâți – pisică
• mâzgă – parte interioară a scoarței fagului, sevă aflată sub coaja fagului, cu gust ușor dulceag; „desert” natural (pe lângă mesteacă) căutat odinioară de copii prin pădurile din Apuseni
• mehei (cu accentul pe al doilea e) – masă, banc de lucru pentru tâmplar
• meliță/ melițî/ meliți – unealtă făcută dintr-o bucată de lemn având în mijloc o despicătură în care cade o limbă cu ajutorul căreia se zdrobesc, după topire, tulpinile de in, de cânepă etc. pentru a se alege fuiorul
• mesteacă / mesteacî – secreție vâscoasă a molidului (a nu se confunda cu rășina de brad, care nu se pretează la mestecat) folosită odinioară ca un fel de gumă de mestecat
• mezdreală / mezdrealî / mezdreli – unealtă cu două mânere la capete, cu care dogarul sau dulgherul cioplește sau răzuiește lemnul
• minten / minchen / mintenaș / minchenaș / mintonaș – imediat
• mniez – miez
• mninos (vezi și amninos) – miros
• mninuni / mninuni (la plural, cu diferență de intonație la i final) – minune
• moari – zeamă de pe varză acră
• moară / moarî (la păsări) – rânză, pipotă
• moașă / moașî – bunică
• modru (mai ales în construcții negative) – cale de ieșire, mijloc de scăpare, chip, putință (expresia „nu-i modru” – e imposibil, n-o scoți la capăt)
• mojer – mojar
• morcod / morcozi – morcov/morcovi
• moș – bunic
• motovit – lovit, cu urme de presiune, de lovituri. (de ex. măr motovit – măr deformat și/sau cu culoare modificată, în urma căderii din pom sau a unei lovituri)
• mozolit – mânjit
• mucariță / mucarițî (învechit) – batistă
• muced / mucedă/mucedî/mucez’/muceghi – mucegăit
• muiere / muieri/muieri – femeie
• mulcel / mulcea (de ex. despre o țesătură) – moale
• mutatură – căsuță pentru locuit temporar în locuri pentru păscut (mai rar, cosit), aflate la distanță mare de casă
• mulhaș – mușchi de pădure
• mununchi / mununț’ – mănunchiuri (de cânepă)
• musai – trebuie, neapărat
• mușunoi, mușunoai – mușuroi
• nieveghitură/ nieveghiturî/ nieveghituri – nevedeală, năvădeală; acțiunea de a nevedi; rezultatul acțiunii de nevedire
• nădușală – 1. caniculă; 2. boală asmatiformă, greutate în respirație
• nădușit / nădușită / nădușiț’ / nădușichi – transpirat
• namaș – loc cu iarbă bună de păscut
• năpraznă / năpraznî / naprazni – nenorocire survenită pe neașteptate
• navâscă (animal) – nevăstuică
• nea – zăpadă
• nealcoș / nealcoșî / nealcoș’ / nealcoși – elegant, cochet
• Ni! – Uite! Privește!
• nimărui – nimănui (rotacism; s. n 1. fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r”; vezi și „jerunț’”, „farină”, „sorpon”)
• nime – nimeni
• ‘Nț! – exclamație de dezaprobare, negare (eventual însoțită de o mișcare a capului ca pentru „nu”)
• nuauă – nouă (numeral cardinal)
• numa – numai
• oacea / coacea – aici, acolea (undeva aproape)
• oaci (cu accentul pe a) – aici
• oală / oalî / oali – poate însemna, în afară de oală (din lut, tablă smălțuită) propriu-zisă, și cană de băut apă
• oarici – ceva
• o’ –  sau, ori
• o’ ba?! (retoric) – sau nu?!
