Mii de pensionari români s-au mutat în străinătate. Cum poți să renunți la pensia din România pentru cea din alt stat UE

Nu mai puțin de 45.000 de români care au muncit şi în România şi peste hotare au ales pensia din alt stat în detrimentul celei din ţară, optând în mod absolut justificat pentru pensia mai mare.

Faptul că țara noastră este membru UE, fiecare cetățean beneficiază de dreptul de a locui în orice stat al Uniunii Europene.

Vezi și Ajutor de la guvern pentru pensionarii cu venituri mici

Avantajele pe care le vânează pensionarii români care vor să se mute în altă țară din UE vizează în special sistemul de sănătate superior celui din România, clima sau, în cele mai multe cazuri, apropierea de membri familiei care sunt deja stabiliți acolo.

Cei mai mulţi trăiesc în țări precum Germania, Italia şi Spania, unde banii încasaţi de vârstnici sunt şi de circa 3 ori mai mulţi ca în România.

Există inclusiv pensionari români care stau în ţări însorite ca Malta, Cipru şi Grecia, potrivit informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Pensii pentru  ProTv.

Cei mai mulţi, 33.000 de persoane, au ales Germania şi Ungaria, alţi 4.000 Spania, circa 2.500 Italia, 500 iau pensia din Grecia, 33 din Cipru şi doar 3 din Malta.

Legea care reglementează dreptul de ședere pentru cetățenii statelor UE poate fi consultată AICI

Numărul pensionarilor români peste hotare

Germania – 22.184
Ungaria – 11.321
Spania – 3.966
Austria – 2.891
Italia – 2.485
Franţa – 1.195

Valoare pensia medie

România – 336 euro (pensie medie 1.603 lei la nivelul lunii iulie)
Italia – 1.265 euro
Spania – 977 euro

Pensia din România, încasată de la statul unde locuiești

Dacă în România abia s-a aprobat posibilitatea ca cine dorește să poată munci până la 70 de ani, în alte state creșterea vârstei de pensionare deja este un fapt.

De exemplu, în Grecia, unde bărbații ies la pensie la 67 de ani, adică lucrează cu doi ani mai mult decât românii.

Dacă vă mutați în străinătate, puteți solicita pensia pentru munca din România la instituția care se ocupă de pensii în țara respectivă.

Toată procedura poate dura câteva luni.

Unde se depun cererile pentru pensie comunitară?

Pentru stabilirea drepturilor de pensie  pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată partială, de invaliditate şi de urmas, persoana indreptatită se adresează unei singure instituţii, cererea astfel depusă fiind valabilă pentru toate instituţiile la legislaţia cărora persoana respectivă a fost supusă.

Cererile se depun la instituţia de la locul de reşedinţă astfel:

– dacă solicitantul locuieşte pe teritoriul unui stat membru cererea se depune la institutia din statul respectiv;

– dacă solicitantul are domiciliul in România, cererea se depune la casa teritorială de pensi de care aparţine cu domiciliul.

Instituţia de asigurări sociale din statul de domiciliu va transmite în celelalte state documentele necesare în vederea stabilirii drepturilor de pensie; comunicarea între instituţii este asigurată prin intermediul formularelor de legătură.

Ce ţări vizează regulamentele europene?

Regulamentele vizează cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene si ale Spaţiului Economic European, după cum urmează:

• Austria; Belgia; Bulgaria; Cehia; Cipru; Danemarca; Estonia; Finlanda; Franta; Germania; Grecia; Irlanda; Italia; Letonia; Lituania; Luxemburg; Malta; Marea Britanie; Olanda; Polonia; Portugalia; Romania; Slovacia; Slovenia; Spania; Suedia; Ungaria; Islanda; Norvegia; Liechstenstein; Elveţia.

Vârsta de pensionare în statele din Europa

Austria: vârsta de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi. Între 2024 şi 2033, vârsta de pensionare a femeilor va creşte progresiv până o va egala pe cea a bărbaţilor.

Belgia: vârsta legală de pensionare este de 65 de ani, fiind programată să crească la 66 de ani în 2025 şi la 67 de ani în 2030.

Bulgaria,începând cu anul 2020, femeile ies la pensie la 61 de ani şi 4 luni, iar bărbaţii la 64 de ani şi 2 luni, vârste care cresc progresiv până la 66 de ani şi 6 luni în 2030.

Cehia: vârsta de pensionare variază până la 65 de ani, în funcţie de anul naşterii, gen, numărul de copii şi suma veniturilor. Ex: un bărbat născut în 1971 va ieşi la pensie la 65 de ani, adică în 2036.

Cipru: vârsta legală de pensionare este de 65 de ani.

Croaţia: în cadrul sistemului de pensii de stat se poate primi pensia pentru limită de vârstă la 65 de ani pentru bărbaţi şi 62 de ani şi patru luni şi pentru femei.

Danemarca: vârsta de pensionare de 65 de ani creşte treptat până la 67 de ani până în 2022 şi la 68 de ani în 2030.

