Regele Mihai, în faţa Parlamentului: „România de astăzi, o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”

Cu ocazia zilei sale de naştere, la împlinirea vârstei de 90 de ani, Majestatea Sa Regele Mihai a susţinut un discurs în faţa Parlamentului, care a fost precedat şi urmat de aplauzele îndelungate ale celor prezenţi, atât parlamentari cât şi personalităţi culturale. Regele a fost însoţit de Principesa Margareta şi de Principele Radu, iar şedinţa solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului a fost condusă de Mircea Geoană.

Au lipsit de la eveniment preşedintele Traian Băsescu, premierul Emil Boc, Roberta Anastase şi Patriarhul Daniel, însă l-au ascultat pe rege foştii preşedinţi Emil Constantinescu, Ion Iliescu, fostul prim-ministru Petre Roman şi alţi oameni politici, precum şi parlamentari PDL, UNPR, UDMR şi ai Opoziţiei. Printre cei prezenţi: Călin Popescu Tăriceanu – care i-a înmânat un cadou reprezentat de un tablou cu clădirea Parlamentului, Crin Antonescu, Victor Ponta, Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Theodor Paleologu, Cezar Preda, Sever Voinescu, Sorin Oprescu, Nicolae Văcăroiu, Cătălin Predoiu şi alţii.

Vă prezentăm fragmente din discursul regelui în Parlament:

„Sunt mai bine de 60 de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit, cu bucurie şi cu speranţă, invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.”

„Ultimii 20 de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.”

„Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.”

„Politica poate aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.”

„Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare. România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.”

„Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.”

„A sosit momentul, după 20 de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.”

„Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea.”

„Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”

Majestatea Sa Regele Mihai I al României s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul legitim al Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-mamă Elena. Prima domnie a MS Regelui Mihai I a început în 1927, după moartea bunicului său, Regele Ferdinand I. După venirea pe tron a Regelui Carol al II-lea, în iunie 1930 şi după plecarea Reginei-mamă în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui său. În urma abdicării acestuia, la 6 septembrie 1940, a redevenit Regele Mihai I.

Principe de Hohenzollern, Regele Mihai este stră-strănepot al Reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul III al Reginei Elisabeta a II-a. Este una dintre ultimele figuri publice în viață din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

A abdicat la 30 decembrie 1947 şi s-a stabilit la Versoix (Elveţia), dup 1956. A revenit în ţară, reprimind cetăţenia română oficial în 1997.