• obgheală / obghealî / obgheli – bucată de pânză utilizată la învelitul picioarelor, în loc de ciorapi; în Lăzești s-au folosit până prin anii ’60 din secolul trecut
• obloc / obloaci – 1. geam la construcțiile, anexele din lemn (poiată, șură etc.); 2. geam sau ușă pe unde se hrănesc animalele în poiată, șură. 3. dublură din lemn la geamurile casei (pentru protecție și izolare termică)
• oblu / oablă / oablî / obli / oabli – drept
• ocâțva / ocâtva – câțiva/ câtva
• ocoș / ocoșî / ocoși / ocoși – sfătos, bun de gură, isteț, deștept, iscusit
• ogaș / ogași – urmă adâncă săpată de apele de ploaie sau lăsată în pământul moale de roțile unui vehicul și rămasă după întărirea pământului
• ogradă / ogradî / ogrez’ – loc îngrădit, curte, grădină
• oișchi / oișchi – oiște, rudă lungă de lemn fixată în crucea carului, căruței, de-a dreapta și de-a stânga căreia se înhamă caii sau se înjugă boii
• oiță / oițî / oiți – crăiță (ciupercă)
• ol – vas din lut, strâmt la gură, pentru ținut/cărat apă
• oloi – ulei
• omniță – ocnă (de sare); de ex.: în expresia „e omniță de sărat”, adică e foarte sărat
• on – un; de ex. expresia „on ptic” = „un pic”
• opchincă / opincî / opchinci – încălțăminte țărănească, făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor
• ostenit – obosit
• otavă / otavî – fân de la primul cosit
• oțăt – oțet
• pană / panî / peni – floare
• pancove – gogoși
• papuc / papuci – încălțăminte gen bocanci, ghete
• părău / păraie – pârâu
• paretar / paretari – bucată de pânză cu desene cusute, care se punea pe pereți în scop decorativ; tot în scop decorativ pe pereți se utilizează/utilizau laturi de poneve sau poneve întregi
• pazitură (vezi și închinsură/ întinsură) – mâncare (sos) moțească din lapte, smântână, făină, sare
• pâscuri – crenguțe uscate, bune pentru aprins focul
• pchivniță / chimniță / chimnițî/ chimniți – pivniță
• pchiatră / pchiatrî / pchietri – piatră
• pchic / ptic – pic, puțin
• pepe / pepi / pepchi – goangă, insectă
• perină / perinî / perini – pernă
• Pichi! – exclamație de scârbă, dezgust
• pi ghilături – pe laterale, pe margini, pe lângă
• piciocă / piciocî / picioci – cartofi
• pichiț – puțin
• pin – prin
• pistă / pistî – peste, pe deasupra
• pituță / pituțî / pituți – ciuperci comestibile din pădurile de stejar și fag
• plămadă / plămadî / plamez’ – aluat acrit ce servește la facerea pâinii
• plev / plevuri – tablă, recipient din tablă
• plit / plituri – botul porcului; peiorativ – gură
• ploier / ploieri – umbrelă
• plotog – 1. bucată de piele cu care se cârpește talpa încălțămintelor; 2. piele de calitate mai proastă. În expresii, de ex. „tare ca plotogu” (peiorativ, despre carne gătită) – tare ca talpa
• poali – poale, obiect vestimentar pentru femei
• poamă / poamî / poami – fructe, mai ales prune
• pogan / pogană / poganî/pogani/pogani – mare, voinic, puternic, vânjos, solid
• poghială/ poghele – podea
• poghilar – portmoneu
• poghișor/ poghișoare – dulap/ dulăpior/ bufet suspendat sau încastrat în perete; dulap/ bufet pentru vase și diferite ingrediente
• poiată (și var. puiată)/ poiatî/ poieți – grajd; construcție din lemn pentru adăpostirea vitelor
• poliță/ polițî (cu accentul pe i)/ poliți – suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte, raft
• polog – fân (de adunat); iarba cosită ce urmează să fie uscată și strânsă
• pomini, cu accent pe o, în expresia ”ti/chi pomini că” – pomenești / te pomenești că
• poniavă/ poniavî/ ponievi – pătură țesută la război (de regulă, din două laturi cusute între ele)
• pontoș – punctual
• porodică/ porodicî/ porodici – roșie
• poznar/ poznari – buzunar
• pricios/ pricioși (despre cioareci/nădragi – adjectiv sau substantivizat) – pantaloni (din lână/postav) strâmți de la genunchi în jos (influiență ungurească), pentru a putea fi purtați în cizme sau cu opinci (cuvânt comunicat de Mihai Pleșa din Fauri)
• primă – panglică, fundă
• puiuț/ puiuțuri – sertar mic
• puruzău – rumeguș