Elveţia: vârsta de pensionare este de 64 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi.

Estonia: cei care au împlinit vârsta de 63 de ani şi 9 luni şi care au acumulat o perioadă de asigurare de cel puţin 15 ani au dreptul să primească o pensie pentru limită de vârstă.

Finlanda: minimum 63 de ani, care creşte progresiv până în 2027 când se va ajunge la 65 de ani.

Franţa: vârsta legală pentru a solicita o pensie este stabilită la 62 de ani pentru persoanele născute începând din 1955.

Germania: vârsta de pensionare este de 65 de ani şi 7 luni şi este programată să crească la 67 de ani până în 2029.

Grecia: pensia pentru limita de vârstă se acordă la 67 de ani, iar perioada minimă de cotizare este de 15 ani. Pentru primirea unei pensii complete sunt necesari 40 de ani de contribuţie şi vârsta minimă de 62 de ani.

Irlanda: vârsta de pensionare este de 66 de ani, dar va creşte la 67 în 2021 şi la 68 în 2028.

Islanda: vârsta de pensionare este de 67 de ani.

Italia: vârsta minimă de pensionare este de 67 de ani, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei.

Letonia: pensia pentru limită de vârstă se acordă la 63 de ani şi 6 luni, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.

Lituania: vârsta de pensionare este în curs de a fi crescută la 65 de ani.

Luxemburg: vârsta de pensionare de 65 de ani.

Malta: pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă, solicitantul trebuie să fi atins vârsta de pensionare care creşte treptat până la 65 de ani în 2027.

Marea Britanie: vârsta de pensionare este de 65 de ani, indiferent de sex.

Olanda: vârsta de pensionare este de 67 ani din acest an şi creşte progresiv.

Norvegia: vârsta de pensionare este de 62 de ani.

Polonia: vârsta de pensionare a fost redusă la 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi, indiferent de data naşterii.

Portugalia: vârsta eligibilă pentru pensie de stat este de 66 de ani şi 5 luni

Slovacia: vârsta de pensionare este de 62 de ani şi 6 luni.

Slovenia: vârsta standard de pensionare este de 65 de ani.

Spania: vârsta minimă pentru solicitarea pensiei este de 65 de ani sau de 65 de ani şi 6 luni, în funcţie de anii de contribuţie. Este prevăzută o creştere la 67 de ani în 2027.

Suedia: vârsta de pensionare este flexibilă, suedezii putându-se pensiona cel mai devreme la 61 de ani, fără a exista şi o limită superioară de vârstă. Ai dreptul să lucrezi până la 67 de ani, dar există posibilitatea de a continua, dacă există o înţelegere cu angajatorul.

Ungaria: vârsta de pensionare este de 64 de ani şi creşte progresiv, ajungând la 65 de ani în 2022 pentru cei născuţi în 1957 şi după.

Drepturi de ședere în statele UE pentru pensionari

• asigurare completă de sănătate în țara gazdă
• suficiente venituri pentru a trăi acolo fără a avea nevoie de sprijin financiar.

Veniturile ar putea proveni din pensii, dacă sunteți pensionar, sau din orice altă sursă.

Condiţii de acordare a pensiei:

• comunicare între institutii se face prin intermediul formularelor de legătură;

• la stabilirea drepturilor de pensie se au în vedere perioadele de asigurare realizate în ambele state iar drepturile se acordă proporţional cu perioada realizată în fiecare stat

Semnalarea prezenței și înregistrarea reședinței

În primele 3 luni de ședere în alt stat membru, în calitate de cetățean al UE, nu aveți obligația de a depune o cerere de ședere care să confirme faptul că aveți dreptul de a locui pe teritoriul acestei țări.

Însă, în unele țări din UE, s-ar putea să se aplice obligația de a vă semnala prezența încă de la sosire.

După 3 luni de la sosirea pe teritoriul țării respective, este posibil să vi se ceară să vă înregistrați reședința pe lângă autoritățile locale (în general, poliția sau primăria), care vă vor emite un certificat de înregistrare.

Aveți nevoie de o carte de identitate sau de un pașaport valabil și de:

• dovada că aveți asigurare completă de sănătate
• dovada că vă puteți întreține singur, fără a fi nevoit să solicitați ajutor pentru venit – resursele pot proveni din orice sursă.

Mi se poate cere să părăsesc țara sau pot fi expulzat?

Puteți locui în altă țară din UE atâta timp cât îndepliniți condițiile de ședere. În caz contrar, autoritățile naționale vă pot cere să părăsiți țara.

În cazuri excepționale, puteți fi expulzat din motive de ordine sau de securitate publică, dar numai dacă autoritățile pot dovedi că reprezentați o amenințare serioasă.

Cererea de părăsire a teritoriului sau decizia de expulzare trebuie să vi se comunice în scris. Ea trebuie să includă toate motivele invocate și informații privind căile de atac pe care le aveți la dispoziție și data până la care se poate contesta decizia în cauză.

