Noaptea Sfântului Andrei: Ce nu ar fi bine să faci, după ce se lasă întunericul. Superstiții, tradiții și obiceiuri

Noaptea Sfântului Andrei este considerată o noapte magică. Se spune că spiritele rele circulă libere, iar lupii ”vorbesc” și spun lucruri înfricoșătoare.

Este una dintre superstițiile legate de Ajunul Sfântului Andrei.

Românii își sărbatoresc patronul spiritual, pe Sfântul Andrei, la 30 noiembrie.

De noaptea din ajunul Sfântului Andrei sunt legate unor obiceiuri care să asigure protecție oamenilor, animalelor și gospodăriilor, scrie crestinortodox.ro.

Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut și nevazut se ridică.

Citește și Mesaje de Sfântul ANDREI. Urări, felicitări și SMS-uri pentru Andrei, Andi, Andreea, Andra, Andrada

„Andreiu’ cap de iarna” cum îi spun bucovinenii, permite interferența planurilor malefice cu cele benefice.

Se spune că lucrurile importante din existența oamenilor pot fi întoarse de la mersul lor firesc.

Se crede că în această noapte „umbla strigoii” să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”.

Noaptea Sfântului Andrei: superstiții la sate

Împotriva acestor primejdii, la sate, oamenii foloseau legăturile de usturoi, ca să se protejeze.

Casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora erau unse cu usturoi pisat. Acesta ținea depare duhurile rele la oameni si animale.

În această noapte se face „păzitul usturoiului”.

Fete și flăcăi veghează și petrec, tocmai pentru a înzestra usturoiul cu calitățile necesare îndepărtării primejdiilor.

De asemenea, se spunea că usturoiul va aduce pețitori – purtat la brâu.

Tot în această noapte, se aduc crenguțe de vișin în casă, care vor înflori până la Crăciun.

Se seamănă boabe de grâu în vase mici.

Fetele caută chipul viitorului soț în forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit și apoi brusc solidificat prin turnarea în apă.

Acestea stau peste noapte în fața unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până ce văd chipul viitorului barbat.

Mai pun busuioc sub pernă și își pot visa ursitul.

Noaptea de Sfântul Andrei: credințe populare

Se mai numește și ”Noaptea strigoilor”. Se spune că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, spiritele morților ies din morminte și se iau la bătaie cu ”strigoii vii”.

Cei mai periculoși strigoi erau considerați vârcolacii. Se credea că aceștia ar locui printre nori sau deasupra norilor.

Se spunea că ei provoacă eclipsele.”Ar mușca” din Lună sau din Soare

În noaptea de Sântandrei se făceau ”acte de divinație”. Se credea că fetele își pot afla ursitul și calitățile sale.

În unele locuri, se cobora lumânare aprinsă într-o fântână. Lumânarea trebuie să fie sfințită și apoi coborâtă în fântână până la nivelul apei.

Fetele invocau ajutorul Sfântului Andrei pentru a le lăsa să vadă imaginea viitorului soț.

Se spune că în această noapte, lupii se adună și pot vorbi, iar cel care îi aude va muri.

Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Sfântul a ajuns în locurile noastre în jurul anului 55 d Hr.

Sărbătorile lupului

În perioada 14 noiembrie (Filipii de Toamnă) – 6 decembrie (Moș Nicolae) sunt mai multe obiceiuri dedicate lupului.

Etnologii o numesc și Anul Nou Dacic, având în vedere referințele despre daci și lupi.

Eliade spunea că dacii se numeau ei înșiși lupi sau ”cei care sunt asemenea lupilor.

Ion Ghinoiu spune că sărbătorile de la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie corespund, ca dată calendaristică, cu Dionisiacele Câmpenești ale tracilor și Saturnaliile romanilor.

”În această perioadă, părinții bisericii creștine au fixat data de celebrare a Apostolului Andrei care a propovăduit credința lui Iisus la Dunăre și Marea Neagră în primele decenii ale erei noastre.

Noua sărbătoare creștină s-a impus în conștiința credincioșilor împreună cu unele dintre atribuțiile zeului uzurpat, realitate confirmată de obiceiurile, actele rituale și practicile magice din noaptea de 29 spre 30 noiembrie”, scrie Ghinoiu.

Noaptea Sfântului Andrei, poezie de Vasile Alecsandri

Zgomot trist în câmp răsună!

Vin strigoii, se adună,

Părăsind a lor sicrie.

Voi, creştinelor popoare,

Faceţi cruci mântuitoare,

Căci e noaptea-ngrozitoare,

Noaptea Sfântului Andrei!

Vântul suflă cu turbare!

A picat stejarul mare,

Cerul s-a întunecat!

Luna saltă-ngălbenită,

Printre nouri rătăcită,

Ca o luntre părăsită

Pe un ocean turbat.

Bufnele posomorâte,

În a lor cuiburi trezite,

Ţipă cu glas amorţit.

Lupii urlă împreună,

Cu ochi roşi ţintiţi la lună,

Câmpul geme, codrul sună,

Satan pe deal s-a ivit!

Iată-l! iată, Satan vine,

Răzbătând prin verzi lumini,

Pe-un fulger scânteietor.

Umbre, stafii despletite,

Cucuveici, iele zburlite

Şi Rusaliile pocite

Îl urmează ca un nor!

Sus, pe turnul fără cruce,

Duhul-rău zbierând se duce,

Şi tot turnul s-a clintit!

Miezul nopţii-n aer trece

Şi, lovind arama rece,

Ore negre douăsprezece

Bate-n clopotul dogit.

Strigoimea se-ndeseşte,

Horă mare învârteşte

Lângă turnul creştinesc.

Iar pe lângă alba lună

Nouri vineţi se adună,

Se-mpletesc într-o cunună

Şi împrejuru-i se-nvârtesc.

Voi, cu suflete curate,

Cu credinţi nestrămutate,

Oameni buni, femei, copii!

Voi, creştinelor popoare,

Faceţi cruci mântuitoare,

Căci e noaptea-ngrozitoare,

Noaptea Sfântului Andrei!

Acum iată, pe mormânturi,

Clătinaţi, bătuţi de vânturi,

Toţi strigoii s-au lăsat.

Aşezaţi într-un rond mare,

Adânciţi în întristare,

Pe sicriu-şi fiecare

Oasele-şi a rezemat.

Unul zice: Eu în viaţă

Cu o mână îndrăzneaţă

Multe drepturi am răpit!

Răpit-am pâinea de hrană

Unei gingaşe orfană

Ce, pierdută şi sărmană,

În mizerie-a pierit!

Altul zice: Eu în lume

Am avut putere, nume,

Căci am fost stăpânitor!

Dar în oarba-mi lăcomie,

Pentru-o seacă avuţie,

Am împins în grea urgie

Pe sărmanul meu popor!

 

Altul zice: Eu în ţară

Fost-am o cumplită fiară,

Plină de amar venin!

Împotriva ţării mele

Făptuit-am multe rele,

Şi-am legat-o în lanţuri grele

Şi-am vândut-o la străin!

 

Foc şi ură-n veşnicie

Pe voi cadă, pe voi fie!

Strigă-atunci un glas ceresc.

Şi pe loc cad în morminte

Păcătoasele-oseminte.

Iar pe zidurile sfinte

Trece-un foc dumnezeiesc!