• rachej/ ratej/ rachejuri/ ratejuri – 1. clanța de la ușă, fereastră de casă /de la ușă de sobă, cuptor etc.; zăvor, încuietoare; 2. ochi, verigă de la sobă
• rărunchi, rărunț’ – rinichi
• ratătă/ ratîtî – omletă, papară
• rântaș – îngroșală pentru mâncăruri (din ceapă prăjită în grăsime, făină, lichid)
• râșcovî/râșcovi – ciupercă comestibilă cu piciorul galben-roșcat și cu pălăria portocalie-cărămizie, care crește prin pădurile de fag și de brad
• râștei – dispozitiv pentru făcut jurebdie și ghem
• rochie – fustă
• robotă/ robotî (învechit) – muncă fără plată la stăpân, în vechime
• rotil/ rochil (cu accent pe o) – rotund
• rudă – bară (de lemn)
• sacară/ sacarî – secară
• sacuri (cu accentul pe u)/ sacuri (la plural, i-ul are altă intonație) – secure
• ‘saltire – psaltire; carte care cuprinde cei o sută cincizeci și unu de psalmi, atribuiți regelui David (și care a servit la noi multă vreme drept manual școlar în învățământul elementar)
• sarariță/ sararițî/ sarariți – solniță
• sarî – seară; de ex.: câtî sarî – către seară
• sari – sare
• sarbazit/ sarbazitî/ sarbaghit/ sarbaghitî/ sarbaziț’/ sarbazichi/ sarbaghiț’/ sarbaghichi (despre lapte, mâncare) – stricat
• sâlhă/ sâlhî/ sâlhi – brad, molid
• sâlvoiță/ sâlvoițî – gem de prune, magiun
• sânt/sântî – sfânt (în ex. Sântî-Marie – Sfânta Maria, Sânt-Ilie – Sfântul Ilie)
• sâtă – sită
• scamd / scamghi – scaun
• scamd / scamduri de dogărit – scaun de dogărit
• scarâmbă – așchie, bucățică de lemn rămasă de la despicat ori de la rinduit
• scârnav/ă – rău/rea, necuviincios/oasă
• scârnăvie – răutate
• scârtavechi / scârtavețî – castraveți
• scoabă / scoabî / scoabi – piesă metalică formată dintr-o tijă cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf, folosită pentru a fixa între ele piese de lemn (mai ales la construcții provizorii)
• scovardă / scovardî / scoverzi – clătită
• scriptură – biblie; scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament
• scurteică – jachetă/ haină scurtă, din stofă, catifea, îmblănită sau nu, sacou mai gros
• sfadă – ceartă
• sfat (învechit) – primărie
• sfetăr/sfetări – jerseu (tricotat sau împletit, din lână, de obicei cu mâneci lungi și deschis în față, care acoperă partea de sus a corpului)
• sfreghil/ sfreghili – unealtă de perforat prin rotație, constând dintr-o bară spiralată, cu muchii ascuțite
• sfârchicat/ sfârchicată/ sfârchicatî/ sfârchicaț’/ sfârchicachi – sfârtecat
• slavoacă/ slavoacî/ zlavovoacă/ zlavoacî/ slavoici/ zlavoici – pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; zglăvoacă
• slobod/ slobodă/ slobodî/ slobozi – liber
• solgabirău (învechit) – pretor (în vechea organizare administrativă a României); reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuții administrative și de poliție
• sor (vezi și varianta „șorlic”) – șoric
• șorlic (vezi și varianta „sor”) – șoric
• sorpon / sopon – săpun („sorpon” este sau nu rotacism? / fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r”. În acest caz, nu e transformare a unei consoane în „r”, ci adăugarea unui „r”. Vezi și „jerunț’”, „farină”, „nimărui”)
• spată/spatî/speț’/spechi – piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală și cu care se bate pânza, pentru a se îndesa fiecare fir nou de bătătură
• spămă – fir tors din in sau cânepă (cuvânt cules de la Olimpia Ionele)
• spurcat/ spurcată/ spurcatî/ spurcaț’/ spurcachi – necurat
• spurieș – spin, țepușă, așchie mică de lemn (băgată accidental sub piele sau sub unghie)
• starpă/ sterpi – stearpă, infertilă
• straiță/ straiți – traistă
• strecură/ strecurî (cu accentul pe e) – strecurătoare
• strin – străin
• strujac/ strujeci – saltea din frunze uscate
• sucitoari – făcăleț
• su’casă/ su’casî – 1. spațiu de locuit (uneori bucătărie), lucrat sau depozitat aflat sub casă (adesea construită în pantă); 2. beci, pivniță sub casă
• sucă – obicei, obișnuință; vezi și a avea sucă să
• sudalmă/ sudalmî/ sudalmi – înjurătură
• sulă/ sulî/ suli – ac gros din metal utilizat la confecționarea cojoacelor, pieptarelor din piele/blană, opincilor etc.
