Povestea inedită a Obeliscului din Alba Iulia: construit din diurna pe o zi a parlamentarilor și din donații

Deşi trecem foarte des pe lângă el, ca parte a unui peisaj urban pe care abia îl mai observăm, ştim foarte puţine lucruri despre unul dintre cele mai interesante monumente din Alba Iulia: Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan.

Un mare număr de elemente inedite apar în cartea albaiulianului Cristian Cransnaveţ, dedicată monumentului. De exemplu, obeliscul a costat de câteva ori mai mult decât a fost estimat iniţial, iar farul din vârf nu a mai fost montat niciodată.

De asemenea, pentru construcţia lui au donat foarte mulţi cetăţeni simpli, elevi din şcolile româneşti de atunci (dintre care o parte nu mai sunt acum pe teritoriul României), iar senatorii şi deputaţii şi-au donat diurna pe o zi. Inițiativa a aparținut Asociațiunii ASTRA, despărțământul Alba.

Deputații și senatorii și-au donat diurna pe o zi

La 10 martie 1933, Senatul şi Camera Deputaţilor au fost apelate cu rugămintea să renunţe la diurna pe o zi acordată parlamentarilor, în favoarea finanţării monumentului. Prin aportul membrilor celor două camere, s-au strâns 228.850 de lei, o sumă mare, semn că şi atunci aceştia aveau venituri consistente din activitatea parlamentară.

La 15 aprilie 1933, a fost cerut concursul prefectului şi al revizorului şcolar din Alba Iulia pentru perceperea de taxe benevole la serbările şcolare. Oamenii puteau dona oricât, fie chiar şi un leu. Câteva zile mai târziu, ministerul Muncii a instituit un timbru de 50 de bani şi o taxă de un leu pentru spectacole.

Primăriile din Abrud, Sebeş şi Aiud au contribuit cu câte 5.000 de lei fiecare, iar cea din Alba Iulia cu 15.000 de lei. O altă solicitare a fost transmisă protopopiatelor ortodox şi greco-catolic.

Rugat să ia sub patronajul său construcția monumentului, Regele Carol al II-lea nu a dat nici un răspuns. Au fost însă și instituții care au refuzat explicit să participe cu bani la finanțare, cum ar fi Direcția generală a CFR.

Deși au donat sute de oameni, banii erau insuficienți. Un apel public național a fost publicat la data de 1 martie 1934. A răspuns protopopiatul ortodox de Alba Iulia, care a donat 8300 de lei, iar un profesor din Caransebeș, I. Vuia, a adunat suma record de 150.000 de lei, depuși la banca Granița. Din nefericire, acesta a murit înainte de inaugurarea monumentului.

Acestea sunt doar câteva exemple legate de finanțarea monumentului, așa cum le-a prezentat Cristian Crasnaveț în cartea sa ”Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan în anul Centenarului” (Alba Iulia, 2018, Editura Vertical).

Cartea este plină de note și documente, care arată că, de fapt, Obeliscul a fost la un moment dat un subiect național pentru a cărui existență au luptat mii de oameni.

Inițial, proiectul a fost evaluat la aproximativ 600.000 de lei, dar în final a costat câteva milioane.

Pentru realizarea lui, a fost organizat un concurs. Sculptorul Iosif Fekete și arhitectul Octavian Mihălțan au fost desemnați, până la urmă, semnatarii operei de for public de la Alba Iulia. Rezultatul a fost cel mai mare monument Art deco din România. La un moment dat, excesele vremii au făcut ca unele voci să ceară ca la monument să lucreze doar români, fiind vorba despre un sibol al luptei pentru națiune.

Monumentul are și o parte nefinalizată. În vârf trebuia să aibă un far, care ar fi trebuit să lumineze noaptea, ceea ce la data respectivă ar fi fost ceva extrem de modern. De altfel, puțină lume știe că monumentul este gol la interior și are o scară spre partea superioară.