Reședința permanentă

Dacă ați locuit legal în altă țară din UE timp de 5 ani, continuu, îndeplinind condițiile de ședere, primiți automat dreptul de ședere permanentă.

Aceasta înseamnă că puteți sta în țara respectivă cât timp doriți potrivit siteului oficial Europa.eu

Continuitatea șederii nu este afectată de:

• absențe temporare (mai puțin de 6 luni pe an)
• absențe mai mari justificate (de exemplu, efectuarea serviciului militar obligatoriu)
• o absență de 12 luni consecutive justificată de motive importante, cum ar fi sarcina și nașterea, o boală gravă, muncă, formare profesională sau detașarea în altă țară.

Vă puteți pierde dreptul de ședere permanentă dacă locuiți în afara țării pe o perioadă mai mare de 2 ani consecutivi.

Dreptul de ședere permanentă

În calitate de cetățean european, dobândiți în mod automat dreptul de ședere permanentă în altă țară din UE dacă ați locuit acolo legal, timp de 5 ani fără întrerupere.

Dacă îndepliniți această cerință, puteți solicita un permis de ședere permanentă, care confirmă faptul că aveți dreptul de a locui în țara respectivă permanent, fără a îndeplini alte condiții.

Permisul de ședere este diferit de certificatul de înregistrare, care este obligatoriu în multe țări.

Permisul de ședere permanentă este facultativ.

El vă poate fi însă de folos când intrați în contact cu autoritățile sau când trebuie să îndepliniți formalități administrative.

Autoritățile nu vă mai pot cere să dovediți că aveți un loc de muncă, resurse suficiente, asigurare medicală etc.

Solicitarea unui permis de ședere permanentă

Pentru a obține un permis de ședere permanentă în altă țară din UE trebuie să dovediți că ați locuit acolo legal timp de 5 ani fără întrerupere.

În funcție de statutul dumneavoastră (angajat, lucrător independent, persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, pensionar, student), trebuie să depuneți diferite documente justificative. Acestea ar putea include:

• un certificat de înregistrare valabil, care v-a fost emis la sosirea în țara gazdă
• dovada că ați locuit în țara respectivă – facturi la utilități, contracte de închiriere
• dovada că sunteți angajat/ studiați/ sunteți lucrător independent/ aveți mijloace suficiente pentru a vă întreține/ căutați un loc de muncă – fișe de salariu, extrase bancare, declarații fiscale.

Autoritățile trebuie să vă emită permisul de ședere permanentă cât mai curând posibil. Ele nu vă pot cere să plătiți o taxă mai mare decât cea pe care o achită cetățenii țării respective pentru a-și obține cărțile de identitate.

Dacă fac acest lucru, contactați serviciile noastre de asistență.

Permisul se reînnoiește automat, fără alte cerințe sau condiții. Totuși, perioada de valabilitate poate fi diferită de la o țară la alta.

Obținerea permisului de ședere permanentă înainte de împlinirea celor 5 ani
În anumite situații, puteți solicita eliberarea permisului de ședere permanentă înaintea de împlinirea celor 5 ani. Aflați dacă vă calificați.

Pierderea dreptului de ședere permanentă

Vă puteți pierde dreptul de ședere permanentă dacă locuiți în afara țării pe o perioadă mai mare de 2 ani consecutivi.

Dreptul de ședere permanentă pentru membrii de familie provenind din UE
Membrii de familie provenind din UE au aceleași drepturi ca și dumneavoastră. Și ei pot obține un permis de ședere permanentă în țara în care au avut reședința legală împreună cu dumneavoastră pe o perioadă de 5 ani fără întrerupere.

Înregistrarea reședinței în străinătate

În primele 3 luni de ședere în alt stat membru, în calitate de cetățean al UE, nu aveți obligația de a solicita un document care să confirme faptul că aveți dreptul de a locui pe teritoriul acestei țări. Însă, în unele țări din UE, s-ar putea să se aplice obligația de a vă semnala prezența încă de la sosire.

După 3 luni de la sosirea pe teritoriul țării respective, este posibil să vi se ceară să vă înregistrați pe lângă autoritățile locale (în general, poliția sau primăria), care vă vor emite un certificat de înregistrare.

Aveți nevoie de o carte de identitate sau de un pașaport valabil și de:

Angajați/Lucrători detașați în străinătate

adeverința de salariat sau de încadrare în muncă din partea angajatorului

Lucrători independenți

dovada că sunteți lucrător independent

Pensionari

• dovada că aveți asigurare completă de sănătate
• dovada că vă puteți întreține singur, fără a fi nevoit să solicitați ajutor pentru venit: resursele pot proveni din orice sursă.

Studenți/elevi

• dovada că sunteți înscris la o instituție de învățământ autorizată
• dovada că aveți asigurare completă de sănătate
• o declarație care să arate că dispuneți de suficiente resurse pentru a vă întreține singur fără a fi nevoit să solicitați ajutor pentru venit: resursele pot proveni din orice sursă.