Păcate pe bani. Cum funcționau indulgențele în Evul Mediu transilvănean. Document al Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia

Păcate pe bani în Evul Mediu. Un document al Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia arată cum funcționau indulgențele în spațiul medieval transilvănean. 

Concret, toți cei care vizitau biserica Sfântul Mihail din Cluj și capela acesteia, sau care făceau donații pentru ele, beneficiau timp de 40 de zile de o indulgență totală a păcatelor.

Se întâmpla în 1348-1349, potrivit unui document emis de arhiepiscopul Grigore de Verissa.

”Omnibusque penitentiariis confessis… în secolul XIV, în anumite momente privilegiate, toți cei care se mărturiseau de păcate aveau șansa unei iertări plenare a păcatelor prin intermediul unei indulgențe.

Cândva între anii 1348 și 1349, arhiepiscopul Grigore de Verissa a emis acest document (cota LXXVI/36), împreună cu alți 15 episcopi, în timpul șederii papilor la Avignon, prin care toți cei care vizitau biserica Sfântul Mihail din Cluj și capela acesteia, a Sfântului Iacob, sau care făceau donații pentru ele, beneficiau timp de 40 de zile de o indulgență totală a păcatelor.

Indulgența a fost cerută de doi cetățeni ai Clujului, Peter Nunne și soția sa, Hennin.

Miniatura pictată prezintă figurile în picioare ale Sfântului Iacob în stânga și ale Sfântului Arhanghel Mihail în dreapta.

Ambii sfinți sunt înfățișați cu atributele lor – Sfântul Iacob cu o scoică în mâna stângă și o Sfântă Scriptură în mâna dreaptă, în timp ce Sfântul Mihail înjunghie balaurul care zace la picioarele sale cu o suliță în formă de cruce.

Chiar dacă pare o practică nefamiliară pentru noi, controversată astăzi, în Evul Mediu european, împăcarea omului cu Dumnezeu, fie ea și în urma unui negotium, era fixată cu multă grijă și talent pe documente oficiale”, au transmis reprezentanții Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia.

Păcate pe bani, în Evul Mediu: Ce erau indulgențele papale

Indulgențele papale au fost documente emise de Biserica Catolică în Evul Mediu și în perioada Renașterii.

Aceste documente ofereau credincioșilor o remitere parțială sau totală a pedepselor temporale asociate păcatelor lor, ceea ce înseamnă că aceștia ar fi fost scutiți de anumite părți din penitențele sau pedepsele lor temporale în viața de apoi.

Obținerea unei indulgențe papale implica de obicei participarea la anumite acte de pietate sau fapte religioase, cum ar fi vizitarea unui loc sfânt, donarea la biserici sau participarea la pelerinaje.

Acest lucru ar fi trebuit să fie însoțit de căință sinceră și de un angajament de a evita păcatele în viitor.

Indulgențele papale au jucat un rol important în istoria Bisericii Catolice în Evul Mediu și au fost asociate cu unele abuzuri, cum ar fi vânzarea indulgențelor pentru a finanța proiecte bisericești, precum construirea de catedrale sau finanțarea războaielor.

Aceste abuzuri au fost unul dintre motivele care au contribuit la apariția Reformei Protestante în secolul al XVI-lea, când Martin Luther și alți reformatori au criticat practicile legate de indulgențe și au pledat pentru o reformă a Bisericii.