Povești din istoria Blajului. Școlile române, balul, familia Șuluțiu. Detalii din viața orașului, la finalul secolului al XIX-lea

Fundația Arta a lansat recent site-ul exporomania.ro. O arhivă digitală cu 10.000 de imagini de toate felurile – fotografii, reclame, cărți poștale, ilustrate și documente care ne spun o poveste în imagini a secolului al XX-lea.

Noi ne-am aventurat să căutăm materiale despre județul Alba și am dat peste unele dintre cele mai surprinzătoare și variate povești. Așa că ne-am gândit să le transformăm într-o serie de articole tip „știați că…?”.

Am găsit pe exporomania.ro trei articole rătăcite – rătăcite pentru că sunt de la finalul secolului al XIX-lea, nu din secolul al XX-lea – despre Blaj.

Articolele au următoarele titluri: Școlile române din Blaș, Balul din Balș și Fundațiunea Șuluțiană. Citite cu ochii de azi sunt ca niște dări de seamă, dar un profesor ar putea construi o întreagă lecție de istorie plecând de la ce aflăm din aceste texte vechi.

Numele Blajului se scria Blaș

La finalul secolului al 19-lea numele Blajului se scria Blaș. De ce? Pentru că numele vine de la Blasius, numele unuia dintre primii proprietari ai moșiei de unde se întâlnesc cele două Târnave, Mică și Mare.

De altfel, numele în maghiară și germană tot asta spun: Balázsfalva (satul lui Blasiu), respectiv Blasendorf.

Școala Ardeleană vine cu transcrierea numelui în limba română sub forma Blasiu, respectiv Blaș, devenit ulterior Blaj. Până la Marea Unire din 1918, Blajul a fost printre puținele orășele din Ardeal, alături de Năsăud, cu o populație majoritar românească.

Important centru de cultură și educație pentru românii transilvăneni

La orele de istorie învățăm că Blajul a fost un important centru de cultură și educație pentru românii transilvăneni și că multe personalități au făcut școala aici. Din articolul intitulat ”Școlile române din Blaș” aflăm că exista o școală de fete și că numărul total al elevilor era de 635, fără elevii la teologie.

Micul text precizează ce religie aveau elevii de gimnaziu – majoritatea erau greco-catolici, și ce materii studiau – aveau foarte multe ore de latină (43!).

Poate ar fi de reținut că existența școlilor române din Blaj se datorează Bisericii Greco-Catolice. Episcopul Petru Pavel Aron este cel care a deschis Școlile Blajului în ziua de 11 octombrie 1754. Din 2014 ziua de 11 octombrie este declarată, de altfel, ”Ziua Școlii Ardelene”.

Balul din Blaș

Un articol semnat Balistul prezintă … exact un bal. Articolul are titlul ”Balul din Blaș” și, din introducere, deducem că a fost scris la ceva vreme după ce evenimentul s-a încheiat. Aflăm la ce oră a început și cât a durat.

Aflăm că a fost aglomerat și nu s-a putut dansa vals pentru că ”de abia puteai face 5 întorsături fără a lovi pe cineva”. Mai aflăm că jocurile populare au fost ”executate” la pauză, că sala a fost mică pentru numărul mare de participanți.

Aproape jumătate din text înșiră numele unor doamne participante – foarte interesant de remarcat că sunt multe prenume romane (Amalia, Cornelia, Valeria, Lucreția, Letiția, Claudia, Virginia), în spiritul adus de Școala Ardeleană de a marca inclusiv în acest mod originea latină a românilor.

Pentru autor însă ”bătător la ochi” este faptul că la acest bal au participat toate familiile maghiare care au declarat că ”ș-au petrecut de minune”.

Și încă un element de culoare: și atunci era notabil când elita se îmbrăca în costum național la un eveniment. Articolul chiar așa se și încheie: ”Mai am o observație și apoi gat: În locul toaletelor elegante și frumoase, – cât numai se poate închipui, oare n-ar fi stat tot atât de bine frumosul nostru costum național?…” [n.r. fragment transcris cu ortografia de azi].

Poveste despre Biserica Greco-Catolică din Transilvania

Din mica știre intitulată ”Fundațiunea Șuluțiană” nu se înțelege la o primă lectură nimic. Este pur și simplu un anunț care înșiră niște nume de oameni ce au participat la o ședință. Pentru curioșii care cercetează, plecând de la această notiță descoperim o poveste întreagă despre Biserica Greco-Catolică din Transilvania și despre personalitățile date și lupta lor pentru drepturile românilor și pentru educarea și emanciparea lor.

Alexandru Sterca-Șuluțiu a fost primul mitropolit al Bisericii Greco-Catolice din Transilvania. În 1853, printr-o bulă papală, Papa Pius al IX-lea ridica Episcopia Română Unită de la Blaj la rangul de Arhiepiscopie și Mitropolie.

Familia Șuluțiu

Familia Șuluțiu era o veche familie de nobili din Apuseni. Tatăl viitorului mitropolit era jude în Abrud şi epitrop al Bisericii Greco-Catolice de acolo, implicat și în exploatările aurifere din Apuseni.

Toți fiii familiei Șuluțiu au fost implicați în mişcarea revoluţionară de la 1848. Astfel, fratele lui Alexandru, Dionisiu, absolvent de drept, a fost organizator al gărzilor româneşti din Abrud. Celălalt frate, Iosif, a făcut studii la Cluj şi la Budapesta. Apoi s-a implicat în politică, fiind membru al conducerii Partidului Naţional Român din Transilvania, preşedinte al Băncii Albina, vicepreşedinte al Astrei şi chiar preşedinte al acesteia între 1904 – 1911.

Fundaţiunea Șuluțiană a fost înființată de Mitropolitul Alexandru Sterca Şuluţiu încă din timpul vieții. Avea ca scop înființarea unei universități românești la Blaj, precum și acordarea de burse pentru liceeni și studenți.

După moartea mitropolitului Sterca-Șuluțiu, este ales un nou mitropolit în persoana lui Ioan Vancea, dintr-o veche familie de nobili români din Maramureș, și el una dintre personalitățile Bisericii Greco-Catolice din Transilvania. Mitropolitul Vancea, confirmat de Sfântul Scaun și instalat la Blaj prin Episcopul Lugojului, Alexandru Dobra, delegat al Papei Pius IX, la 11 aprilie 1869.

Iată cum, printr-o simplă lectură a unei liste cu participanții la ședințele directoriul Fundațiunii Șuluțiene putem parcurge un întreg capitol din istoria Blajului, istoria Bisericii Greco-Catolice, istoria Transilvaniei și a Școlii Ardelene.