• surcală/ surcalî/ surcali – unealtă/ roată cu ajutorul căreia se deapănă din ghem pe țevi firul pentru războiul de țesut, apoi țeava se pune în suveică; roată de depănat sulurile așezate pe vârtelniță; sucală
• surcea/ surceli – bucată subțire/ bețișor de lemn care sare când se cioplește sau când se sparge un lemn (așchie) sau care se taie intenționat pentru a servi la aprinsul focului
• surcel/ surce(l)i – bețișor de lemn (surcea) de care se fixează țeava în suveică
• suveică/ suveicî/ suveici – piesă la războiul de țesut, alcătuită dintr-un cadru de lemn de formă lunguiață, în care se fixează țeava cu firul de bătătură și care alunecă prin rost, desfășurând firul pentru a țese
• șchiamp/ șchempi – stâlp (din lemn) scurt; a se vedea şi definiţia de la şteamp/ şteampuri
• șeli – șale
• șepchi – șapte
• șindrilă/ șindrilî/ șindrili – scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor
• șod/ șoadă/ șoadî/ șoz’/ șoaghi – nostim, amuzant, caraghios, poznaș
• șorof/ șoroafi – șurub
• șpir – spirt
• șteamp/ șteampuri – instalație din lemn cu roți acționate de apă folosită în trecut pentru sfărâmarea minereurilor aurifere; a se vedea şi definiţia de la şchiamp/şchempi, pentru diferențiere
• ștergar/ șchergar/ ștergari/ șchergari – prosop
• ștoarfă/ ștoarfî/ ștoarfi – femeie de moravuri ușoare
• ștraf – căruță cu roți de cauciuc (a înlocuit vechile căruțe cu roți de lemn)
• șubă/șubî/șubi – palton, haină groasă și lungă din blană de oaie, folosită mai ales de bărbați
• șură – construcție din lemn pentru adăpostirea animalelor (vite) și/sau a nutrețului; vezi și poiată
• tăgăghit/tăgădit – tăgăduit, negat, contestat
• talpe, în expresia ”a sta în talpe” – picioare/ a sta în picioare
• tărcat – pestriț, de diferite culori
• tarniță – șa (de pus pe cal, pentru a putea călări mai ușor) din lemn
• tăt – tot
• tătuli (în expresia ”cu tătuli”) – tot, cu totul, în întregime
• tău/ tăuri – baltă, iaz, lac, apă stătătoare
• târnaț – coridor, pridvor, prispă din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri
• ter/ teri – farfurie (odinioară, adesea din tablă)
• tindei/ tindeie; vezi și chinghei/ chingheie – prosop, ștergar simplu sau ornamentat (din țesătură, cusute ulterior de mână) de pus pe perete din țesătură subțire realizată la război
• tiglăzău – fer de călcat rufele
• toacă/ toacî – scândură de lemn în care, de Paște, se bate cu unul sau două ciocănașe
• toartă/ toartî/ torț’ – mâner
• tocilă/ tocilî/ tocili – piatră în formă de roat (sau mașină compusă dintr-un disc abraziv și un mâner sau o pedală) cu care se ascut instrumentele de tăiat (cuțite, brice, foarfeci)
• tocloz – amestec, grămadă de diverse alimente, obiecte, materiale, deșeuri etc
• tolcer/ tolceri – pâlnie
• tomnit/ tomniț’ – reparat
• topchilă/ topchilî/ topchili – groapă cu apă utilizată pentru prelucrarea (topirea, înmuierea) cânepii
• toponit, toponită – în sintagma „mămăligă toponită” – preparată prin adăugare de alte diverse ingrediente – unt, brânză etc.
• torcarie/ torcarii – șezătoare a femeilor (acasă la una dintre ele), unde torc, cos etc. și povestesc, uneori se și distrează; vezi și expresia a merji „în torcarit/ torcărie”.
• trii (numeral) – trei
• troacă/ troacî/ troaci – vas dintr-un trunchi de lemn, scobit în interior; jgheab utilizat la alimentarea animalelor; uneori, covată
• Tulai!, tolvai! – exclamații de uimire, mirare, surpriză (neplăcută)
• tumna – tocmai
• țandură – țăndură; bucățică subțire, ascuțită, care se desprinde dintr-un lemn
• țante/ țanchi – centimetri
• țasâlă (cu accent pe a)/ țasâlî/ țasâli – țesală; perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor
• țârău/ țârai – izvor
• țâțână/ țâțâni – balama
• țug – vânt rece și puternic; în expresia ”a trage țugul” = a bate un vânt rece și puternic
• țol/ țoluri – țesătură tradițională, obţinută la războiul de ţesut, din resturi sub formă de fâșii din materiale textile, utilizată odinioară ca pătură pentru așternutul patului, pentru acoperit caii pe vreme rea, ca preș pentru acoperitul podelelor etc.; pătură de pat tradițională (din lână); pătură
• țundră/ țundrî/ țundri – haină groasă și lungă din material textil gros, lână albă, pănură
• țumburuș – mică proeminență, de obicei rotundă, la un obiect
• țuruc – înapoi (ca sens direcție)
• uiagă/ uiagî/ oiagă/ uieji – vas de sticlă pentru păstrarea lichidelor (de ex. uiaga de țuică, de ulei); sticlă
• ujină/ujinî – 1. mâncare servită în jur de ora 10, înainte de amiază; 2. mâncare de seară, cină, gustare între prânz și cină. 3. gustare între mese
• unchioaie – mătușă
• unsoari – unsoare, untură
• urzeală/ urzealî/ urzeli – totalitate a firelor textile paralele întinse în lungime pe războiul de țesut, printre care se trec transversal firele de bătătură pentru a țese
• urzoi/ urzoai – instrument folosit pentru a pregăti urzeala (țesătură) la războiul de țesut
• usturoi, usturoaie/usturoi (adjectiv) – care are gust de iute (de ex. ceapă usturoaie, ciuperci usturoaie)
• Vă! – Mergi! Du-te! Mișcă-te! (De ex. Ie vă ghi-aci! – Du-te de aici!)
• vâltoari/ vâltori – 1. vârtej; 2. instalație tradițională care funcționează pe principiul hidraulic utilizată pentru spălarea și limpezirea textilelor de mari dimensiuni.
• vârtelniță/ vârchelniță/ vârchelnițî/ vârchelniți – unealtă de lemn/ ansamblu cu brațe care se învârte, cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; de pe vârtelniță se deapănă firele în gheme; ghemele se deapănă/transferă cu ajutorul surcalei pe țevi, care, la rândul lor, se montează în suveică
• vâstră/ vâstrî – vârstă
• veadră/ veadrî/ vedri – găleată (odinioară, din lemn)
• vegheri/ vedere – în expresia ”a merji pi vegheri” – întâlnire cu părinții fetei în vederea cererii în căsătorie, în pețit
• verjea/ verjeli – 1. bețișor; 2. fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pentru a le separa, pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut
• vinars – țuică
• vintriș (accent pe al doilea i) – de-a curmezișul, de-a latul, pe diagonală, opus, contra; de ex.: a sta vintriș – a sta de-a curmezișul, contra, împotriva
• voaspă/ voaspî/ voaspi – coaja cerealelor
• voată – vată
• voroavă/ voroavî/ voroavi (cu accent pe a) – vorbă
• vramniță – poartă
• vrâstă/ vrâstî – linie, dungă
• vrâstat/ vrâstată/ vrîstaț’/ vrâstat’chi – cu linii, dungat
• vremală/ vremalî – timp urât, ploaie
• zabală/ zabalî/ zabali – parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi, capetele frâului petrecându-se prin câte un inel la capetele ei, pentru a-l struni și a-l conduce
• zaghie/ zaghii – șorț, catrință
• zahar (cu accent pe al doilea a) – zahăr
• zahariță/ zaharițî/ zahariți – recipient pentru păstrat zahărul
• zamă/ zamî/ zămuri – supă, ciorbă (de ex. zamă cu lașcă, zamă ghi picioci)
• zară – rest de lichid (zer) de la alegerea untului
• zavârcă – loc deschis, adâncitură ca la un pârău, fără apă, ca un jgheab, viroagă, între două dealuri
• zbghici – zbici, bici
• z(b)ghiciulat – scuturat (de apă), zvântat
• zdramță/ zdramțî/ zdramți – bucată de material textil, zdreanță folosită la menaj (spălat vase, curățenie)
• zouă – ziuă, zi.

sursa, foto: Facebook (Lăzești, Alba)